duminică, 12 septembrie 1999

Septembrie 1999 - Catarare in Cheile Bicazului si Hasmas


Plec pe la Andrei Catargiu in Iasi iar aici fac cunostinta cu viitoarea lui sotie, Paula. Plec cu el dimineata in cheile Bicazului la catarare. Andrei era in forma lui maxima (nu stiu daca a mai atins nivelul ala vreodata) iar eu aveam o sete de catarare deosebita. Ajungem la Lacu Rosu si imediat pornim spre peretele Suhardului Mic si cum "Centralul" il mai facusem ochim "Gentiana" (4B). Urc cap de coarda si regrupez undeva mai jos decat ar fi fost normal. Andrei se misca bine si repede. In lungimea a doua e un scoc cu marginele slefuite care cere o pozitionare corecta de la inceput. Ma trag intr-o cordelina putreda si imi pun intrebarea daca secundul va trece din prima. Aud niste injuraturi dar pana la urma trece si Andrei. Urcam concomitent si asigurati pana la creasta si admiram relaxati privelistea spre Lacu Rosu. Coboram la Raza Soarelui si ne angajam la traseele de pe faleza. Aici dam de Vlad Condratov si Florian Mastacan. Facem Ioana, dar in lungimea a doua, la un pas "jump" cu mana stanga, din cauza ca Vlad facea rapel printre corzile noastre iar Andrei slabise coarda, fac o spectaculoasa cadere. Un pic m-am speriat pentru ca nu ma asteptam sa cad asa mult. Revin in traseu si trec pasul cu pricina. Rapelul de sus la traseul "Ioana" nu mi s-a parut niciodata sigur. "Scapam" si de data asta asa ca propunem la baieti sa mergem la o bere. Florian zice ca nu poate dar dupa 10 min. ii vedem ca intra la crasma. Noi ne instalam cortul in voie si megem la o bere la cabana Bucur.
A doua zi coboram in chei pana la confluenta cu Bicajelul si cautam in peretele imens din fata nostra intrarea intr-un traseu de 4A, existent in ghidul "Trasee Alpine in Carpati" - Walter Kargel. Am intuit fisura care urca oblic dar cand am inceput sa catar dupa primul cui nu mai gaseam nimic. De-acum ma duc tot in sus la liber pana la un copacel la care asigur. Vine si Andrei pana pe platforma care trebuie sa fie prima regrupare. Ar fi trebuit sa intru in dreapta pe un horn dar cuiul la cere trebuie sa asigur e batut doar pe jumate si e mancat de rugina. Pun o bucla pe el si fac primul pas. Locurile par neatinse de cataratori de ani buni iar iarba a invadat fisura. Cea mai buna solutie e sa renuntam asa ca prgatim rapelul la bradutul din regrupare care se indoaie amenintator sub greutate noastra. Rasuflam usurati si mergem sa cataram prin zone mai umblate. Chiar din asfalt catar "Papaligalul" 6+ mai pierdem timpul cu niste traversee pe la baza peretilor in zona "Surplomba de la Gatu Iadului" pana ce obosim si plecam spre Piatra Neamt. Aici luam decizia sa ne despartim. Eu vroiam sa catar la poligonul de la Valeni si sa plec mai repede acasa sa-mi caut de lucru, iar Andrei vroia sa mearga in Ceahlau apoi dorea sa-l cunoasca pe parintele Iustin de la Petru Voda. Am simtit despartirea asta ca pe ceva mai mult decat o simpla decizie a fiecaruia sa mearga pe unde vrea. Parca fiecare ne decideam atunci un drum mai lung, un drum al vietii.
Deci eu raman in Piatra si merg la spital sa ma intalnesc cu Ovidiu Moldovan. El era de garda asa ca dorm la spital iar dimineata sunt preluat de Gigi Curelariu sa mergem la catarat. Il las pe el sa se dea in petec, iar apoi din cateva incercari reusesc sa fac cam tot ce a facut el plus un pas tehnic in plus. Ne intoarcem in oras, servim o bere si plec acasa spre Botosani cu gandul sa-mi caut de lucru.

vineri, 20 august 1999

August 1999 - Muntii Stanisoarei - Manastirea Petru Voda

Plecam dimineata din Botosani, cu toata familia spre manastirea Petru Voda din Muntii Stanisoarei.
Din Targu Neamt luam un autobuz care ne lasa in satul Petru Voda, imediat ce drumul coboara din
pasul Petru Voda. O luam pe jos pe un drum forestier pe langa locuinte modeste de lemn. Undeva
pe stanga drumului cum urcam admiram o mica moara de apa. Continuam pe drumul forestier timp de o ora printre poieni si palcuri de padure pane ce ne ajunge din urma o duba care ne lasa exact la poarta manastirii. Asteptam un pic
la coada si avem sansa sa stam de vorba cu parintele Iustin Parvu. Parintele ne serveste cu dulceata si avem un dialog foarte interesant.
Spre seara ne intoarcem acasa cu o ocazie.

sâmbătă, 24 iulie 1999

Iulie 1999 - Bucegi - Piatra Craiului - Postavaru

iulie1999 - muntii Bucegi si Piatra Craiului


Dupa ce mi-am dat licenta si practic am terminat facultatea plec cu Paul la catarare in Bucegi. Eu vin din Botosani, iar Paul din Iasi si aveam ca punct de intalnire refugiu Costila. Cum nu mai fusesem la Costila, am inceput sa bantui prin padurea de la Muncel. Cum eram presat de vreme urmez poteca spre Valea Alba, trec de zona "La Verdeata" si incerc sa urc pe versantul din dreapta cu gandul sa pot trece pe versantul spre valea Costila. O idee nebuneasca, avand in vedere ca nu cunosteam zona, aveam bagaj mare si greu si mai era mai putin de-o ora pana sa se intunece. Am renuntat si ma gandeam sa pun cortul 'La Verdeata" dar riscam o intalnire cu ursii care bantuie prin zona. Am mare noroc si ma intalnesc cu niste adolescenti din Bucuresti care stateau in epava de refugiu "Valea Alba". Stau cu ei noaptea la foc si admiram luminile orasului Busteni. Dimineata cobor iar la poteca turistica de pe Muncelu si reusesc in sfarsit sa prind hatasul spre refugiu Costila. Fix in momentul in care eram sigur ca am gasit calea cea buna, aud un strigat din spate si-l vad pe Paul impreuna cu Cip. Mi-au povestit cum au cautat si ei poteca prin padure si au fost nevoiti sa doarma in stana din poiana Costila. Ajungem fericiti la refugiu si ne pregatim pentru cunosterea zonei. Am la mine cartea lui Valter Kargel. "Trasee Alpine in Carpati", volumul I. Cu ajutorul cartii pornim spre valcelul Pietros, trecem prin locul "La Panda" iar inainte de "Brana Aeriana" admiram imensitatea peretelui "Valea Alba" si ne salutam cu cativa turisti de pe firul Vaii Albe. Vis-a-vis este peretele Albisoarelui brazdat de valcele care reprezinta trasee de alpinism, relativ usoare. Creasta zimtata a 'Picaturii" urca spre crucea de pe Caraiman. Cu greu ne desprindem de aceasta emotionanta priveliste si continuam pe 'Brana Aeriana" care taie peretele Vulturilor si reprezinta o traversare de pe versantul Vaii Albe spre Valea Costila. Zona este expusa, iar cablul de acolo e prins numai pe capete asa ca e mai sigur sa te tii de stanca. Ajungem pe o fata inierbata care ne urca spre "Brana Mare a Costile" apoi in sus prin "Hornul lui Gelepeanu" pana aproape de releul Costila. Mergem pana la cabana Babele sa ne hidratam apoi urcam pe Caraiman si incepem coborarea pe valea Alba. Din cauza acumularilor de zapada sunt unele zone mai greu de coborat. Il monitorizam pe Cip, care pana aici s-a descurcat exemplar. Paul aluneca pe o limba de zapada suficient sa-si rupa pantalonul. La un moment dat auzim un zgomot si imediat trec pe langa noi cateva pietre de marimea unei caramizi. Analizam riscul si grabim coborarea pana in zona " La Verdeata." Seara suntem la refugiu unde deja era aglomerat cu baieti din Craiova, dar si niste fitosi din Bucuresti.
A doua zi Cip pleaca si pornesc cu Paul sa cataram un traseu in Peretele Tancul Mic sa ne obisnuim cu conglomeratul. Nu aveam suficienta bucle asa ca dupa ce analizam cateva trasee, optam pentru "Fisura Insorita" (5A). Traseul incepe drept apoi surpombat spre stanga. Paul merge cap iar eu secund. In suplomba un pic ating genunchiul de stanca si ma raschetez. Conglomeratul e foarte abraziv si la orice contact cu stanca se lasa cu pielea jupita. In lungimea a doua traseul o lua spre stanga. Noi cum nu stiam asta am continuat direct in sus pe un traseu de escalada "fantomatic" numit "Soricelul" Aici Paul face cateva miscari acrobatice si in final hotareaste sa descatere. Cei de refugiu Costila privesc la noi dar nu primim nici o indicatie (ori habar n-au de traseul asta, ori vroiau sa vada cum ne descurcam). Traversez eu cap ,spre traseul Fisura Rasucita si continui pana sus pe un traseu de 4B foarte prost pitonat si greu de urmarit. Cand ajungem sus constatam ca dusul rece nu s-a terminat. Urmeaza sa parcurgem o creasta cu urcusuri si coborasuri prost echipate. Cel mai tare ne doare cand trebuie sa facem rapeluri pe dupa colturi de stanca sau braduti. Dupa iesirea din traseul Flamura Rosie, gasim copacul de rapel. Cobor pe valcel Policandrului pana la refugiu cu sentimentul ca am catarat prea putin si am riscat cam mult. Pana sa se intunece, cataram cateva manse in peretii de la Tancul Ascutit din imediata apropiere a refugiului.
Seara cand ne culcam niste Bucurestini muta sacii nostri int-un colt. Nu ne-am pus mintea cu ei asa ca ne-am culcat primii. Au mai stat astia la glume si in final s-au culcat si ei. Numai ca au uitat sa bage banca in refugiu si sa traga si usa de tabla. Probabil au lasat gunoi pe afara asa ca noaprea a venit ursu, a rasturnat banca si a facut zgomot. Cum eram tocmai intr-un colt, nu ne-am mai deranjat sa coboram sa tragem usa de metal, asa ca am continuat somnul. Pentru ca la refugiu sunt parsi (ceva intre sobolani si veverite) toti ne puneam bagajele atarnate de tavan. Un baiat mai istet si-a pus punga cu mancare de-asupra locului unde doarme.
Noaptea un pars mai indraznet incearca sa catare pana la punga cu bunatati a bucuresteanului si cade fix pe fata astuia. Urla asta de ne trezeste pe toti. Paul s-a trezit cu gandul la urs si intreba speriat de urs. Era de pomina in refugiu. Dimineata vremea era relativa asa ca am pornit doar sa admiram peretele Vaii Albe. Mergem pana la intrarea in peretele Lespezi si Fisura Albastra. Privim atenti la traseul fisurii si mai ales pe cei doi olteni plecati mai de dimineata si care trocmai faceau marele traverseu pana la tendor. Eu si Paul ne promitem ca vom face traseul asta in viitorul apropiat si ne reintoarcem la refugiu sa ne facem bagajele sa mergem spre alta zona de catarare undeva la Paraul Rece.
Din Poiana Costilei traversam prin padure pe langa cabana Poiana Izvoarelor si Diham pana in poiana din fata cabanei Belvedere. Punem cortul si observam ca suntem singurii cu cortul din zona. Noaptea am inteles pe deplin de ce, pentru ca am fost atacati de ursul gunoier. Stateam intinsi in cort si auzeam cum latra puternic cainii de la cabana. Paul pregatise frontala si asteptam parca ceva. Dinspre padure se aude trosnet de crengi rupte si e clar ca nu poate fi vorba de om asa ca asteptam incordati. Ursul vine peste noi si loveste cortul in partea lui Paul. La inceput intram in panica apoi tipam hotarat la urs si hotaram sa iesim din cort. La reactia asta ursul se blocheaza, noi racnim hotarati la el si-i bagam frontala in ochi. Ursul pleaca spre alte gospodarii si auzim latratul altor si altor caini ca spre dimineata sa auzim iar latratul cainilor de la cabana nostra. Deja pregatiti stateam pe burta cu capul spre veranda, numai ca de la oboseala adormeam cu randul. Dimineata am dormit pana la ora 9, apoi am plecat sa cataram pe peretele de faleza Belvedere. Aici la Belvedere e o faleza de calcar de inaltime mica (max. 2 lungimi), loc bun pentru catarare sportiva, deci zona ideala pentru Paul. Catar si eu si Paul, dar parca fara vlaga, mai ales cu noaptea nedormita la activ. Cum aveam intalnire in Brasov cu Gina, Mariana, John si Michelle, pornim pe jos spre Predeal. De aici cu un personal ajungem la Brasov si dupa ce ce reunim cu totii pornim spre Zarnesti tot cu trenul. Din fata garii din Zarnesti, ne combinam la un ARO sa ne duca la Plaiul Foii. Imediat ce cobor din inghesuiala din masina, admir pentru prima data uriasul abrupt vestic al Pietrei Craiului. Ma intreb cum de-am rezistat atata timp si nu am ajuns aici mai devreme? Avem ceva probleme cu pusul cortului si trebuie sa-l mutam intr-un tarc special.
Dimineata pornim o drumetie lunga si obositoare spre Spirla (inca mai era refugiul din lemn), urcam pe "La Lanturi" si tot mai sus pana in creasta. Vremea e foarte frumoasa iar Gina si Mariana se descurca destul de bine cu zone stancoasa. Parcurgem Creasta Nordica, admirand abrupturile vestice si Munceii Branului pana la Bucegi. Dupa refugiu Ascutit coboram pe Brana Caprelor, bem apa din "Ulcior", admiram "Orga Mare" si facem coborari dificile pe limbi de grohotis instabil. Ajungem in padure la ceea ce a mai ramas din refugiul Diana, apoi prin frumoase fanate ajungem la corturi franti. Seara aflam ca a venit siun grup de la Turistor printre care e Gigi Curelariu si Ovidiu Moldovan. In vecini facem cunostinta cu doi batrani care stiau foarte bine potecile nemarcate din Piatra Craiului.
Dimineata pornim alaturi de cei doi batrani prin poiana Cotofenei spre "Termopile" apoi pe Braul de Mijloc traversam cateva valcele pitoresti pana la o grota de unde se putea lua apa. De aici am coborat prin "Canionul Anghelide" si mai departe pe o brana prin padure pe langa o stanca cu forma de falus. Gratie acestor batrani am reusit si noi sa descoperim minunata lume a Pietrei Craiului. Seara am plecat cu Gina sa facem rost de paine. De la o vila primim paine si lapte batut pe gratis.
In ziua urmatoare ne intoarcem pe jos spre Zarnesti (lucru care nu merita facut), apoi cu trenul suntem iar in Brasov unde fiecare se imprastie pe unde are treaba. Propun Ginei si Marianei sa facem o tura prin Brasov si Poiana Brasov. Ajunge seara in Poiana Brasov si hotaram sa punem cortul undeva mai la vedere ca sa nu fin atacati de ursi gunoieri. Incepe o furtuna si noaptea ma trezeste din somn un politist care dupa ce ma legitimeaza, i-mi spune ca nu am voie sa pun cortul acolo. Le trezesc pe fete (care cred ca ma injurau in sinea lor) si punem cortul undeva mai mai la dos. Dimineata coboram iar in Brasov si cu trenul ne intoarcem la Botosani.

Cred ca in accea perioada ascultam mult Tom Waits

luni, 10 mai 1999

Mai 1999 - Cheile Bicazului - Hasmas

Hotaram, eu cu Paul, in ultimul moment sa dam o fuga in Cheile Bicazului sa cataram "Fisura Neagra", o obsesie mai veche de-a noastra. Plecam pe la amiaza din Iasi cu un autobuz de Piatra Neamt. La autogara din Piatra, gasim un autobuz de Damuc, care ne lasa la intrarea in satul Bicaz-Chei. Cand ajungem la intersectie, coboram in graba si abia dupa ce-a plecat autobuzul, constatam ca am uitat cortul in autobuz. Cum localitatea Damuc era la 14 km de locul in care ne aflam, o iau la fuga dupa autobuz si incerc sa opresc o masina sau caruta cu speranta ca poate ajung autobuzul din urma. Nimeni nu opreste, asa ca parcurc mai mult alergand si pe intuneric cei 12 km. Cand in sfarsit ajung istovit la autobuz, soferul era deja la crasma si facea glume pe seama mea. Aveam mari emotii ca nu am sa mai gasesc cortul in autobuz. Din fericire era acolo unde l-am lasat, iar soferul cu ceilalti meseni cand au aflat de unde am venit pe jos, iar dupa ce-au privit si ceasul, mi-au dat de baut si m-au felicitat pentru performanta. Sincer, numai de baut, noaptea cu niste necunoscuti, intr-un loc necunoscut pe care as fi vrut sa nu-l fi vizitat, n-aveam eu chef atunci. Totusi era si un padurar care imi spune ca daca mai am un pic de rabdare ma duce el cu masina pana la intersectie. Cand ajung inapoi, era deja miezul noptii iar Paul era satul de asteptat. Deja am vazut ca se saluta cu niste localnici... O luam la pas, asa pe intuneric spre Cheile Bicazului. Gasim pe dreapta drumului, o gradinita care avea in fata o curte cu pomi fructiferi. Cum vremea era linistita, hotaram sa dormim pe izoprene, cu sacii de dormit si cu rucsacii sub cap. Am adormit lemn, pana dimineata cand doar am auzit cum trece autobuzul. Ne trezim cam pe la 7, chiar inainte de a veni la servici personalul de la gradinita. Continuam sa merge de-a lungul drumului, pe langa o uriasa cariera apoi intram in minunata lume de calcar cu muchia Muncelului pe partea dreapta, apoi ingustele chei ale Sugaului ca in final sa intram in cheile Bicazului. Ajungem imediat si la baza Turnului Negru, tinta excursie noastre. Peretele arata impresionant, usor surplombat, iar traseul "Fisura Neagra"(5A) urmareste fisura verticala ce strabate intregul perete. Ne echipam si rugam pe cineva de la tarabele de suveniruri sa putem lasa bagajul la ei. Cataram cap schimbat, iar prima lungime imi revine mie. Trec fara probleme prima lungime, chir daca erau si cateva zone umede. Apoi intra Paul in actiune si rezolva si lungimea a doua. Eu ca secund me chinui cu rucsacul in spate sa trec un diedru surplomat. Imediat cum ajung, preiau buclele si pornesc cap pe lungimea a treia cu o zona surplombata in care trag din rasputeri de pitoane. Vine si Paul, iar de pe o mica prispa in perete, facem un pops si admiram dintr-un unghi inedit"Santinela de la Gatu Iadului" si peretele cu "Fata Mare si Hornul Mare". Ultima lungime care se desfasoara pe un diedru vertical revine lui Paul. Cu o tehnica bavareza excelenta, Paul trece pana sus in padure. Se vede clar cum Paul a lucrat foarte mult la poligoane la Iasi. Eu la bavareza simt inconvenienta rucsacului, totusi faptul ca sunt secund imi da confort psihologic. De pe Turnul Negru, coboram prin spate printr-o zona accidentata dar impadurita. Facem rapel pana pe un smac alb lipicios si alunecos. Recuperam bagajul si multumiti ca am reusit ceea ce ne-am propus pornim spre poiana de la Raza Soarelui sa punem cortul. Am prins, cred, ultimile clipe ale cabanei Raza Soarelui inainte sa se inchida si sa fie lasata in paragina. In interior era o nunta de pitici care dansau si chiuiau de mama focului. Noi cand am intrat eram ca niste uriasi apoi am cerut permisiunea si ne-am retras intr-un colt la o masa ca sa sarbatorim cu o sticla de vin. La televizorul de langa noi era prima emisiune din "Surprize..." Beam vin intr-o atmosfera euforica in ritmuri folclorice locale si priveam la televizor cum plange lumea...
A doua zi pornim spre peretele Suhardului. Cand ajungem aici si ne pregatim pentru traseul Gentiana, incepe sa ploua. Ne retragem la "Surplomba de Gatu Iadului" unde facem cateva intrari la traseele de escalada din zona. Spre dua amiaza pornim cu autobuzul spre Piatra Neamt apoi spre Iasi.


joi, 15 aprilie 1999

Aprilie 1999 - Cheile Turzii, Muntii Trascau

Eu si Paul ne simtim in forma la catarare si ne mai facem doi noi prieteni din Piatra Neamt, studenti in Iasi, Bogdan si Ciprian. Bogdan avea o dacia asa ca punem de-o combinatie cu masina lui, cu echipamentul si experienta noastra de alpinisti pentru o tura la cocot in Cheile Turzii. Paul fiind la cursuri dam buzna peste el si-l scoatem de acolo, reusim sa mai adunam echipament de pe la Gigi Curelariu din Targusor si Andrei Catargiu din zona garii. Seara pornim spre Transilvania. Neatenti in Pascani ne trezim la poarta unui stadion, in rest ne descurcam pana la Turda. Facem aprovizioanarea cu mancare de aici si o stergem spre chei. Nu bine ajungem si incepe ploaia, asa ca tot ce putem face e sa vizitam zona. spre seara ploaia se opreste asa ca pornim cu elan sa ne dam pe cateva trasee de escalada la intrarea in traseul Calvaria din Peretele Urias. Simtim ca merge, asa ca hotarasc ca putem sa facem rapid traseul Scoala Turdeana (3A). Pornesc in viteza pe o fisura frumoasa pe un traseu in dreapta "Scolii Turdene" care e mult mai frumos. Secund vine Bogdan care catara curajos si cu mult entuziasm. O data ajuns in regrupare tre sa trimit pe coarda buclele si tot calabalacul la echipa condusa de Paul. Vine si echipa lui Paul asa ca ma grabesc pe lungimea a doua care e comuna cu traseul Scoala Turdeana si continua impreuna pana sus. Cand punctez in regrupare vad ca pe traseul "Scolii'' mai vine o echipa de cataratori. Peste 10 minute eram deja 6 oameni in regrupare si mai era inca de venit. Deja se intuneca asa ca nu mai pierd timpul si o sterg primu spre top. Ajung aici si cu greu reusesc sa gasesc pitonul de regrupare, in schimb am gasit un lapiez adanc suficient sa prind o pana in el. Multumesc in gand lui Andrei pentru penele lui si tip la Bogdan sa urce cat mai repede. Ajunge cat poate de repede, inca pe lumina. Pe aceasi coarda vine rapid prin intuneric si Paul iar ultimul din echipa noastra e Ciprian. Vine Paul la carma iar eu ma retrag la 5 metri pe o platforma cu iarba si deja imi pun problema cum vom cobora. Trage Paul si vine si Ciprian, iar de Ciprian e o alta coarda legata si mai vin unu cate unul legati ciorchine inca 4. In total Paul fila 5 oameni pe aceeasi coarda dintr-o regrupare vai de mama ei! O singura cazatura putea lua 5, chiar 6 oameni la vale!
Suntem cu totii sus, toti teferi, dar apare o alta problema grava si anume retragerea. Nici unu din toti 8 cati era nu aveam o lanterna la noi. Nu stiu cum ne-am gasit noi acolo, 4 baieti din Moldova cu 4 transilvaneni, la fel de prost echipati si cu ideea de a catara un traseu comun. Privirile se atintesc spre mine pentru ca eram singurul care mai facusem traseul asta. Fara sa mi se ceara explicit, pornesc spre zona cu sufa dar din cauza beznei si a haului ce se casca sub noi renunt la varianta asta. Singurul lucru care se zarea in bataia lunii era Zulusul Lung, un grohotis calcaros care daca ajungeam la el, era salvarea nostra pentru ca se scurgea pana la apa Hasdate. Pornesc o traversare pe orbecaite intr-o zona cu brane si pereti de toate felurile. Roca instabila, jnepeni teposi, dar adevarate manere la nevoie trebuie traversate pana la grohotis. Ma injura astia care pe fata care in gand pana ce ajung pe zulus. In spate se aude un urlet, o busitura si iar un urlet. E clar ca a cazut unu'. Ma rog sa nu fie grav si sa nu fie de-a nostru. Ghinionul cade chiar pe Ciprian, poreclit si "tata urs" expert in poligon la stilul "smuls". Saracu a prins un bolovan cam cat un geamantan in brate si s-a rostogolit cu el cativa metri. Dupa ce i-a dat drumul, bolovanul s-a oprit in fundul vaii in Hasdate, facand sa rasune cheile in linistea noptii.
Cu un moral puternic, Ciprian se alatura noua si coboram incet pe grohotisul foarte inclinat si instabil. Unu din baietii din Cluj, ramane in urma si disloca pietroaie, iar una din ele nimereste in spinarea lui Paul. Cand se pregatea Paul sa-l altoiasca pe individ, un ditamai reflectoru' din poteca de langa apa se puse pe noi. Din cauza luminii puternice din fata, ne impiedicam mai rau asa ca incepem sa urlam sa inchida lumina. Dupa cateva injuraturi se prinde de faza si o plaseaza mai jos in fata noastra ca sa vedem pe unde mergem. Ajungem la apa si trecem direct prin ea pana la poteca turistica. Constat ca mi s-a desprins jumatate din talpa la bocanc. Salvamontist era un tip in varsta cu parul alb, lung si cu barba tot alba. Luam la cunostinta injuraturile din partea locului si mergem resemnati la cabana la baut, apoi la cort.
A doua zi e sarbatoarea de Paste la catolici. Nu mai aveam mancare in schimb in porbagaj, Bogdan a descoperit ca are vreo 10 sticle de ulei si cateva kile de zahar, uitate de taicasu' . in timp ce Ciprian si paul isi lingeau ranile, eu cu Bogdan plecam in satul Petrestii de Jos sa facem un troc cu produsele gasite. Localnicii se uitau dubios la noi dar pana la urma faceau trocul. Ne-am intors cu o bucata de slana, cu lapte de bivolita, o bucata de cozonac si niste oua. Ciprian era responsabil sa ascunda laptele undeva in albia apei la rece. Dupa o masa imbelsugata pornim in echipa de trei, fara Ciprian sa cataram "Surplombele Sansil" (4B), care defapt avea mai grea doar prima lungime. Pornesc in forta, dar din lipsa de experianta ma fortez inutil sa-l fac la liber asa ca sunt nevoit sa pun o scarita. Gasesc o clepsidra foarte frumoasa pentru asigurare si trec pasul cheie. Cand ajung in regrupare, arunc gresit scarita si se agata intr-un copac. Aasa ca paul mai intai catara extrem in copac sa recupereze scarita si apoi se apuce de traseu. Intre timp din poteca turistica tipu' de la Salvamont trece de doua ori si tipa la mine rauracios, daca am de gand sa stau toata ziua in regruparea aia. Incepe sa catare si Bogdan, dar in pasul surplombat sta o gramada, noroc ca avea si cunostinte tehnice si trece doar cu ajutorul prusecelor pana-n regrupare. Pana vine si Paul eu ii recomand lui Bogdan sa coboare in rapel ca sa nu pierdem toata ziua cu traseul asta. Sigur ca lui Bogdan nu i-a convenit dar s-a conformat imediat. In timp ce Bogdan era jos, Paul era in regrupare. In doi si catarand de ceva vreme impreuna, treaba mergea snur. Parcurgem creasta Sansil, apo ihotaram sa mergem tot in sus in poteca turistica de deasupra cheilor. Cataram la liber o fata destul de umeda la liber pana intr-un balcon, de unde admiram toate cheile si mai departe pana la Turda. Ajungem la cabana iar aici intre timp, bogdan si Ciprian reusesc sa se inteleaga cu cabaniera sa ne faca o omleta. Mancam bine, mai cataram niste manse pe la "Turnu Galben" iar seara incarcam masina si pornim spre casa. Pe drum luam un politist la ocazie care pare la fel de obosit ca noi. Tragem un somn pe bancheta din spate pane ce era sa mergem cu politistul pana la Iasi. Dimineata suntem din nou la Iasi, buni de mers la scoala.

sâmbătă, 20 martie 1999

Aprilie 1999 - Calimani

Geta, colega de camera a lui Gina, doreste sa-si oficieze onomastica intr-un cadru mai deosebit. Eu vin cu ideea sa mergem la Gura Haitii in Calimani. Pornim dimineata din Iasi cu acceleratul de Timisoara, pana la Vatra Dornei apoi cu un autobuz de tara ajungem la Gura Haitii, la capat de linie. Dupa ce domnul Pata ne prezinta casa taraneasca, geta se mai linisteste, devine chiar incantata de locatie si de cazarea rustica. Facem focul in soba, mancare la plita. Traim adevarata viata la tara. In curte se afla trovantii cu inscriptii din ere necunoscute, fascinante pentru cei in cautare de mistere neelucidate.
A doua zi conving toata echipa sa mearga cu mine la stancile 12 Apostoli. Dupa ce traversam poieni si sarim cteva garduri, ajungem in padure unde dam de zapada si ne udam bine de tot la picioare. Ajungem sus la 12 Apostoli si dupa un sfert de ora ne retragem. Vad ca nu am avut prea mare succes cu drumetia mea, mai ales ca ne-am afundat prin zapada uda. Raman cu Gina un pic mai in urma si incerc s-o sensibilizez mai mult pe ea, pentru ca e cu adevarat draguta. Seara se lasa cu baute mai ales ca in grupul nostru e Catalin, prietenul Getei si Vasile, cunoscut in Iasi mai ales pentru seratele sale de rock in clubul Canabis si Club OK.
A doua zi incepe ploaia asa ca pierdem vremea pe langa cabana. Dupa amiaza, il provoc pe Vasile la o tura prin padure. La un moment dat descopar un urias corn de cerb, mare si ramificat. Ne intoarcem cu trofeul nostru bucurosi la cabana.
In ultima zi, ne luam ramas bun de la gazde, urcam in autobuz unde facem o cura de aproape 1,5 ora cu "Andre" si "Lasa-ma papa la mare". In Vatra Dornei, cu cornul dupa noi, mai pierdem vremea intr-un bar si ascultam caseta lui Vasile cu "Eric Burdon and the Animals". Seara luam trenul spre Iasi si lasam cornul in camera la fete in Copou.

vineri, 5 martie 1999

1 - 5 Martie 1999 - Muntii Fagaras

martie1999 - muntii Fagaras


Formam o echipa de "meseriasi' compusa din Andrei Catargiu, Paul Covalschi, Ovidiu Moldovan si bine-inteles, eu. Pornim din Iasi dimineata la 5 cu acceleratul Iasi - Craiova cu gandul la crestele Fagarasului. Aceasta e prima mea tura de iarna in Fagaras asa ca sunt foarte dornic sa urc. Coboram in gara Ucea, apoi de la orasul Victoria, pe jos prin padure spre cabana Fata Padurii. Cabana e inchisa, se pare ca de-a binelea asa ca suntem nevoiti sa continuam spre cabana Turnuri. La un vagon de taietori de lemne, un tip cam ciudat ne invita sa innoptam in vagon cu el ca baietii lui raman peste noapte la alt vagon. La prima impresie parea cea mai buna varianta, dar treptat, din discutia cu individul asta ne dadeam seama ca lucrurile nu stateau prea bine. Afara un caine de la vagon il musca pe Andrei iar pe Ovidiu incep sa-l piste puricii. Cum din noi patru, 3 eram pletosi, hotaram rapid sa plecam. Atunci tipul devine violent in limbaj si mai aflam ca defapt colegii lui trebuiau sa vina in seara aia, sa doarma acolo. Dupa un schimb de injuraturi si cateva amenintari din partea lui, o luam la pas rapid pe poteca spre Turnuri. Inainte ca valea sa se inchida, gasim in padure un loc bun de cort. Andrei care e racit bocna inca de acasa, nu e prea incantat de varianta la cort, mai ales ca eram 4 oameni cu echipament de iarna pe noi iar cortul este de 2 persoane. Pana la urma ne asezam cumva sa incapem si somnul nu se lasa asteptat.
Dimineata pornim spre Turnuri, pe o vreme calda dar inchisa. Ajungem printr-un loc pe unde a trecut o avalansa puternica, iar valea arata ca si cum ai da drumu' la un vapor pe o vale. Versantii erau slefuiti de la trecerea tavalugului de zapada cu pietre si copaci. Facem poze si continuam urcusul pana la serpentinele de sub cabana. Aici mergem prin zapada pana la brau si reusim ca dupa cateva ore bune de mers sa ajungem la cabana Turnuri cam pe la 1770 m alt. Hotaram sa ramanem restul zilei aici sa vedem cum va evolua vremea. Cabanierul e destul de posac, parca suparat ca are clienti asa ca-l evitam cat putem. Cel mai neplacut lucru era sa mergem dupa apa. Era o spartura in zapada, ca o fantana si trebuia sa te apleci pe burta cu o caldare in mana pana la apa. Exista posibiliateta sa cazi in acel put si sa te traga apa sub gheata, prin tunelul sapat sub stratul de zapada. Cel care realiza cal mai tare pericolul si era foarte nefericit cand ii venea randul era Paul. Pana la urma mergeam cate doi dupa apa.
A treia zi luam un start prost pentru ca ne trezim la ora 8. Incepe Andrei sa faca mancare la primus si cam pe la ora 9:30 plecam. Ne formam doua echipe eu cu Ovidiu si Andrei cu Paul. Mergem destul de bine pana la Podragu, iar de aici vremea se insenineaza. Hotaram sa mergem pana in creasta. Exista pericol de avalansa pe versantul de sub vf. Podragu. asa ca mergem rasfirati. In creasta avem noroc si cornisa era aproape rupta. In sa, Andrei si Paul hotarasc sa coboare, iar eu cu Ovidiu dorim sa continual cat ne tine spre Moldoveanu. Aici are loc o discutie mai dura intre noi mai ales cand ii solicit lui Andrei sa-mi dea un coltar de-a lui. Pornim in ritm sustinut pe sub varful Tarata si continuam pe creasta pana in apropierea piscului Corabia. Aici simtim ca nu reusim sa ajungem pe Moldoveanu si sa ne intoarcem in timp util. Facem o poza cu noi si cu muchia Vistea - Moldoveanu (2544m. alt.) apoi ne intoarcem pe unde am venit fiind mai atenti la peisajul impresionant din jur. Din saua Podragu facem o coborare asigurata, apoi mergem rapid pe zona de risc de sub abruptul Podragului pana la cabana. Ovidiu nu se simte prea bine iar intunericul se apropie, asa ca intram in cabana sa vedem daca putem dormi aici. Gasim cabana deschisa dar plina de cacat de soareci ceva de speriat. In cabana temperatura e ca afara numai ca era ferit de vant. Inchidem bine usa si pornim usor spre vale pe traseul de iarna spre Turnuri. Ovidiu are probleme, e deja intuneric si trebuie sa ajungem la Turnuri ca sa nu-si faca griji baietii. Pe bucatile cu panta mai mare ne dam pe fund ca sa ne menajam energia. Intr-un final latratul cainilor ne anunta prezenta cabanei. Cand ajungem, Andrei ne pregatise o supa calda, iar Paul adusese o caldare de apa si o mai incalzeam pe soba ca s-o putem bea apa mai multa sa ne hidratam. Tot Andrei a facut cald si bine in camera asa ca sacii de dormit nu mai sunt de folos. Stam intinsi eu cu Paul la etaj iar Andrei si Ovidiu la parter si comentam aceasta tura in timp ce lemnele de brad trosnesc in soba si lasa lumini jucause pe tavanul cabanei, amintindu-mi de copilarie si tot ce e mai frumos.
Dimineata coboram pe acelasi drum, trecem iar pe langa zona defrisata de avalansa, pe langa vagonul cu muncitori forestieri si suntem din nou in orasul Victoria. Din soseaua nationala Sibiu - Brasov, luam o ocazie spre Brasov. Ovidiu se ofera sa stea el in spate la duba, iar noi la caldura in cabina. Din sosea se zareste in lumina asfintitului vf. Vistea cu forma conica, solitara, foarte impresionant. Dim Brasov avem un tren la ora 23 spre Iasi.

sâmbătă, 20 februarie 1999

Februarie 1999 - Muntii Postavaru, ski la Poiana Brasov

Plec in vacanta de dupa sesiunea din iarna la Brasov si rog sa primesc gazduire la Oana Parau. Familia ei e foarte amabila si sunt tratat excelent. A doua zi dimineata plec impreuna cu Oana Parau la Poiana Brasov la schi. Eu nu prea le am cine stie ce cu schiul iar Oana e chiar la inceput. Mergem la partia stadion, cea mai usoara din statiune si incerc s-o ajut pe Oana sa invete miscarile elementare. La amiaza dau o tura cu telecabina pana pe Postavaru si am parte de o priveliste de basm cu abruptul Bucegilor si cel al Pietrei Craiului. Marea alpina acopera Tara Barsei si zona Bran - Moeciu. Din creasta Postavarului, de la peste 1700m alt. incep o coborare lunga, la inceput pe Kanzel (pane ce am luat o tranta mai serioasa), apoi, mai precaut am coborat pana in statiune pe "Drumul Rosu", cea mai usoara partie de coborare. Din cauza aglomeratiei pana si aici mai cad de vreo doua ori.
A doua zi Oana, plina de vanatai de la cazaturile din prima zi, renunta sa mai mearga, asa ca pornesc singur spre Poiana Brasov. Merg direct la partia Bradul si stau prin preajma monitorilor de ski ca sa mai prind din miscari. Cum teleskiul costa bani, urc partia numai pe jos, asa ca mai mult urc decat cobor. La sfarsitul zilei hotarasc sa cobor pana la stancile lui Solomon direct pe skiuri. Coborarea e superba mai ales ca drumurile erau deschise de snowmobile. Din capatul cartierului Scheii Brasovului iau un autobuz pana in catierul Oanei.
A treia zi din nou la ski dar de data asta prindem Valentine's Day si e inghesuiala la toate partiile. La sfarsitul zilei cobor pe vechiul drum al poienii pana la 'Masa Junilor" din Brasov.
Dupa tura asta am inceput sa fiu mai interesat de ski si am cautat sa-mi imbunatatesc cat mai mult tehnica.

joi, 14 ianuarie 1999

Ianuarie 1999 - Catarare in Rarau

Dupa sarbatorile de iarna imediat dupa ce ma intorc la Iasi, plec cu Paul Covalschi pe Rarau sa vedem cum e sa catari iarna. Mergem mai intai in Suceava si stam o noapte in garsoniera la Magda, prietena lui Paul. Astfel putem prinde un tren cat mai matinal spre Campulung Moldovenesc. Urcam pe valea Izvorul Alb, cu bagaj mult pana la baza 'Pietrei Mari" din "Pietrele Doamnei". Ne echipam rapid si pornesc cap, pe traseul care vara e 2 B. Acum in schimb e ceata puternica si ninge viscolit. Parcurgem prima lungime cu bine, dar in lungimea a doua, in loc sa traversez spre dreapta, euo iau in stanga intr-un traverseu la aderenta, greu de facut iarna. Ma chinui cat ma chinui, mai scot si un piton "P" cu mana, asa ca resemnati batem in retragere. La baza stancii ne astepta Eugen si Copilu (parca) de la Salvamont Campulung care ne iau un pic peste picior. Dupa ce ne dezmortim un pic la hotel, hotaram si reusim sa facem traseul "Gaura Neagra" (5+/-6) fara sa ne cacaim. In ziua urmatoare, inainte de a cobora spre Campulung, facem o urcare a varfului Rarau (1650m alt.) si alta la Piatra Soimului. Pana la tren inchiriez cam 2 ore echipament de schi si ma dau pe partia de pe Runc.