vineri, 30 mai 2003

Mai 2003 - Obcina Feredeu

Într-o dimineaţă frumoasă de mai pornesc de la fostul complex BTT din Câmpulung Moldovenesc pe valea Deea spre vf. Deea (1200 m alt) din creasta Obcinei Feredeu. Sunt singur, vizibilitatea e excelentă iar peisajul încântător. In zare admir munţii Rarău cu Pietrele Doamnei şi Giumalăul ca o cupolă masivă, uriaşă. După un urcuş susţinut prin pajişti multicolore ajung pe vârf, străjuit de pădurea de fag pe partea nordică. Vîrful Deea (1200m alt) e slab proeminent dar o oferă o largă deschidere spre sud, spre valea Moldovei şi a munţilor Rarău şi Giumalău. Ţin creasta până într-o şa de unde ochesc o potecă lată spre nord prin pădure. Cobor prin pădurea deasă de fag până la un drum forestier iar de aici încerc să urc prin pajişti pe o inexistentă potecă să mă scoată la Moldoviţa în sat. Şi de data asta ghidul "Munţii Noştri" se dovedeşte incorect, dar deja nu mă mai miră. În final voi continua să ţin drumul forestier prin satul Deea iar de aici cu o maşină de ocazie merg până în satul Vama lângă pod şi tot mai departe spre casă.

joi, 15 mai 2003

Mai 2003 - Ceahlau

Geta, viitoarea soţie a lui Geanni e directoare la o şcoală în Negreni şi vrea să organizeze o excursie la munte. Alegem Ceahlaul şi pornim dimineaţa devreme cu un autocar ultra modern spre Suceava. Descopăr că mulţi copii din autocar nu fuseseră nici macar la Suceava iar alţii nu au văzut munţii niciodată. Oprim la Cetatea de Scaun în Suceava, apoi la muzeul Apelor din Fălticeni, la Tg Neamţ urcăm la cetatea Neamţ şi apoi la Humuleşti ca casa lui Creangă. Probabil am fost şi la Mănăstirea Neaţu, dar important a fost că am ajuns la Durău pe lumină şi am putut urca pe vreme bună. Pentru unii urcuşul a părut infernal, iar alţii s-au simţit excelent. La cabana Fântînele, unii au strâmbat din nas la cazare alţii au fost foarte mulţumiţi. La grupuri foarte mari nu poţi împăca pe toată lumea. A doua zi plecăm dimineaţa devreme doar eu cu Geanni, Geta şi vreo trei tineri profesori pe platoul alpin şi vf. Toaca. Urcăm abrupt pe lângă scări până pe vârf. Această tură a fost prima mea dată când vâd Ceahlaul fără zăpadă. Din vârf admirăm munţii Bistriţei, Haşmaş, Stânişoarei şi luciul de apă a lacului Izvorul Muntelui. Coborâm pe la Piatra Lăcrimată pe la cascada Duruitoare si închidem circuitul la cabana Fântînele. Aici lumea s-a supărat pe noi şi-a coborât la vale spre Durău. În Durău s-a stins conflictul şi ne-am întors la saltn Negreni, via Botoşani.

luni, 5 mai 2003

Mai 2003 - căţărare în Rarău

Am parte de o clasă de copii de la şcoala nr. 13 din Botoşani cu care am mers mai des şi pe care îi cunosc şi am un pic de încredere. Plecăm în Rarau dar în bagaj am pus de data asta şi echipamentul de escaladă. Ajungem pe Rarău şi pornim aventura escaladei pentru copii. La inceput aleg un bloc de piatră mai mic sa vad cum se descurcă. Descopăr un băiat, Aslan Mugurel, care are chiar talent. Fetele au simţul de conservare mai puternic şi preferă să asiste la evoluţia băieţilor. Prindem un frumos asfinţit la "piatra Şoimului" apoi organizez pentru ei o discotecă în magazia cabanei. A doua zi urc şi asigur la traseul "Kid's land"(4). Senzaţia de înălţime îşi spune cuvîntul, iar cei de ieri nu mai sunt cei de azi. După ce termin treaba cu ei, urc şi eu câteva trasee : Traiască berea (6+), altul în dreapta tot de vreo 6. Cu o parte din copii urc pe vîrful Rarău (1650m alt) şi admirăm Obcinele Bucovine, valea Moldovei şi Giumalăul care încă mai păstra urme de zăpadă. La întoarcere ne prinde o ploaie zdravănă în pădure, iar la o trecere de apă pe un buştean, o fetiţă cade in apă în fund fără să păţească nimic. Muraţi bine ajungem la maşină şi apoi în Suceava unde e foarte cald şi ne uscăm complet.