luni, 4 septembrie 1995

Septembrie 1995 - Muntii Rarau

Dupa ce dau restanta la Istoria Artei, in loc sa ma dau jos in Veresti sa prind legatura spre casa, raman in tren cu scopul de a mai face o tura in Rarau. Ajung dupa amiaza in Campulung Moldovenesc si pornesc drumetia pe Valea Caselor fara a stii la ce m-am angajat. Dupa Cheile Moara Dracului (care atunci nu erau inca podite) intru in padure si ma prinde intunericul. Singur, intr-o padure salbatica pe un traseu necunoscut, pe o poteca slab conturata ramata de porci salbatici, fara nici o sursa de lumina, speriat hotarasc sa ma intorc, dar pe drum vad un salas si un copil cu un felinar prin apropiere. Foarte suspiciosi si dupa un interogatoriu la care am raspuns prompt m-au primit sa dorm pe o podea murdara ca un caine. Eram fericit ca pot dormi si asa decat afara in intuneric in padure. Dimineata am multumit frumos si pe o vantoasa rece am pornit spre creasta Raraului. Traseul de pe Valea Caselor e labirintic, in mare parte prin padure salbatica asa ca tot ma intrebam oare ce-as fi facut noaptea aici? In final am iesit la gol alpin pe ceata langa Popii Raraului si am parcurs creasta fugărit de caini aprigi de la stâni, pana la cabana Meteo si apoi hotel Alpin Rarau. Am continuat sa merg spre saua Fundu Colbului apoi am coborat pe vale, pe drumul forestier interminabil, spre Pojorata. In final cam pe la ora 4 am ajuns in gara Pojorata. Pana la tren am tras un somn profund in gara pe o banca cu rucsacul sub cap, iar in momentul in care m-am trezit ma intrebam...Unde sunt? Ce caut aici?