duminică, 26 august 2007

August 2007 - prin Maramures şi Ungaria

August 2007 - Maramures

După un program super încărcat, reuşesc să prind o săptămână liberă numai bună pentru o vacanţă departe de casă. Pentru că merg cu VAN-ul e loc suficient şi pentru Gina, sora mea Violeta, nepotul George şi Cristian. Facem bagajul la repezeală şi pornim întins, dis de dimineaţă spre Maramureş. Din cauză că DN7 e în reparaţii facem un ocol de două ore şi stăm pe la semafoare şi cozi. Pe la ora 2 suntem în Maramureş pe o ploaie măruntă. În Borşa observăm o grămadă de maşini scumpe cu număr de Italia, iar în jur domneşte o mizerie de nedescris. Păcat de peisajul măreţ oferit de culmile munţilor Rodnei şi Maramureş. Ajungem pe valea Izei, locul unde se păstrează cel mai bine tradiţiile maramureşene. Oprim să vizităm biserica din lemn de la Bogdan Vodă (momentan în plină restaurare), apoi în sfârşit, după ani de tentative ajung la Iedud, locul unde se păstrează cea mai veche biserică de lemn maramureşeană. Satul şi biserica asta merită pe deplin vizitate. Mai e un muzeu particular la o gospodărie care trebuie si ăla vizitat. Oprim şi la mănăstirea Bârsana să admir pentru a treia oară construcţiile de lemn din incinta mănăstirii, realizate cu multă pricepere, toate din lemn. Din Valea Izei virăm stânga spre Ocna Şugatag, dar fiind cam rece, nu era nimeni la ştrand. Drumul dintre Bârsana şi Hărniceşti e foarte pitoresc dar şi foarte sinuos. Spre seară suntem în Munţii Gutâi, la lacurile de la Mogoşa, unde sunt zeci de indicatoare cu campatul interzis, iar in zonă nu e decât un hotel de 3 stele. Învârtndu-mă pe acolo găsesc rapid o locaţie pentru campare, pe marginea celui de-al doilea lac, într-un loc retras. Gutâiul e un munte bine împădurit cu peisaje superbe. Pentru că depresiunea Baia Mare e la joasă altitudine, muntele dă impresia că e mult mai înalt, cu toate că are doar 1443m alt.
Dimineaţa plecăm la Baia Mare, vizităm centrul vechi care e proaspăt restaurat apoi părasimspaţiul carpatic, tracem prin Satu Mare, schimbăm în forinţi şi pe la Petea trecem în Ungaria.
August 2007 - Ungaria

Pe la amiază sunt la Tokaj pe malul Tisei. Renumit pentru podgoriile sale, orăşelul e mic dar cochet, cu aer de mini staţiune. Spre dupămasă ajungem în Miskolk, unul din marile oraşe ale Ungariei, la poalele celui mai interesant munte din Ungaria - Bukk. Ajungem în zona montană la mini-staţiunea Lillafiured din muntele Bukk, unde totul e antropizat şi curat. Singurul lucru enervant e gramada de ATV-uri care duduie peste tot. Vizităm lacul, castelul, labirintul şi cascada apoi mergem campingul Holosteto unde dormim la un bungalow cu mai putin de 10 euro de pers.
Dimineaţa traversam cu maşina tot masivul Bukk până la Felsotarkany, un sat de munte cu un parc frumos şi îngrijit. Imediat ajungem şi la Eger, un obiectiv important în traseul nostru. Căutăm cu greu un loc de parcare, apoi începem o plimbare prin centrul vechi, foarte bine conservat, pe la impozanta cetate, urcăm în minaretul turcesc şi degustăm un "rose" din podgoriile Eger. Petrecem jumătate de zi in Eger şi tot mai sunt multe de văzut. Trebuie să plecăm spre zona carstică a Ungariei, iar drumul până acolo e pitoresc. Oprim la un lac şi ne mai răcorim picioarele apoi drum întins până la Aggtelek, cea mai importantă zonă carstică a Ungariei, cu o peşteră de 25 km, care se întinde şi in Slovacia. Intrarea în peşteră se face la baza unei faleze albe de calcar. In 15 minute se poate urca pe o cărare în trepte până de-asupra falezei de unde se poate admira toată valea şi satele din zonă. Cam 10 euro e taxa de vizitare a pesterii şi durează 2 ore. E frumos amenajată cu lumini de efect, sală de spectacole, lac antropic. Mai toate galeriile vizitate sunt largi şi cu frumos "ornate" Ghida vorbeşte exclusiv maghiara şi e bine de cerut de la casa de bilete o foaie cu explicaţiile în engleză.
În apropiere este şi campingul Aggtelek, curat, foarte liniştit şi ieftin (cam 20 ron/pers. la cort).
August 20007 - Budapesta

Pe la ora 9 dimineaţa plecăm prin nordul Ungariei spre munţii Matra şi Budapesta.
Traversăm o parte a Ungariei ceva mai sărăcăcioasă, prin Ozd apoi ieşim pe un drum secundar spre munţii Matra, cei mai înalţi din Ungaria (1014 m alt). Reuşim să ajungem cu maşina chiar pe creastă. Găsim un loc de belvedere frumos şi admirăm satele de la poalele pădurii. Coborâm spre Gyongyos şi întrâm pe autostrada M3 spre Budapesta. In apropiere de Hungaroring ieşim de pe autostradă ca să găsim un camping, aflat de Gina de pe internet. Nu găsim nimic aşa că mergem pe drumuri secundare spre nordul Budapestei. Urcăm pe malul Dunării spre Vac, locul unde trecem Dunărea cu bacul. După masă suntem la un camping pe malul Dunării, numit Dunakeszi Camp, unde la un preţ de mai putin de 30 ron pers.am avut acces la utilităţi şi la piscină cu nocturnă. După ce instalăm tabăra, facem o plimbare pe malul Dunării şi o baie nocturnă la piscină.
Ultima zi în Ungaria, o dedicăm în întregime capitalei Ungariei - Budapesta. Ajungem aici dimineaţa devreme şi parcăm la grămadă intr-un cartier cu blocuri, aproape de niste ruine romane, în partea de nord a oraşului. Traversăm insula Elisabeta şi ne odihnim puţin în parcul cu un gazon perfect şi la fântâna arteziană muzicală. Pe Dunăre, în faţa Parlamentului era o competiţie mondială de îndemânare aviatică. Ne-am minunat cu toţii de spectacolul aviatic apoi am admirat palatul Parlamentului doar pe exterior. Arhitectura orasului, curatenia şi frumoasele puncte de belvedere sunt deosebite in Budapesta. Parcă nu mă mai deranjează confuzia făcută de unii referitor la capitala României. De sus, de la cetate admir în toată măreţia sa Budapesta şi simt cum mă îndrăgostesc de acest oraş.
După un tur istovitor de peste 20 km, parcurşi pe jos, ne întoarcem la maşină şi spre seară părăsim Budapesta pe M5 spre Kecskemet, apoi Bekescsaba şi la mizul nopţii ajungem în vama română.
August 2007 - M. Codru Moma

După ce am intrat în ţară mă culc în maşină pentru câteva ore. Cum se face lumină mergem prin Chişinău Criş spre munţii Apuseni. Din satul Vîrfurile, facem stânga spre Vaşcău, dar chiar înainte de acesta intrâm în arealul munţilor Codru Moma ca să vizităm mănăstirea Izbuc. Aici e un izbuc intermitent dar se pare că nu avem noroc sa-l prindem curgând. Duă aproape o oră de aşteptat în zadar ne reîntoarcem în satul Călugări şi mergem la peştera Câmpenească. Aici e un aven uriaş unde în perioadele ploioase un pârâu se prăvale dingura pesterii în hăul de peste 30 m adâncime. Pentru că nu era apă am putut coborâ chiar pe buza avenului şi simţeam curentul de aer rece ce venea din adâncuri. Am văzut şi două pitoane şi filete pentru spituri ceea ce înseamnă că peştera este exploatată de speologi. Sub ameninţarea unei ploi abundente de vară, părăsim munţii Codru Moma şi pornim să traversăm munţii Apuseni pe valea Arieşului cu gândul spre casă şi o binemeritată odihnă.