Decembrie 2002 - Prin Giumalău şi Călimani

De la Liceul M. Eminescu din Botoşani primesc o comandă să organizez o tură presărată cu ceva easy hiking. Plecăm cu un autocar mare spre Vatra Dornei. Ca organizatori erau cu mine doamna şi domnul Botezatu şi profesorul de sport Lohan, plus încă cineva de limbi străine, care mă stresa înainte de plecare dar şi pe drum că întoarce autocarul dacă ninge şi viscoleşte. Însă natura ne-a arătat că dacă nu vrem zăpadă chiar nu vom avea. Munţii aveau doar o brumă groasă pe ei şi "mângîiaţi" de un vânt foarte rece în rafale. La mănăstirea Voroneţ nu coboară decât o mică parte din copii, restul preferând să asculte muzică în autocar. În pasul Mestecăniş (1097m alt), împreună cu vreo 10 copii, urcăm prin pădure pe linia de creastă a Giumalăului până la un schit de călugări, care în 1996 când mai trecusem pe aici nici nu exista. Ne reintoarcem la maşină şi coborâm la Vatra Dornei. Aici nema zăpadă. Cazăm toată lumea la vilele Căprioara şi Zimbru. Constat că baba (patroana) de la Căprioara este şuie, rău! Seara copii au obţinut ce-au dorit tot drumul şi anume....discotecă. Eu mă separ de ei şi mergla un bar de lăngă parc unde din întâmplare mă revăd cu foştii cabanieri de la Giumalău: Cătălin şi Alin.
A doua zi mergem cu copiii la telescaunul de pe Dealu Negru. Ei urcă cu telescaunul iar eu pe jos. Eu eram încălzit de la urcuş iar ei erau bocnă de la stat în telescaun. Aici, cu toate că nu e zăpadă am o privelişte super spre munţii Suhard şi crestele semeţe ale Rodnei. Mai degrabă domnii Botezatu şi Lohan par interesaţi de lecţia de geografie pe care le-o ofer. La întoarcere nu cobor singur pe jos şi sunt însoţit de Botezatu şi cîţiva copii. Cam asta a fost tot de descris din tura asta.

Decembrie 1999 - Revelion in Calimani

Decembrie 2000 - Muntii Calimani

Dupa tura la catarat in Hasmas din septembrie, plec din nou pe santiere de restaurare in Craiova, la biserica Sfantul Mina, in Cluj-Napoca la Filarmonica Transilvania si in final la o manastire izolata din judetul Gorj, manastirea Stramba. Peste tot lucram superficial, cu scule nasoale si presati de timp,iar colac peste pupaza, iau o teapa de zile mari de la restauratoarea Baciu Ana Maria (tocmai am vazut la Mitropolia din Iasi, numele ei ca restaurator pictura. Vai de capul nostru ce treaba va iesi si aici). Mai toate principiile de restaurare invatate si efectuate pe alte santiere sunt facute praf aici. Apogeul il ating la Manastirea Stramba cand raman fara scule si o rog pe maica stareta de la manastire sa-mi imprumute o pensula si niste acuarele scolare!!! Tepuit, nevrotic si compromis profesional ma intorc acasa inainte de Craciun. De revelion sunt invitat la Gura Haitii de Geta, Gina, Paul...Ajung la Gura Haitii si primul lucru care-l fac ma cert cu Gina (viitorea mea sotie) si plec cu Paul si Magda la "12 Apostoli". Ajungem aici innotand prin zapada adanca iar din creasta pun si eu schiurile (cu legaturi de schi alpin) si alunec fantastic spre Pietrele Rosii. La un moment dat iau si o tranta destul de ciudata. Securitul nu s-a desfacut asa ca stateam cu capul in jos in zapada si ma chinuiam sa scot un schi ca sa ma pot ridica. Nu ajung chiar la Pietrele Rosii ca din cauza timpului trebuie sa o iau imediat spre vale. Pe creasta zapada avea o crusta si se putea schia bine, in padure insa zapada era afanata si aveam ceva probleme la controlul directiei. Inainte de a se intuneca de tot ajung la drum forestier si bag un schi fond mai mult fortat sa ajung la cazare. Pe drum la intrarea in sat, primesc uratori o banda de mascati. Petrecem Revelionul toata noaptea, beau cu Paul Covalschi, Catalin Balaita...Pe data de 2 ian ne intoarcem acasa. In tren pierd walkmanul Panasonic, dar raman cu castile la gat.
Cred ca ascultam John Mayall...

Aprilie 1999 - Calimani

Geta, colega de camera a lui Gina, doreste sa-si oficieze onomastica intr-un cadru mai deosebit. Eu vin cu ideea sa mergem la Gura Haitii in Calimani. Pornim dimineata din Iasi cu acceleratul de Timisoara, pana la Vatra Dornei apoi cu un autobuz de tara ajungem la Gura Haitii, la capat de linie. Dupa ce domnul Pata ne prezinta casa taraneasca, geta se mai linisteste, devine chiar incantata de locatie si de cazarea rustica. Facem focul in soba, mancare la plita. Traim adevarata viata la tara. In curte se afla trovantii cu inscriptii din ere necunoscute, fascinante pentru cei in cautare de mistere neelucidate.
A doua zi conving toata echipa sa mearga cu mine la stancile 12 Apostoli. Dupa ce traversam poieni si sarim cteva garduri, ajungem in padure unde dam de zapada si ne udam bine de tot la picioare. Ajungem sus la 12 Apostoli si dupa un sfert de ora ne retragem. Vad ca nu am avut prea mare succes cu drumetia mea, mai ales ca ne-am afundat prin zapada uda. Raman cu Gina un pic mai in urma si incerc s-o sensibilizez mai mult pe ea, pentru ca e cu adevarat draguta. Seara se lasa cu baute mai ales ca in grupul nostru e Catalin, prietenul Getei si Vasile, cunoscut in Iasi mai ales pentru seratele sale de rock in clubul Canabis si Club OK.
A doua zi incepe ploaia asa ca pierdem vremea pe langa cabana. Dupa amiaza, il provoc pe Vasile la o tura prin padure. La un moment dat descopar un urias corn de cerb, mare si ramificat. Ne intoarcem cu trofeul nostru bucurosi la cabana.
In ultima zi, ne luam ramas bun de la gazde, urcam in autobuz unde facem o cura de aproape 1,5 ora cu "Andre" si "Lasa-ma papa la mare". In Vatra Dornei, cu cornul dupa noi, mai pierdem vremea intr-un bar si ascultam caseta lui Vasile cu "Eric Burdon and the Animals". Seara luam trenul spre Iasi si lasam cornul in camera la fete in Copou.

Martie 1998 - Muntii Calimani pe schiuri

Iarna s-a lasat in decembie mai greu asteptata, dar in martie nu se mai da dusa. Dupa ce au urcat de Revelion pe Moldoveanu, Andrei Catargiu si Ovidiu Ranja puncteaza impreuna cu mine si Nazi la o tura de iarna in Calimani la Retitis si eventual Pietrosu Calimani. Plecam seara din Iasi, ajungem noaptea tarziu la Vatra Dornei si motaim prin gara pana dimineata la 6, cand avem autobul spre Gura Haitii. De la Gura Haitii ne inghesuim extrem intr-un TV cu tractiune integrala care facea aprovizionarea la ceea ce a mai ramas din mina de sulf. Ovidiu statea pe dupa un scaun cu schiurile peste el, Andrei cu cele aproape 100 de kg era in brate la Nazi, iar eu exact langa usa care nu prea se inchidea. Cand in sfarsit ne-am dat jos ne-a intampinat peisajul dezoland de la mina, ceva gen Mad Max. Pornim pe ninsoare si ceata pe langa fostul refugiu Luana prin zapada pana la brau cu intentia de a ajunge la cabana meteo Retitis. Cararea nu e deschisa si nici macar nu se vede, iar zapada este imensa. Eu si Ovidiu ne punem schiurile iar bietii Nazi si Andrei raman la sapat transee. Dupa ore de lupta cu troienele ajungem pe creasta in zona mai viscolita pe unde se putea merge mai repede. Vremea e deosebit de grea, cu rafale puternice care ne dezechilibreaza si ceata deasa. La un moment dat eram ingrijorati ca din cauza cetii nu mai vedeam cabana meteo, dar ca o himera s-a lasat observata cateva secunde prin ceata groasa. La cabana era un baiat de treaba, parca Nelu il cheama, care ne-a primit bucuros si ne-am incalzit si uscat la el la soba. Nazi si Ovidiu au dormit la caldurica in camera cu soba, iar eu si Andrei ne-am sacrificat intr-o camera cu peretii inghetati. Stiu ca aveam o sticla cu apa langa pat iar dimineata cad a cerut-o Andrei i-am aruncat o sticla cu apa bocna. A doua zi dimineata, caciula si pulovarul lui Andrei erau dogorite nasol, iar manusile mele erau usor topite la degete. Andrei ramane la cabana cu Nelu sa se incalzeasca si sa faca ceva cald de mancare, eu, Nazi si Ovidiu mergem pe schiuri la Iezerul Retitis. Coborare superba pana la Iezer si urcus infernal, contra vantului naprastic, spre cabana. Dupa masa coboram contra vantului spre Luana si exploatarea de sulf. Eu si Ovidiu pe schiuri luam portia de trante prin padure, dar cad ajungem la drum suntem de neoprit. Andrei si Nazi merg tot cu duba infernala dar de data asta in porbagaj cu usile deschise si picioarele afara. Bagam tare la schiat si cei 19 km de la exploatare pana la Gura Haitii ii facem in 2 ore si jumatate. Prindem la fix autobuzul de Vatra Dornei si bem in autobuz si apoi in tren. Memorabile sunt pozele de grup facute in pasul Mestecanis...

Martie 1998 - Muntii Calimani

Decembrie 1994 - PRIMA MEA TURĂ DE IARNĂ

Eram student în anul I la facultatea de Arte Plastice din Iaşi şi proaspăt membru al clubului de turism montan Studmont. Aici mă întâlnesc cu Doru, un băiat tot din Botoşani dar ceva mai mare ca vârstă, student la fizică. Împreună hotărâm să facem o tură de iarnă în munţii Călimani.

Ştiu că am dormit la o familie în cătunul Gura Haitii, iar dimineaţa am pornit prin zăpada căzută proaspăt spre "12 Apostoli". Am prins o vizibilitate extraordinară, am făcut poze alb-negru iar după-amiază am coborât spre Valea cu Peşti în aval de sat.

A doua zi am făcut o tură pe la Pietrele Roşii, am vrut să ajungem până la vf. Tamău dar am renunţat din cauza timpului şi a zăpezii mari. La coborâre ne-am rătăcit şi am ajuns pe altă vale.

Asta a fost tura în care am descoperit muntele iarna cu o vizibilitate extraordinară, cu zăpezi modelate de vânt şi cu vegetaţie decorată sublim de zăpadă şi promoroacă.

Decembrie 1995 - Munţii Călimani

Formaţia britanică Pink Floyd a rămas şi rămâne pentru mine o trupă de referinţă