joi, 15 aprilie 1999

Aprilie 1999 - Cheile Turzii, Muntii Trascau

Eu si Paul ne simtim in forma la catarare si ne mai facem doi noi prieteni din Piatra Neamt, studenti in Iasi, Bogdan si Ciprian. Bogdan avea o dacia asa ca punem de-o combinatie cu masina lui, cu echipamentul si experienta noastra de alpinisti pentru o tura la cocot in Cheile Turzii. Paul fiind la cursuri dam buzna peste el si-l scoatem de acolo, reusim sa mai adunam echipament de pe la Gigi Curelariu din Targusor si Andrei Catargiu din zona garii. Seara pornim spre Transilvania. Neatenti in Pascani ne trezim la poarta unui stadion, in rest ne descurcam pana la Turda. Facem aprovizioanarea cu mancare de aici si o stergem spre chei. Nu bine ajungem si incepe ploaia, asa ca tot ce putem face e sa vizitam zona. spre seara ploaia se opreste asa ca pornim cu elan sa ne dam pe cateva trasee de escalada la intrarea in traseul Calvaria din Peretele Urias. Simtim ca merge, asa ca hotarasc ca putem sa facem rapid traseul Scoala Turdeana (3A). Pornesc in viteza pe o fisura frumoasa pe un traseu in dreapta "Scolii Turdene" care e mult mai frumos. Secund vine Bogdan care catara curajos si cu mult entuziasm. O data ajuns in regrupare tre sa trimit pe coarda buclele si tot calabalacul la echipa condusa de Paul. Vine si echipa lui Paul asa ca ma grabesc pe lungimea a doua care e comuna cu traseul Scoala Turdeana si continua impreuna pana sus. Cand punctez in regrupare vad ca pe traseul "Scolii'' mai vine o echipa de cataratori. Peste 10 minute eram deja 6 oameni in regrupare si mai era inca de venit. Deja se intuneca asa ca nu mai pierd timpul si o sterg primu spre top. Ajung aici si cu greu reusesc sa gasesc pitonul de regrupare, in schimb am gasit un lapiez adanc suficient sa prind o pana in el. Multumesc in gand lui Andrei pentru penele lui si tip la Bogdan sa urce cat mai repede. Ajunge cat poate de repede, inca pe lumina. Pe aceasi coarda vine rapid prin intuneric si Paul iar ultimul din echipa noastra e Ciprian. Vine Paul la carma iar eu ma retrag la 5 metri pe o platforma cu iarba si deja imi pun problema cum vom cobora. Trage Paul si vine si Ciprian, iar de Ciprian e o alta coarda legata si mai vin unu cate unul legati ciorchine inca 4. In total Paul fila 5 oameni pe aceeasi coarda dintr-o regrupare vai de mama ei! O singura cazatura putea lua 5, chiar 6 oameni la vale!
Suntem cu totii sus, toti teferi, dar apare o alta problema grava si anume retragerea. Nici unu din toti 8 cati era nu aveam o lanterna la noi. Nu stiu cum ne-am gasit noi acolo, 4 baieti din Moldova cu 4 transilvaneni, la fel de prost echipati si cu ideea de a catara un traseu comun. Privirile se atintesc spre mine pentru ca eram singurul care mai facusem traseul asta. Fara sa mi se ceara explicit, pornesc spre zona cu sufa dar din cauza beznei si a haului ce se casca sub noi renunt la varianta asta. Singurul lucru care se zarea in bataia lunii era Zulusul Lung, un grohotis calcaros care daca ajungeam la el, era salvarea nostra pentru ca se scurgea pana la apa Hasdate. Pornesc o traversare pe orbecaite intr-o zona cu brane si pereti de toate felurile. Roca instabila, jnepeni teposi, dar adevarate manere la nevoie trebuie traversate pana la grohotis. Ma injura astia care pe fata care in gand pana ce ajung pe zulus. In spate se aude un urlet, o busitura si iar un urlet. E clar ca a cazut unu'. Ma rog sa nu fie grav si sa nu fie de-a nostru. Ghinionul cade chiar pe Ciprian, poreclit si "tata urs" expert in poligon la stilul "smuls". Saracu a prins un bolovan cam cat un geamantan in brate si s-a rostogolit cu el cativa metri. Dupa ce i-a dat drumul, bolovanul s-a oprit in fundul vaii in Hasdate, facand sa rasune cheile in linistea noptii.
Cu un moral puternic, Ciprian se alatura noua si coboram incet pe grohotisul foarte inclinat si instabil. Unu din baietii din Cluj, ramane in urma si disloca pietroaie, iar una din ele nimereste in spinarea lui Paul. Cand se pregatea Paul sa-l altoiasca pe individ, un ditamai reflectoru' din poteca de langa apa se puse pe noi. Din cauza luminii puternice din fata, ne impiedicam mai rau asa ca incepem sa urlam sa inchida lumina. Dupa cateva injuraturi se prinde de faza si o plaseaza mai jos in fata noastra ca sa vedem pe unde mergem. Ajungem la apa si trecem direct prin ea pana la poteca turistica. Constat ca mi s-a desprins jumatate din talpa la bocanc. Salvamontist era un tip in varsta cu parul alb, lung si cu barba tot alba. Luam la cunostinta injuraturile din partea locului si mergem resemnati la cabana la baut, apoi la cort.
A doua zi e sarbatoarea de Paste la catolici. Nu mai aveam mancare in schimb in porbagaj, Bogdan a descoperit ca are vreo 10 sticle de ulei si cateva kile de zahar, uitate de taicasu' . in timp ce Ciprian si paul isi lingeau ranile, eu cu Bogdan plecam in satul Petrestii de Jos sa facem un troc cu produsele gasite. Localnicii se uitau dubios la noi dar pana la urma faceau trocul. Ne-am intors cu o bucata de slana, cu lapte de bivolita, o bucata de cozonac si niste oua. Ciprian era responsabil sa ascunda laptele undeva in albia apei la rece. Dupa o masa imbelsugata pornim in echipa de trei, fara Ciprian sa cataram "Surplombele Sansil" (4B), care defapt avea mai grea doar prima lungime. Pornesc in forta, dar din lipsa de experianta ma fortez inutil sa-l fac la liber asa ca sunt nevoit sa pun o scarita. Gasesc o clepsidra foarte frumoasa pentru asigurare si trec pasul cheie. Cand ajung in regrupare, arunc gresit scarita si se agata intr-un copac. Aasa ca paul mai intai catara extrem in copac sa recupereze scarita si apoi se apuce de traseu. Intre timp din poteca turistica tipu' de la Salvamont trece de doua ori si tipa la mine rauracios, daca am de gand sa stau toata ziua in regruparea aia. Incepe sa catare si Bogdan, dar in pasul surplombat sta o gramada, noroc ca avea si cunostinte tehnice si trece doar cu ajutorul prusecelor pana-n regrupare. Pana vine si Paul eu ii recomand lui Bogdan sa coboare in rapel ca sa nu pierdem toata ziua cu traseul asta. Sigur ca lui Bogdan nu i-a convenit dar s-a conformat imediat. In timp ce Bogdan era jos, Paul era in regrupare. In doi si catarand de ceva vreme impreuna, treaba mergea snur. Parcurgem creasta Sansil, apo ihotaram sa mergem tot in sus in poteca turistica de deasupra cheilor. Cataram la liber o fata destul de umeda la liber pana intr-un balcon, de unde admiram toate cheile si mai departe pana la Turda. Ajungem la cabana iar aici intre timp, bogdan si Ciprian reusesc sa se inteleaga cu cabaniera sa ne faca o omleta. Mancam bine, mai cataram niste manse pe la "Turnu Galben" iar seara incarcam masina si pornim spre casa. Pe drum luam un politist la ocazie care pare la fel de obosit ca noi. Tragem un somn pe bancheta din spate pane ce era sa mergem cu politistul pana la Iasi. Dimineata suntem din nou la Iasi, buni de mers la scoala.