vineri, 20 iunie 1997

Iunie 1997 - Muntii Fagaras


Practica din anul doi o facem pe santierul de restaurare de la manastirea Brancoveni din Oltenia. In drumul spre casa ma hotarasc la varianta cu acceleratul Craiova - Iasi. Am incercat sa conving pe colegul meu Daniel Pupaza sa ma insoteasca dar fara succes.Asa ca iau singul trenul din Piatra Olt si pana la Avrig fac conversatie si beau bere. Initial doream sa ajung la Suru, dar din indicatiile primite am ales varianta mai usoara spre Barcaciu. Pe o zi torida de iunie fac pe jos tot drumul din gara avrig pana la cabana. Pe la 6 seara sunt in fata cabanei unde este doar doamna cabaniera. Admir privelistea superba cu zona Avrig si Scara in lumina de asfintit. Sunt singurul client asa ca dorm singur in cabana si mananc la lumanare, foarte rustic. Dimineata odata cu rasaritul soarelui pornesc pe muntele Scara spre Vf. Scara. Dupa refugiu Puha, cobor mult pe versantul sudic ca sa iau apa. Incep urcusul obositor pe Serbota, apoi cobor vitejeste in Custura Saratii. In caldarile glaciare din jurul Negoiului sunt multe limbi de zapada air vremea se schimba treptat. Deja cand ajung pe Negoiu (2535m alt.) vizibilitatea e aproape zero iar din ceata se aud tunete infundate. Cobor in graba spre strunga Dracului. Deja ploua torential dar nu ma opresc din coborare prin strunga. Din caldare dau sa fac la dreapta pe poteca ce taie versantul si care e partial acoperita cu zapada. Nu merg mult si alunec pe o limba de zapada uda si foarte inclinata. Din cauza rucsacului greu nu reusesc sa ma opresc din prima, asa ca iau viteza la vale. mai incerc cateva manevre dar viteza e prea mare s-o mai pot controla. In final ajung in fundul vaii, ma ghemuiesc, trag aer in piept si dupa o rostogolire pe pietre ma trezesc intins pe burta, cu rucsacul tot in spate, aproape intreg, dar totusi plin de sange. Ma examinez si descopar o plaga pe fesa dreapta. Rup o bucata de izopren si tamponez pe plaga apoi fara bagaj pornesc spre refugiul Caltun sa gasesc pe cineva sa ma ajute. Norocul meu e ca gasesc pe o doamna asistenta de profesie care era cu familia pe munte. Pe viu imi coase cu ata de papiota cateva copci si-mi opreste hemoragie. Niste baieti din Timisoara merg sa-mi aduca rucsacul si restul de bagaje imprastiate prin zona. Raman peste noapte la refugiu luptand cu frigul si diferite frisoane, plus pozitia pe burta destul de incomoda. A doua zi cam pe la amiaza ajunge echipa Salvamont Sibiu in preuna cu cei de la Arges. Ma pun pe targa si coboram cu greu pana la Transfagarasan, de aici cu o salvare coboram pe langa lacul Vidraru si pe valea Argesului pana la spitalul din Curtea de Arges. Imi pune niste copci mai calumea, ma tine o noapte sub observatie, apoi dimineata inainte de externare ma viziteaza o reporterita de la un ziar local. O bag in ceata cu termeni tehnici, ajutat si de un asistent pasionat si el de munte. Plec schiopatand pana la gara cu regret ca nu mai reusesc sa dau o fuga la Catedrala de la Curtea de Arges. Schimb un personal in Pitesti apoi alt tren in Bucuresti ca in final sa ajung cu bine in Iasi.

Iunie 1997 - Fagaras