sâmbătă, 19 iulie 1997

Iulie 1997 - Muntii Bihor

Impreuna cu sora mea Maria prindem o tabara scolara la Nucet la poalele versantului vestic al muntilor Bihor, mai precis Biharia. Aste era pe vremea comunistilor o zone cu acces restrictionat pentru turisti din cauza minelor de uraniu de pe vaile Baita. Cu toate ca din 7 zile petrecute aici jumatate au fost cu ploaie, o buna parte din zona a fost vizitata mai ales cu aportul a doi speologi locali Radu si Ionica. Prima tura stiu ca a fost la Pestera de la Fanate unde eu si un baietel de clasa a 11-a cu niste lanterne chinezesti am reusit sa parcurgem toata cavitatea. A urmat apoi o expeditie foarte interesanta la pestera Cu Bile si la Secatura fiind aici ghidati de Radu. Doua pesteri active foarte interesante cu numeroase formatiuni carstice fascinante. Propun celor din tabara sa mergem in cheile Sighistelului, una din cee mai dense zone carstice din Romania. Cheile sunt in prelungirea localitatii Sighistel si au o lungime cam de 6 km, impanzite cu guri de pesteri, grote si izbucuri. Fiind sezon ploios, din multe pesteri curgeau mici paraiase. O parte din grup, impreuna cu doamnele profesoare hotarasc sa se intoarca, iau initiativa si pornesc impreuna cu Maria si alti copii mai mari, de liceu sa facem toate cheile pana la prima cascada apoi sa vizitam si pestera Magura. Pestera Magura are un portal larg, situat pe un prispa de-asupra cheilor. Nu ma aventurez in pestera cu copii si hotaram sa urcam pe muntele Tapu intr-o pajiste intinsa cu frumoase privelisti spre culmile impadurite a Bihorului. Coboram la sosea apoi cu o ocazie ajungem inapoi la tabara in Nucet.
In alta zi mergem la Baile Baita, o zona interzisa in perioada comunismului datorita extractiei de uraniu. O zona dezolanta, o rana in munte asa ca nu ne-am incumetat mai incolo si pe sosea ne-am intors in tabara. Au urmat zile cu ploaie in care Maria s-a imprietenit cu Radu iar noi am beneficiat de mai multa atentie din partea lui, concretizata printr-o tura speologica in Sighistel. Am intrat in pestera Pisolca, care incepe cu un tunel pe firul unui parau, apoi printr-o gaura am ajuns intr-o sala mica si circulara inundata care se traverseaza pe un toiag cam subred. A urmat partea cea mai grea pentru mine, anume o trecere printr-o gaura foarte stramta, ca un tunel descendent. Am trecut in cele din urma pasul, apoi am traversat catarandu-ne pe malurile de stanca a unei galerii intinse inundata. a urmat o frumoasa diaclaza ca in final sa ajungem la o spelndida cascada. Tot efortul a meritat pe deplin. Radu si Ionica ne-au spus ca dupa cascada, pestera continua. Ne-am intors afara la apa Sighistelului, apoi am urcat sa exploram pestera de la Magura. Magura e o pestera fara curs de apa, aproape uscata cu galerii largi si labirintice. La intoarcere intram intr-o galerie pe firul unui paraias la inceput ghemuiti apoi taras pana renuntam din cauza apei reci si a pericolului de hipotermie. Ultima pestera pe care am vizitat-o a fost pestera Cobasca. Cocotata sus pe versant, pastera ne intampina cu o arcada ramasa de la o fosta pestera poi coboram in subteran pana la o intersectie. La stanga ajungem la un lac subteran care l-am traversat prin partea stanga pentru a ontinua cativa zeci de metri. Galeria din dreapta este una uscata cu forme concretionare.
Din tabara de la Nucet, dimineata admiram cum soarele rasare de pe cel mai inalt varf din muntii Apuseni, - vf. Curcubata Mare de 1848m. Cu toate proiectele mele, din cauza vremii, nu am reusit sa-l urc. Am compensat acest esec cu o vizita organizata la pestera Ursilor de la Chiscau, o superba pestera foarte bine pusa in valoare de instalatia de iluminare. O alta excursie organizata a fost la Groapa Ruginoasa, la imensa ruptura rosiatica din zona pasului Vartop.
Astfel am debutat in fascinanta lume a speologiei, foarte precaut mai ales pentru ca eu nu stiu sa inot.



Formatia Genesis a compus rock psihedelic la inceputul anilor '70.