duminică, 26 mai 2002

Mai 2002 - Muntele Ceahlău

Continui să mă ocup de excursii la munte, iar de data asta am un grup de elevi de-a XII-a de la un liceu cu profil tehnic din Botoşani. Ei doresc un fel de excursie combinată cu o petrecere la Cabana Fântânele din Ceahlău. În grupa mea e şi Gina şi Geanni. Pe drum vizităm şi câteva mănăstiri din zona Neamţ. Pe Paul Covalschi il preiau din Târgu Neamţ şi imediat se combină cu fetele de liceu. Urcăm rapid din Durău la cabană iar tineretul se înfinge la băut. Cei mai ok stam la la băncile din faţa cabanei să admirăm asfinţitul pe munţiiAm un conflict cu dirigintele lor care creda că toată cabana e numai a lor, dar în final totul a fost Ok. Dimineaţa la prima oră îi trezim pe toţi să meargă la cascada "Duruitoare". apoi coborâm direct la Durău la maşină.

joi, 2 mai 2002

Mai 2002 - Căţărare în Hăşmaş şi Cheile Bicazului


Plec din Botoşani cu autobuzul de Piatra Neamţ iar din autogara mă întalnesc cu un baiat, Nicusor (acum emigrant USA) tot din Botoşani, dar student în Iaşi. După ce montăm cortul după-amiază căţărăm un traseu mai puţin cunoscut - Casiopeea (5A), de pe faleza Raza Soarelui. Găsesc cu greu intrarea iar cuiele sunt ruginite şi rare. Cand ajung după lungimea a doua exact sub pintenul crestei Chiribuc, renunţ pentru că pitonul cheie nu e fixat bine iar o posibilă cădere ar fi de neconceput. Seara ne reîntâlnim toţi la un foc şi facem planurile pentru celelalte zile. Eu mă reîntâlnesc cu Vlad Condratov şi hotărâm să căţărăm împreună. Dar a doua zi prindem ploaie şi coborâm la surplombă în chei. Ne "rupem" degetele pe trasee grele şi traversee pana ce dupa amiază se opreşte ploaia iar baieţii se strâng intre faleza K2 si "Turnul Negru", numită şi "Prispa iadului" la câteva trasee scurte. Aici scot şi eu "Fete de fete" (VI), dar la a doua repetare ca să scot buclele nu mai pot să mă ţin pe prize din cauza sforţărilor de la surplombă, de dimineată.
Seara, la foc plănuim ceva mai uşor ca dificultate dar mai tehnic şi expus. Dimineaţa devreme pornim pe o vreme relativă spre peretele Suhardului unde intru primul pe traseul "Spintecăturii" (4A) care urmeaza o fisură largă cu bucăţi friabile şi cam slab pitonată. În a doua lungime e cheia traseului, aici experimentez asigurările mobile, dar o parte din nuci au sărit oricum. După două lungimi suntem afară din traseu pe un pinten aproape de pintenul Suhardului. După masa şi odihna de pe Suhard, coborâm la peretele "Poştei" unde găsim relativ greu intrarea în traseul "Alveolelor" (IVB-VA). Urcăm pe nişte rampe cu iarbă foarte înclinate până la stâncă. Aici începem pe o fisură oblică uşoară apoi un traverseu dreapta la care spre ruşinea mea am scos o scăriţă să-l trec fără surprize. Alveolele sunt foarte faine la mână şi căţărarea traseului e o plăcere. Stânca e curată şi compactă iar peretele e ferit de vânturi puternice. in lungimea trei pleacă Vlad cap aşa că eu chiar îmi permit să caţăr exact cum îmi place. Ultima bucată trece un prag surplombat, care imi termină bateriie dar imediat ajungem în partea de sus a peretelui pe o suprafaţă inundată de soarele de asfinţit. Ne oprim să ne încălzim ca muştele apoi ieşim pe muntele Surduc. Coborâm pe hăţaşuri înşelătoare până ajungem aproape de schit.
Super încântaţi de reuşită plănuiesc cu Vlad ceva serios. Mişhu ne propune să ne băgăm în "Indpendenţei", traseu cotat ce periculos de ghidurile de alpinism. Ne face Mishu o schiţă şi ne explică cam cum stă treaba, mai ales că băgăm la cap nişte detalii care s-au dovedit esenţiale.
Pornim dimineaţa spre Turnul Negru şi vedem intrarea cu prize bune dar primul piton cam pe la 10 m. E lungimea mea aşa că mă echipez şi pornesc pe o stâncă uşor umedă de la condens. Asigur la cele două sau trei pitoane cât are lungimea şi trec o mică surpombă direct printr-o mişcare de elan. Ieşirea e fără asigurare, pe o placă cu pământ. Sunt pe buza surplombei şi încerc să mă trag dincolo şi am avut impresia pt un moment că am să alunec pe pământ dar totuşi am trecut. Urmează apoi o brână cu iarbă şi copaci şi iar ajungem la stâncă pe lungimea lui Vlad. Stânca face iar condens pentru că tot traseul e pe faţa nordică şi traseul urmează o fisură ca un arc care în final era de descăţărat. Vlad grupează la baza unui diedru frumos. Chiar când să ajung în regrupare, scap un express care aterizează pe o brână. Tare nasol!!! Pun o coarda de rapel, mă înarmeş cu două bucle de cordelină, cobor, iau bucla şi dă-i cu prusikul la deal pana iar în regrupare. Am pierdut energie importantă dar gafele se plătesc....Porneşte Vlad primul pe diedru până sub surplombă de unde începea traverseul spre stânga, pasul tare al traseului. Îmi vine rândul să-l fac apoi iau aminte de la spusele lui Mishu şi agăţ o cordelină de un colţ de stâncă şi îl încarc uşor, fără balans, până la un piton "vai de mama lui". Mă tractez uşor să nu plec cu tot cu cordelină şi asigur. După lungimea mea a urmat ultima lungime care e o frumuseţe de bavareză apoi un prag surplombat dreapta şi o faţă la aderenţă către dreapta până la o strungă. Sus admirăm cheile şi punem de rapel spre vale. Urcăm la Lacu Roşu, facem bagajele şi mă duce Vlad cu maşina până la Iaşi.