Tur de Iasi 1 mai 2011 - Prima editie

Bike route 924790 - powered by Bikemap 

Destul de obosit dupa ce cu o zi înainte am organizat Maratonul Nordul Moldovei la Botoșani, pornim în formație de 6 persoane (Valeriu Catargiu, Lazăr Stelian, Clivet Bogdan, Hrituleac Dragoș și pentru prima dată alături de noi - Doru Petrariu) spre dealul de la Repedea de lângă Iași la My Race  - prima ediție. Cum era de 1 mai platoul era plin de oameni ai muncii pregatiți unii pentru gratare și manele alții pentru pedale și noroaie. Traseul de la tura scurtă îl facusem anterior dar în sens invers intr-o perioadă cand era plin de noroi. M-am inscris pentru tura lung de 60 km care s-a dovedit a fi cea mai bună alegere. La start erau peste 100 persoane de toate felurile, majoritatea de prin zonă.
Startul se dă decalat pentru tura lungă și cea scurtă, dar din cauza unui start nu foarte bun stau la coadă în pădure fără să reușesc să depășesc pe nimeni. După ce era să cad pe prima coborâre imi intru în ritm și lucrurile devin tot mai bune. Traseul e f. frumos, variat cu urcări serioase și coborâri în viteză. Dealurile de la Bucium, Dobrovăț, Bârnova, sunt o plăcere să te dai atunci când solul e uscat ca în cazul de față. Pe traseu simt un joc la roata spate și admit că butucul spate trebuia schimbat de ceva timp. Printr-o greșeală de ”executie” in cădere scap mâna în roată îmi prind un deget între roată și cadru și cu ajutorul unei spițe si-mi smulg o unghie. Am noroc și nimeresc la un punct de alimentare unde era o fată bine instruită cu pansament si leocoplast. Dar deja din cauza durerii nu mai doream decât să ajung la sosire. Totuși îl ajung din urmă pe Sebi din Suceava și merg cu el aproape până la sosire. Ultimii 4 km erau doar în urcare susținută, iar pentru că nu m-am hidratat suficient am avut niște crampe musculare teribile. Am fost destul de mulțumit cand am vazut ca sunt pe locul 5 la categoria 29 - 39 ani, având în vedere circustanțele. Despre organizare am cuvinte de laudă. Pachetul de start a fost consistent, au fost puncte de alimentare, arbitrii, marcajul a fost bun cu mici excepții. Cu toate ca am petrecut 5 ani la facultate la Iași, abia acum am constatat discrepanța uriașă dintre centrul urban Iași și sate arhaice, sărăcăcioase, cu oameni modești care par uitați undeva în trecut. În concluzie, traseul e pitoresc și merită parcurs DAR numai pe teren uscat!
  La premiere GEOS Botoșani a fost la înălțime: la tura scurtă locul 2 la general a fost Dragoș Hrițuleac iar locul 3 Bogdan Cliveț. Pe categorii de vârstă locurile stau așa: la sub 19 ani, locul 1. Hrituleac Dragos; locul 2 - Clivet Bogdan, la peste 40 de ani: locul 2 Țapu Flavius; locul 3 Lazăr Stelian.

Maratonul Nordul Moldovei - prima editie 30 apr. 2011

Bike route 911206 - powered by Bikemap 

Maratonul Nordul Moldovei – prima ediţie

În calitate de organizator trăiesc sentimentele unui maraton MTB altfel. Pornesc de la o idee, o celorlalţi colegi de la clubul GEOS, apoi cum prindem timp, cum pornim să alegem cea mai bună rută. Relieful de lăngă Botoşani e deluros şi parţial împădurit. Rute pentru agrement sunt o grămadă, dar pentru un traseu mai tehnic e nevoie de multă imaginaţie. Dar problema serioasă nu e legată de traseu ci de cum faci rost de bani şi aprobările necesare.

            Pentru bani am scris un proiect amplu la primărie şi am solicitat finanţare. Nu vreau să fiu neapărat răutăcios, dar evenimente sportive în care orice om de rând poate să facă mişcare sunt foarte puţine şi modeste în organizare. Din câte cunosc eu, sportivii de la karate, automobilism şi airsoft reuşesc să facă evenimente regionale şi naţionale. Am o problemă cu eficienţa autorităţilor, dar pot spune din propria experienţă că omul sfinţeşte locul. Primăria Botoşani a fost de partea evenimentului şi m-a sprijinit prompt în lupta cu alte autorităţi mult mai inflexibile. Totuşi aprobarea a doar 3000 lei la aşa un eveniment e descurajator. Pun acest aspect pe seama faptului că nu prea au înţeles amploarea evenimentului. Au fost asociaţii cu ceva istoric în Botoşani care au primit finanţare similară cu a noastră pe evenimente cel mult locale. Într-un top al incompetenţei pot pune fără remuşcări  - Conducerea inspectoratului Judeţean al Poliţiei Rutiere Botoşani condusă de „remarcabilul” tovarăş Zmău. Nu e vorba de incompetenţă ci poate de delăsare sau chiar rea voinţă. Prima intenţie e să descurajeze, apoi vine etapa când ţi se cere aprobări peste aprobări (Direcţia drumuri şi poduri, poliţia rutieră romănă, inscrierea evenimentului la federaţia de ciclism etc.), apoi se invocă lipsa de personal disponibil ca în final după ce mergi cu agenţii să le prezinţi traseul să stai cu emoţii că sunt de acord să te conducă. Am avut noroc totuşi cu agenţii tineri care au prezentat obiectiv propunerea mea, unii chiar au fost entuziaşti. Consider că s-au consumat prea multe resurse de timp, relaţii şi intervenţii pentru doar 2 km de drum national blocat pe parcursul a 10 min.

    În ziua de 30 aprilie 2011, la ora 10 din faţa liceului A. T. Laurian din Botoşani, 123 de ciclişti au luat startul la „Maratonul MTB Nordul Moldovei”. Prima greşeală organizatorică a fost când primii 2 ciclişti de la tura scurtă s-au prezentat la sosire şi aici încă nu era nici un banner de sosire montat. O a doua greşeală a fost a unui arbitru de-al nostru care la bifurcarea dintre tura scurtă cu cea lungă a ratat 2 ciclişti care au luat-o aiurea. Au mai fost probleme şi cu furtul sau distrugerea marcajelor, dar aici nu poate fi vina numai a organizatorului.

            Concluziile sunt pozitive, între timp a trecut şi oboseala aşa că sunt optimist pentru la anul.

Gârboavele XC – Galaţi

Bike route 897040 - powered by Bikemap 

Am pe rol organizarea maratonului Nordul Moldovei de la Botoşani de pe 30 aprilie, dar totuşi mă voi rupe, la insistenţele lui Bogdănel şi voi merge împreună cu Dragoş la Galaţi la „Gârboavele XC” organizat pe data de 7 aprilie. La Botoşani, primăvara încă nu se zăreşte dar speram că la Galaţi, fiind mai la sud locurile să fie mai călduroase şi verzi. Am o problemă la cutia de viteză cu trepta a treia de unde tot sare, dar nu văd să fie decât o problemă la timonerie. Pe drum pe la Galaţi cutia incepe să facă figuri repetate. Se pare că nu e timoneria ci chiar cutia de viteze! Încerc să schimb cât mai rar rapoartele dar la Adjud, un pieton grăbit mă face să am un reflex greşit şi gata... nu mai pot baga maşina în viteză. Băieţii speriaţi aşteaptă de la mine o soluţie. E deja seara iar maine dimineaţă se dă startul. Cu greu pornesc direct din treapta a 4-a şi mă chinui până la intrarea în Galaţi să nu cumva să încetinesc. La Intrarea în Galaţi dinspre Tecuci e un service Renault. Vorbesc cu paznicul care ne lasă să parcăm în curte şi noi mergem la o pensiune situată peste drum în cadrul unui depozit. Sunt îngrijorat cu privire la maşină, concursul e de mult pe planul 2. Dimineaţa băieţii se duc pe bicicletă la „păpădie”, o locaţie din centrul oraşului, locul de plecare cu un camion şi un autocar spre concurs. Eu rămân la service. E sâmbăta şi programul e redus aşa că primul service mă trimite la plimbare. Aflu de al doilea care e pe centura de est. Pornesc iar maşina şi ajung cu greu la Apan service. E un showroom Nissan şi un service în spate. Oamenii aştia au fost amabili şi au zis că vor încerca să desfacă cutia să vadă de pot repara. Dar treaba asta doar luni... Domnul inginer îmi spune să las maşina la ei iar dacă am timp să merg chiar la concurs. Pornesc echipat spre pădurea Gârboavele, iar pe drum sunt claxonat de maşinile cu biciclişti. Galaţiul a fost şi rămâne un oraş industrial. Acum periferiile din est şi nord arată dezolant, poate amplificat de lipsa vegetaţiei şi starea mea de spirit. Hoarde de câini vagabonzi mă hărţuiesc permanent. Peste tot acest decor sumbru, a început să cadă o ploaie rece şi abundentă de primăvară. Ajung şi la locul de start în timp util. Aici e nebunie! O îmbulzeală de nedescris la linia de start. Lumea se înghesuie sa-şi ia numerele de concurs, să plătească taxa să prindă un loc mai bun la stat. Startul se decalează iar ploaia încetează. Traseul constă în două ture a câte 20 km fiecare, în care se anunţă că avem de toate. Când se dă startul realizez că am in picioare ghetele şi nu papucii cu SPD dar e prea târziu... Pornim pe un singletrack la vale fără mari şanse de depăşire. Deja cei buni sunt departe... Dar mă înşel! Din cauza argilei lipiciose, toată lumea era la curăţat roţile. Din cauza ploii, traseul a devenit foarte greu! Împingem din răsputeri bicicleta prin noroaie răscolite de cei din faţă. Imaginile cu noi „prinsi’’ prin noroaie sunt asemenea celor din tablourile lui Grigorescu din perioada razboiului de Independenta. După prima rundă epuizantă, intrăm pe tura a două cu prea puţină tragere de inimă. Dar din cauza unui puternic vânt uscat reuşim să pedalam acceptabil. A fost şi momentul în care Dragoş şi Bogdănel au tras mai tare distanţându-se de mine. În final când ajungem şi noi la sosire, nu sunt băgat de nimeni în seamă, dar inspirat mă opresc şi solicit să fiu notat cu timpul de sosire aferent. Nu contează pe ce loc am ieşit, sunt pe undeva prin pluton, bine că nici unul din noi nu a abandonat. Revenim în Galaţi cu autobuzul organizatorilor unde petrecem o noapte la un hotel obscur. În ziua următoare, Bogdanel şi Dragoş pleacă cu autobuzul acasă iar eu mai petrec 3 zile de pomină în căutarea unei cutii de viteză pentru Renault Trafic. După ce toc o groază de bani ajung în final şi acasă.

Maraton MTB Tur de Iasi - Prima dată pe podium!

Bike route 705886 - powered by Bikemap 

Maratonul MTB, Tur de Iasi

      Cu toate că a fost organizat în pripă şi mediatizat slab, avantajul nostru a fost apropierea de Iaşi şi perspectiva că acest maraton va fi ultimul pe anul acesta. Astfel din Botoşani, pentru a doua oară în istoria acestui oraş, am făcut o echipă completă compusă din subsemnatul, Adi, Dănuț, Dragoș, Bogdănel şi Mihai. Plecăm sâmbătă dimineaţa din Botoşani pe o vreme rece şi închisă, iar pe la 8.30 dimineaţa eram la ieşirea din Bârnova, locul de unde începe traseul nostru. Primul lucru pe care-l facem după ce socializăm cu cunoscuţii e să testăm calitatea solului. Stim că "Tur de Iaşi" e emblematic pentru noroiul alunecos şi lipicios. Din fericire "glodul de Iaşi" nu e de speriat dimineaţa asta. Preluăm numerele de concurs, facem încălzirea, mă salut cu băieţii din Humor: Gabi, Dănuţ, Cătălin, cu cei din Rădăuţi, cu Maus, Legstrong, Radu din Piatra Neamț, un băiat din Covasna (cred că era de la cea mai mare distanţă de Iaşi) dar cu câteva minute înainte de start începe şi ploaia abundentă. Fiecare se echipează după cum îl taie capul, aşa că mai întârziem puţin startul, cât să îngheţăm. Doream să plec cât mai repede, să mă încălzesc pedalând. Am luat cel mai bun start de până acum, chiar din prima linie, în stânga lui Maus şi în dreapta lui Dănuţ Florea. Suntem 57 de biciclişti de acelaşi sex (că orientarea sexuală nu o cunosc). Păcat că moldovencele noastre nu agreează tratamentul cu nămol.
         Începem cu o urcare, pedalată de toţi în forţă, pentru încălzire. Ajung la o bucăţică de asfalt spart, în urcare accentuată, locul unde mi-am impus ritmul. Plouă tare, iar noroiul se activează treptat. Am pe spate un cauciuc Continental Edge 1.9 iar pe faţă am rămas cu clasicul Continental Speed King 2.1. Pe coborâri, roata din faţă pierde aderenţa uşor, roata spate compensează şi mă ţine pe potecă. Precaut scot SPD-urile pe coborâri şi de câteva ori ies din potecă dar fără urmări. Ori la MM Mediaş am fost mai varză, ori noroiul a fost mai dificil (ceea ce nu cred), pentru că aici, la Iaşi, pot pedala pe noroi. Urmează o porţiune de plat, cu vântul în faţă. E, cred, cea mai urâtă porţiune din traseu. Pedalez greu printre bălţi şi cu trafic auto. Aici nici nu întrec şi nici nu văd pe cineva în spate...când, la un moment dat aud că mă strigă cineva. Era Bogdănel, foarte speriat, îmi spune ca era printre primii când s-a rătăcit. Îl invit s-o taie în faţă pentru că vreau să-mi păstrez cadenţa. L-am văzut cum face colţu' apoi a dispărut din câmpul meu vizual. Destul de impresionat, măresc şi eu ritmul şi tare nasol e când nu-ţi merge ciclocomputerul, (după trânta de la Tuşnad) astfel doar estimez cam ce distanţă mai am până la sosire. Vine o urcare printr-o pajişte înecată de ceaţă apoi o coborâre pe un drum rupt de torent unde mă stropesc peste ochelari şi pe faţă. Drumul e aşa de fărmat încât solicit suspensiile, genunchii şi braţele. În faţă desluşesc un nene care se agită la mine. Îmi indică s-o iau pe o potecă la dreapta. Dar ce potecă! Un torent lutos, foarte alunecos. Urc cu bicicleta în cârcă, timp în care băiatul de la punctul de control îmi spune să fiu atent să ajung la casa albă. Nu doresc să ajung la "Casa Albă" dar la această casă albă, cu siguranţă. În poiana întinsă din faţă văd 4 ciclişti care mergeau cam anemic. Cineva mă strigă, e Bogdănel! Oare ce fac băieţii ăştia aici? Ajung la ei, aici e Mihai, un băiat din Neamţ (care a ieşit pe locul 4 la Harghita Bai) şi încă cineva. Toţi par derutaţi şi aşteaptă iniţiativa mea. Încep coborârea peste dâmburi, gropi, torente şi poteci false până ce ajungem la casa albă. În pădure urcăm iar prin noroi. Bogdănel e scos din joc printr-o pană pe faţă, rămân cu ceilalţi trei. Urc din greu pe noroiul alunecos şi mă distanţez uşor, îl ajung şi pe "Legstrong", apoi rămân singur să lupt cu noroaiele. Dealul nu se mai termină iar eu de frig nu mai am putere să împing cu degetele schimbătoarele. Mai trec de un concurent şi mă dezlănţui pe coborârea prin pădure, spre sosire. Sunt ud până la chiloţi şi vreau să termin concursul asta. Coborârea asta a fost cred cea mai frumoasă parte din traseu. Un fotograf mă anunţă că sunt printre primii, lucru care mă mai încalzeşte. Trec linia de sosire cu zâmbetul pe buze.
    Văd că de la noi nu a sosit nimeni încă. Mă schimb şi imediat îl văd pe Mihai la sosire, apoi vin şi ceilaţi care mai de care mai plin de noroi şi cu poveşti mai spectaculoase. Stăm la premiere, unde reuşesc pentru prima dată să ajung pe podium, pe locul 3! Ne salutăm cu ceilalţi participanţi, facem poze cu noi plini de noroi, curăţăm sau mai bine zis zoim bicicletele într-un pârîu şi purcedem spre Botoşani cu sistemul de încălzire la mașină activat.

Link pagina oficială a competiției: Turistor Iasi - Tur de Iasi
Link clasament: Clasament Tur de Iași

Cupa Emmedue 2010 - Ploiești

Bike route 806808 - powered by Bikemap 

   Traiască Vicky! http://victoriadumitrescu.ro/ nepoțica mea de la București. Sâmbătă 2 octombrie petrec la botez, cu toți cumnații și cumnățelele plus Gina, iar pentru duminică hai să mai facem un maraton - Cupa Emmedue. Oricum acțiunea a fost premeditată. Am venit de la Botoșani pregătit cu bicicletă și tot tacâmul, plus taxa plătită on-line pentru traseul de 60 km.
    Duminică dimineața plouă trist peste București. Mă trezesc greu și fără tragere de inimă cobor să-mi pregătesc bicicleta. Văd că roata spate e cam slabă și bag presiune. Văd că tot scapă. Desfac roata si văd cu greu că de fapt valva are fisură. Arunc camera, pun rezerva și văd că nici asta nu e bună, are pană. Hahal pregătire de concurs! Deja e târziu, plec spre Ploiești cu duba pe ploaie, merg precaut pe DN1, iar la Bărcănești merg pe centură. E duminică dimineață și  e slujbă mare la mănăstirea aia de pe centură...nu stiu numele ei, dar au parcat oamenii care cum au putut iar eu trec cu greu. Cam cu 15 minute înainte de start ajung și eu. Fug rapid la standurile de echipament și iau o cameră Giant. Când gata, tot transpirat, mă pregătesc să mă opresc din pompat, camera face explozie, spre disperarea mea și amuzamentul discret a celor din jur. Fug iar după altă cameră. Iau o cameră Kenda light, că altceva nu era... Deja era numărătoarea inversă iar eu începeam să dau la pompă. Mă opresc precaut la o presiune nu chiar pe gustul meu, de frică să nu mai fac explozie. Pentru că nu mai aveam cameră la schimb iau cu mine un set de petice auto adezive (Doamne ferește de pană!). Din mers îmi prind numărul și pornesc total neîncălzit direct în concurs. Noroc cu organizatorii care au pus la început o porțiune de asfalt în urcare ușoară. Vremea devine frumoasă și eu tocmai ajung din urmă ultimii concurenți și intru în cursă. Mă salut cu domnișoara care parcase lângă mine, primesc laude pentru viteza cu care am reintrat în joc. (Gina dragă, uite aici fete care știu să mă aprecieze pentru eficiență) Nu-mi place presiunea la cauciucul pe spate și am șanse să fac pană cu el, dar nu vreau să pierd ritmul impus. Când părăsesc asfaltul sunt pe la mijlocul plutonului. Urmau niște urcări serioase așa că opresc și mai bag aer. Încep urcarea în ton optimist, nu-mi plac niște concurenți care mă văd că urc pantele în șa dar nici nu se gândesc să se ferească, ba chiar unii se și opreau să se odihnească. Dar nimic nu mă putea enerva mai tare ca scrâșnetul satanic al discului față! Mă făcea pe fond nervos. Trec printr-o baltă numai cu gândul că se potolește, dar nici vorbă, apăreau și alte tonalități isterice. Vreau să beau apă și realizez ca am uitat sa iau! Se bifurcă și traseele noastre, iar eu dau să fac dreapta când un nene arbitru îmi spune că treț s-o iau pe traseul scurt, că am număr de traseu scurt. Îi promit că-i pun în CD playerul de la mașina lui discul meu de frână dacă mai insistă. Continui pe traseul lung, unde se schimbă în bine și atitudinea între concurenți. Ajung la primul punct de alimentare, alimentez cu apă sau energizant și sunt hotărât să rezolv cu discul față. Masa de la punctul de alimentare e un adevărat festin! Când dau să plec văd că vine un tip amărât cu un 29er cu lanțul rupt și fără cheie de lanț la el. Dau să plec dar îmi amintesc de momentul nefericit de la Maratonul Harghita Băi din august. Mă opresc, repar lanțul apoi plec tocmai când trece pe lângă mine o fetișcană. Misoginul din mine, oricât de oprimat a fost în perioada de cănd trăiesc alături de o adevărată feministă, a ieșit la lumină și s-a dus direct la pedale. Parcurg un traseu pitoresc, pe lângă sonde, pe dealuri cu largi priveliști spre Ploiești, apoi Urlați, parcurg în viteză o frumoasă pădure de foioase, și apoi iar sonde și sate pitorești. Depășesc ușor unu câte unu din concurenți, până ajung și la tricourile printate cu sponsori autohtoni.  Pe o urcare spre o fâșie de asfalt de la o curte iese un cățel mic da isteric, care se înfinge cu dințișorii fix în oușorul meu. Măi, ce naiba, toate mi se întâmplă numai mie!!!
     Șoseaua de pe deal se termină într-un punct de alimentare, un mic bufet suedez, aș spune. Aici iar un nene mă întreabă de număr, nu-l bag în seamă pentru că în fața mea e o domniță roșcovană, pregătită pentru întrecere. Urmează o coborâre prin vie, o luăm amândoi aiurea la un moment dat, revenim pe bâjbîite în traseu. Dacă am ceva de reproșat organizatorilor (și asta e singurul reproș) ar fi ca au marcat destul de prost această zonă cu schimbări bruște de direcție. Am un full Santacruz Superlight, așa că nimic nu-mi stă în cale pe coborâre...nici chiar traseul de concurs, care cred că era undeva în stânga. Mă hurducăi bine printr-un câmp cu cartofi parțial scoși până ce ajung la o cărare ce mă scoate la o crâșmă. Aici toată suflarea birtului vrea să mă ajute cu indicații. Parțial lămurit, continui precaut să pedalez la poalele dealului de pe care tocmai am coborât. Ajung la un drum asfaltat și zăresc în față parcul Bucev, când din sens opus vine un concurent. Nu mă opresc din pedalat...când, il văd pe Dan Mazilu venind vertiginos tot din sens invers. Eu mă îndrept spre parc, iar ei merg în sens opus?! Întorc bicicleta și începe o urmărire pe șosea, pe plat, cu vântul în față până ce închidem o buclă care se termină la parc, la sosire. Când am trecut linia de sosire cu numărul de tură scurtă, cred că cei prezenți s-au gândit cum de a putut ăsta să meargă așa prost pe 30km și să scoată mai bine de 3 ore?

      Până la premiere am fost la standul Giant unde am făcut un drive test cu un 29er, presimt, viitoarea mea bicicletă. Atmosfera de după concurs cât și premierea a fost foarte plăcută. Am rezolvat cu domnișoarele cele drăguțe și problema numărului, așa că s-a făcut dreptate și am ieșit pe locul 8 la categoria 30 - 40 ani. Mulțumesc fetelor și mulțumesc organizatorilor pentru un weekend plin de peripeții dar cu final fericit!

Vali Catargiu - G.E.O.S. Botosani

Tusnad Maraton 2010

Tusnad MTB 2010

Bike route 657019 - powered by Bikemap 

Clubul GEOS, are deja un nucleu dur, format din ciclişti. ca şi membru fondator a acestui club, rezolv cu organizatorii de la Aktivity pentru cazarea grupului nostru în aceeaşi locaţie. Aşadar ne prezentăm în dupăamiaza unei superbe zile de septembrie, la pensiunea din Baile Tuşnad. Staţiunea se prezintă neaşteptat de bine, îngrijită, cu multă verdeaţă, oameni liniştişi care stau să te îndrume. Facem în prima zi reglajele la bicicletă apoi spre seară mergem să vedem lacul Sfânta Ana, cel mai mare lac vulcanic din România. Pe drum intersectăm ciclişti care testau traseul de a doua zi apoi medităm pe malul lacului cu gândul la traseul de mâine. Pentru unii din noi acest maraton e botezul lor în această lume a competiţiilor.

            Dimineaţa fiecare cu tabieturile sale: Marian cu „scheme de Yoga”, Dan Buscu cu alimentaţia foarte atent aleasă, Georgică cu sesiunea de încălzire a muşchilor. În aer se simte emoţia de dinainte de start. Vine şi startul unde mulţimea de biciclişti (peste 350 oameni) se avântă într-un sprint serios pe asfalt. Nu înţeleg acum din ce motiv nu am tras mai tare pe asfalt pentru că pe drumul de piatră fac un permanent slalom printre concurenţi. Coborârile sunt bolovănoase iar aici bicicleta full-suspension face diferenţă.

            După primul punct de alimentare urmează o urcare de push-bike unde fac un efort deosebit ca să mai depăşesc nişte concurenţi. Sus pe creastă e un sus-jos permanent până ce dau de un alt punct de alimentare lângă şosea. Urmează 7 km de asfalt nou şi curat dar lucrurile nu sunt aşa cum speram pentru mine şi mă menţin cu un ritm de 17 -19 km/h. Măcar am satisfacţia că mă distanţez de un copil de la C.S.Mureş care tot se lipea la trenă.

            Pentru că deja suntem pe traseul comun cu cei de la tura scurtă, trebuie să am grijă la coborâre de comportamentul lor. Aici am patentat o nouă avertizare sonoră: RĂMÂI ACOLO!!! care e mai sigură faţă de: ATENŢIE DREAPTA / STÂNGA!!!. Pentru că oamenii auzeau STÂNGA şi chiar acolo se îndreptau! Apoi cred că e corect ca el să rămână pe traectoria lui pentru că eu sunt cel care vreau să depăşesc aşa că riscul de a face bucla de depăşire să mi-l asum doar eu.

            Pe final m-am alergat cât am putut cu un băiat din Bucureşti dar pe linia de sosire eram aşa de aproape de roata lui încât nu am mai avut cum să evit un trepied pus chiar pe linia de sosire iar acest lucru m-a costat o căzătură spectaculoasă. Din fericire nu am păţit mare lucru, dar mă „ţin „ câteva coaste când respir puternic. La bicicletă am rupt câteva cabluri.

            În final am scos un loc modest, locul 10. Dar cred că am înţeles mai bine noţiunea de maraton şi de fair-play.

            Competiţia de la Tuşnad a fost un etalon privind organizarea şi desfăşurarea unei competiţii de tip maraton şi cred că mulţi din cei care au participat pot confirma.

Maratonul MTB Harghita-Băi - August 2010

Bike route 664425 - powered by Bikemap 

   

Harghita Bai MTB 2010

      Vineri după servici: eu, George, Violeta, Gina, Cezar şi Stelică pornim din Botoşani spre Harghita Băi, la prima ediţie a acestui maraton MTB. Chiar la plecare, pierd pe drum o pedală SPD, crankbrother egg... Pierdem timpul cu căutările dar în zadar, apoi facem o buclă la Gura Humorului, să-i luăm pe Gabi Cicu şi vecinul lui, Nicu. Pe la miezul nopţii ajung în staţiune. Prima impresie nu e grozavă, un drum de piatră prăfos, nişte halde de steril, clădiri de la nişte foste mine, iluminat sporadic şi nişte câini fără stapân. Peisaj tipic românesc, în plină ţară a secuilor. Administraţiile locale, indiferent de zonă, religie şi limbă, fac aceiaşi treabă oriunde în România, adică nu fac mai nimic. Urcăm până la pensiunea noastră, Mandala, unde suntem bine primiţi. Fetele şi George se cazează în cabană, noi primim un frumos loc de cort în spatele pensiunii. 
      Dimineaţa poiana noastră se inundă de lumina soarelui, anunţând o zi superbă. Proprietara, foarte amabilă de felul ei, ne anunţă ca azi va fi o zi a concursurilor - aflu astfel că în paralel cu maratonul nostru, vor fi concursuri de gătit şi de motocross. Inclusiv patroana participă la concursul de gătit. Mergem la start, plătim taxa, ne luăm numerele de concurs şi facem o scurtă încălzire. Eu, Stelian, Gabi şi Nicu suntem la tura lungă de 50 km, iar George va merge la tura de 25 km.
     Prima parte a traseului e în urcare uşoară, apoi o coborâre dificilă, chiar lângă mine un băiat cade, iar o fată trece cu roata peste el. Are loc un ambuteiaj în zonă. Pe coborârea asta am cam tot fost depăşit. Aştept o urcare ca să pot depăşi la loc. Îl depăşesc pe Georgică, crispat de la vibraţiile dure de pe coborâre, pentru că furca faţă e  rigidă.
     Începe urcuşul, la început pe o poiană, apoi drum forestier. E rândul meu la depăşit, aşa că-l las şi pe Gabi în spate. Drumul e foarte bolovănos, şi nu pot să urc cu furca blocată. mă gândesc la Georgică şi-l compătimesc. Văd pe marginea drumului o grămadă de oameni cu pană. Aşa că mai dau la spate o gaşcă. Trecem prin două sate, pe la un punct de alimentare, bine dotat, unde un băiat îmi unge rapid lanţul.
     Pe un soare torid, pe un drum pietros în urcare monotonă, văd în zare undeva sus, în munţii Harghitei, antenele de la staţiunea Harghita-Băi, locul de sosire. Vă spun sincer că am cam înghiţit în sec la cât e de muncit până acolo. Încep să-mi dozez energia, să-mi impun un ritm de drum lung. Intru în pădure şi scap de căldură dar nu scap de pantă care e tot mai susţinută. Mă bucur când constat că ritmul meu e superior altor ciclişti, până cand la un moment dat aud un sunet sec şi rămân fără lanţ. Mă mişc greu cu montatul lanţului, aşa că în 7 minute sunt iar pe traseu. De data asta încep să pedalez agresiv, cu intenţia de a recupera timpul pierdut. Dar, chiar înainte de urcarea pe pârtie, pocneşte iar lanţul. Nu mai stau să pun lanţul (că şi aşa era prea scurt) ci încep un cross pe lângă bicicletă. Trec ciclişti pe lângă mine, unii mă încurajează, alţii mă compătimesc, unii ţipă să ies din traseu... fiecare după starea de spirit sau după motivul care i-a adus aici. Nostim e când, pe coborârea finală, reușesc să întrec 2 concurenţi. Am trecut linia de sosire cu lanţul în mână pe locul 16 la categoria mea de vârsta. Cel mai bine clasat a fost George, locul 8 la categoria lui.
     După ce aştept să vină toată echipa din Botoşani (mai puţin George de la tura scurtă, deja cocoţat prin parcul de aventură Balu - fain parc pentru copii) mergem la premiere. Aici nu înţelegem mare lucru, doar că lumea cântă cu mâna la inimă iar la un moment dat în română s-a anunţat premierea la ciclism.
     La urmă are loc un concert, cu o unguroaică frumoasă unde noi, majorii, bem pe iarbă şi admirăm priveliştea.
    Doamna de la pensiune ne serveşte cu bucatele de la concurs, nişte minunăţii de sarmale gigant și o ciorbă de legume excelentă. Apoi aflăm povestea ei despre pensiune, despre faptul că a fost schioare de performanţă.
     În ultima zi ne aprovizionăm cu apă minerală direct de la sursă, că doar suntem la Harghita Băi, apoi în Miercurea Ciuc vizităm Muzeul de Istorie a Ciucului, oprim în Lacu Roşu, fetele pleacă într-o drumeţie în jurul lacului iar noi scoatem bicicletele şi facem o tură cam dificilă, pe lângă Suhardul Mic, în coborâre spre Valea Cupaş, apoi o încercare nereuşită de a ajunge pe poienile Cupaşului. Ne reîntoarcem toți întregi la Lacul Roşu şi purcedem spre casă.
 Adresa oficială a evenimentului
Clasamentul final