sâmbătă, 20 martie 1999

Aprilie 1999 - Calimani

Geta, colega de camera a lui Gina, doreste sa-si oficieze onomastica intr-un cadru mai deosebit. Eu vin cu ideea sa mergem la Gura Haitii in Calimani. Pornim dimineata din Iasi cu acceleratul de Timisoara, pana la Vatra Dornei apoi cu un autobuz de tara ajungem la Gura Haitii, la capat de linie. Dupa ce domnul Pata ne prezinta casa taraneasca, geta se mai linisteste, devine chiar incantata de locatie si de cazarea rustica. Facem focul in soba, mancare la plita. Traim adevarata viata la tara. In curte se afla trovantii cu inscriptii din ere necunoscute, fascinante pentru cei in cautare de mistere neelucidate.
A doua zi conving toata echipa sa mearga cu mine la stancile 12 Apostoli. Dupa ce traversam poieni si sarim cteva garduri, ajungem in padure unde dam de zapada si ne udam bine de tot la picioare. Ajungem sus la 12 Apostoli si dupa un sfert de ora ne retragem. Vad ca nu am avut prea mare succes cu drumetia mea, mai ales ca ne-am afundat prin zapada uda. Raman cu Gina un pic mai in urma si incerc s-o sensibilizez mai mult pe ea, pentru ca e cu adevarat draguta. Seara se lasa cu baute mai ales ca in grupul nostru e Catalin, prietenul Getei si Vasile, cunoscut in Iasi mai ales pentru seratele sale de rock in clubul Canabis si Club OK.
A doua zi incepe ploaia asa ca pierdem vremea pe langa cabana. Dupa amiaza, il provoc pe Vasile la o tura prin padure. La un moment dat descopar un urias corn de cerb, mare si ramificat. Ne intoarcem cu trofeul nostru bucurosi la cabana.
In ultima zi, ne luam ramas bun de la gazde, urcam in autobuz unde facem o cura de aproape 1,5 ora cu "Andre" si "Lasa-ma papa la mare". In Vatra Dornei, cu cornul dupa noi, mai pierdem vremea intr-un bar si ascultam caseta lui Vasile cu "Eric Burdon and the Animals". Seara luam trenul spre Iasi si lasam cornul in camera la fete in Copou.

vineri, 5 martie 1999

1 - 5 Martie 1999 - Muntii Fagaras

martie1999 - muntii Fagaras


Formam o echipa de "meseriasi' compusa din Andrei Catargiu, Paul Covalschi, Ovidiu Moldovan si bine-inteles, eu. Pornim din Iasi dimineata la 5 cu acceleratul Iasi - Craiova cu gandul la crestele Fagarasului. Aceasta e prima mea tura de iarna in Fagaras asa ca sunt foarte dornic sa urc. Coboram in gara Ucea, apoi de la orasul Victoria, pe jos prin padure spre cabana Fata Padurii. Cabana e inchisa, se pare ca de-a binelea asa ca suntem nevoiti sa continuam spre cabana Turnuri. La un vagon de taietori de lemne, un tip cam ciudat ne invita sa innoptam in vagon cu el ca baietii lui raman peste noapte la alt vagon. La prima impresie parea cea mai buna varianta, dar treptat, din discutia cu individul asta ne dadeam seama ca lucrurile nu stateau prea bine. Afara un caine de la vagon il musca pe Andrei iar pe Ovidiu incep sa-l piste puricii. Cum din noi patru, 3 eram pletosi, hotaram rapid sa plecam. Atunci tipul devine violent in limbaj si mai aflam ca defapt colegii lui trebuiau sa vina in seara aia, sa doarma acolo. Dupa un schimb de injuraturi si cateva amenintari din partea lui, o luam la pas rapid pe poteca spre Turnuri. Inainte ca valea sa se inchida, gasim in padure un loc bun de cort. Andrei care e racit bocna inca de acasa, nu e prea incantat de varianta la cort, mai ales ca eram 4 oameni cu echipament de iarna pe noi iar cortul este de 2 persoane. Pana la urma ne asezam cumva sa incapem si somnul nu se lasa asteptat.
Dimineata pornim spre Turnuri, pe o vreme calda dar inchisa. Ajungem printr-un loc pe unde a trecut o avalansa puternica, iar valea arata ca si cum ai da drumu' la un vapor pe o vale. Versantii erau slefuiti de la trecerea tavalugului de zapada cu pietre si copaci. Facem poze si continuam urcusul pana la serpentinele de sub cabana. Aici mergem prin zapada pana la brau si reusim ca dupa cateva ore bune de mers sa ajungem la cabana Turnuri cam pe la 1770 m alt. Hotaram sa ramanem restul zilei aici sa vedem cum va evolua vremea. Cabanierul e destul de posac, parca suparat ca are clienti asa ca-l evitam cat putem. Cel mai neplacut lucru era sa mergem dupa apa. Era o spartura in zapada, ca o fantana si trebuia sa te apleci pe burta cu o caldare in mana pana la apa. Exista posibiliateta sa cazi in acel put si sa te traga apa sub gheata, prin tunelul sapat sub stratul de zapada. Cel care realiza cal mai tare pericolul si era foarte nefericit cand ii venea randul era Paul. Pana la urma mergeam cate doi dupa apa.
A treia zi luam un start prost pentru ca ne trezim la ora 8. Incepe Andrei sa faca mancare la primus si cam pe la ora 9:30 plecam. Ne formam doua echipe eu cu Ovidiu si Andrei cu Paul. Mergem destul de bine pana la Podragu, iar de aici vremea se insenineaza. Hotaram sa mergem pana in creasta. Exista pericol de avalansa pe versantul de sub vf. Podragu. asa ca mergem rasfirati. In creasta avem noroc si cornisa era aproape rupta. In sa, Andrei si Paul hotarasc sa coboare, iar eu cu Ovidiu dorim sa continual cat ne tine spre Moldoveanu. Aici are loc o discutie mai dura intre noi mai ales cand ii solicit lui Andrei sa-mi dea un coltar de-a lui. Pornim in ritm sustinut pe sub varful Tarata si continuam pe creasta pana in apropierea piscului Corabia. Aici simtim ca nu reusim sa ajungem pe Moldoveanu si sa ne intoarcem in timp util. Facem o poza cu noi si cu muchia Vistea - Moldoveanu (2544m. alt.) apoi ne intoarcem pe unde am venit fiind mai atenti la peisajul impresionant din jur. Din saua Podragu facem o coborare asigurata, apoi mergem rapid pe zona de risc de sub abruptul Podragului pana la cabana. Ovidiu nu se simte prea bine iar intunericul se apropie, asa ca intram in cabana sa vedem daca putem dormi aici. Gasim cabana deschisa dar plina de cacat de soareci ceva de speriat. In cabana temperatura e ca afara numai ca era ferit de vant. Inchidem bine usa si pornim usor spre vale pe traseul de iarna spre Turnuri. Ovidiu are probleme, e deja intuneric si trebuie sa ajungem la Turnuri ca sa nu-si faca griji baietii. Pe bucatile cu panta mai mare ne dam pe fund ca sa ne menajam energia. Intr-un final latratul cainilor ne anunta prezenta cabanei. Cand ajungem, Andrei ne pregatise o supa calda, iar Paul adusese o caldare de apa si o mai incalzeam pe soba ca s-o putem bea apa mai multa sa ne hidratam. Tot Andrei a facut cald si bine in camera asa ca sacii de dormit nu mai sunt de folos. Stam intinsi eu cu Paul la etaj iar Andrei si Ovidiu la parter si comentam aceasta tura in timp ce lemnele de brad trosnesc in soba si lasa lumini jucause pe tavanul cabanei, amintindu-mi de copilarie si tot ce e mai frumos.
Dimineata coboram pe acelasi drum, trecem iar pe langa zona defrisata de avalansa, pe langa vagonul cu muncitori forestieri si suntem din nou in orasul Victoria. Din soseaua nationala Sibiu - Brasov, luam o ocazie spre Brasov. Ovidiu se ofera sa stea el in spate la duba, iar noi la caldura in cabina. Din sosea se zareste in lumina asfintitului vf. Vistea cu forma conica, solitara, foarte impresionant. Dim Brasov avem un tren la ora 23 spre Iasi.