joi, 26 iulie 2007

Iulie 2007 - Munţii Giurgeu şi Dealurile Hârtibaciului

Iulie2007 - Sighisoara si dealurile Hartibaciului


Asta e ieşit ca o excursie de "familist". Genul de circuite prin ţară cu familia cu care mulţi s-au familiarizat încă din copilărie.
Plecăm seara după servici, dar din cauza oboselii de peste zi trag dreapta în pasul Petru Vodă, eu cu Cristi dormim în dubiţă, iar nepoţii şi soţiile la camping. Dimineaţa pe răcoare ajungem în staţiunea Borsec. Vechile complexe hoteliere şi de tratament arată jalnic. Prosperă doar fabrica de înbuteliere apă minerală şi micile pensiuni şi vile private. Părăsim staţiunea pe un drum forestier printr-o masivă pădure de conifere cu destinaţia Vf. Fagului din munţii Giurgeu.
După aproximativ 2 ore ajungem intr-o poiană întinsă la o cochetă cabană de vânătoare de unde luăm informaţii în limba romănă. De la cabana respectivă in 15 minute suntem pe vârf, pe Vârful Fagului la 1300 m alt., loc cu perspectivă deosebit de clară spre depresiunea Bilbor si versantul de SE a Calimanului, foarte puţin cunoscut. Munţii Giurgeu sunt în majoritatea lor împăduriţi şi nu au o linie a crestei clară. O combinaţie de măguri vulcanice şi culmi liniare specifice şisturilor cristaline. Suntem pe munţi puţin umblaţi, cu o faună bogată. Lucru confirmat şi de foişoarele de vânătoare din copaci şi de suprafeţele întinse "arate" de turmele de mistreţi.
Coborârea o facem printr-o defrişare, din păcate. Se observă clar cum defrişarea s-a făcut neglijent, ca o treabă făcută de hoţi. Masă lemnoasă risipită, drumuri de TAF transformate în torente adânci şi o invazie de uriaşi rugi de mure care nu vor lăsa loc să crească o nouă pădure.
Părăsim Borsecul cu sentimentul că în locurile mai retrase, se fură şi se vandalizează cel mai cel.
Posibil ca politicienii unguri prin discursurile lor populist-idealiste să distragă atenţia populaţiei locale de la gravele nereguli ce se produc aici şi pe care ei le tolerează sau chiar orchestrează. Am auzit rostit aici de câteva ori numele lui Verestoz Attila, cum că ar avea multe păduri în exploatare. no comment!
Parcurgem defileul Mureşului pe un drum fărmat iar la Lunca Bradului oprim pentru baie în Mureş.
În Reghin prindem un festivalul Berii, dar fiind cu maşină părăsim în grabă locaţia.
Târgu Mureş e un oraş pe care îmi doream să-l vizitez de multe ori, iar acum nu mai scapă. După ce găsim în final un loc de parcare în zona centrală, pornim la pas prin centrul foarte curat şi plin de flori, mai ales trandafiri. Clădiri masive, cu faţate decorate, acoperişuri colorate ce-mi amintesc de biserica Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Spre seară ajungem la Sighişoara chiar în prima zi de festival medieval. Găsim cu greu o cazare la un particular şi rămânem să hălăduim până seara târziu pe străzile din cetate.
   Festivalul de anul acesta e parca mai linistit, poate si pentru ca s-a insistat tot mai mult pe latura artistico-medievală a reprezentaţiilor. Peste tot sunt comercianti de tot soiul. Am poposit mai mult la un mestesugar de instrumente traditionale, unde dupa ce am suflat şi bătut in tot ce se putea, am cumparat un fel de fluier ca o creangă.
     În următoarea zi mergem la Saschiz si urcam pe o căldură toridă până la ruinele cetăţii de pe deal. Nu cetatea ne-a impresionat cât priveliştea! Toată valea cu satele compacte cu ţiglă din care ţîşnesc biserici medievale, pe un orizont închis de carpaţii orientali bine împăduriţi.
     Părăsim Saschizul pe un drum judeţean infernal în judeţul Harghita, spre Archita şi Dârjiu.
     Archita e invadată de ţigani jegoşi şi insistenţi oploşiţi după plecarea saşilor in anii '90. Casele din sat incă mai păstrează linia arhitectonică, dar ceea ce vad acum in 2007 nu e exclus să fie ruină peste câţiva ani. Cetatea din centru e zăvorâtă bine, pare că e restaurată şi sper să nu fie cucerită de minoritarii care dau permanent târcoale. Vă spun sincer că nu am avut curajul să mă distanţez mai mult de 100 m de maşină.
    Cu cât mă apropii de Dârjiu cu atât lucrurile arată mai bine. Culturi şi case îngrijite, drumuri mai circulate şi mai curate. Biserica fortificată din Dârjiu e una din cele mai reprezentative biserici fortificate secuieşti. Acum e restaurată iar în interior sunt valoroase fresce şi inscripţii în alfabetul runic. Am vizitat şi cămara unde localnicii depozitează şunca. Fiecare localnic are o zonă clară unde-şi pune afumăturile. Era un miros deosebit de apetisant!
    Am continuat drumul prin Odorheiul Secuiesc spre depresiunile Ciuc şi Gheorgheni, apoi peste pasul Pângăraţi direct la Lacu Roşu. Ajungem târziu şi campingul unde trebuia să dormim e plin. Dorm pe sacul de dormit, afară, în aer liber, amintindu-mi de vremurile bune când veneam la căţărat aici.
    Pentru ultima zi mi-am programat o plimbare relaxată prin chei să casc gura la pereţi şi să fac planuri de viitor. Dar cam in zona Turnu Negru, incepe să toarne o torenţială venită de nicăieri. Urcăm în maşină şi plecăm spre casă. Pe drum mai oprim la mănăstirea Râşca, o frumoasă ctitorie domnească de sec. XVI.

marți, 10 iulie 2007

Iulie 2007 - Obcina Mare cu bikla

Iulie 2007 - Obcina Mare

Intr-un weekend frumos de vară renunţ la muncă şi împreună cu nepotul meu de 12 ani George, urcăm bicicletele in spate la maşină şi pornim spre Obcina Mare. Primul popas îl facem la Mănăstirea Dragomirna unde vizităm biserica şi urcăm pe zidurile fortificaţiei. Aş fi dorit să pot traversa cu maşina dinspre Dragomirna spre Pătrăuţi, dar era o barieră care ne-a tăiat calea. Am continuat drumul spre munte spre oraşul Solca. Lăsăm maşina in faţa bisericii - monument istoric, iar după o scurtă vizită pornim cu bicicletele spre "Pietrele Muierii". Urcăm pe drumuri forestiere până la un frumos lac de decantaţie apoi tot mai abrupt până ce drumul se înfundă. Luăm biclele în spinare acol unde e mocirlă şi continuăm să urcăm. După pauza de masă cheful nostru de escaladă se stinge, plus că am ajuns pe un alt versant, in loc să ţinem firul văii, destul de mocirlos. Fără să ajungem la obectivul propus, ne întoarcem să facem o coborâre pe drumul forestier. Facem un popas şi nişte poze la micul lac de acumulare apoi ne reîntoarcem la maşină. Plecăm la Rădăuţi unde erau în toi zilele oraşului. Seara stăm la concert la Zdob şi Zdub iar la miezul nopţii ajungem la Mănăstirea Putna unde dormim în maşină. Duminică dimineaţa după o tură la mănăstire mergem la Chilia lui Daniil Sihastru de unde scoatem din nou bicicletele pentru un traseu prin Obcina Mare. Intenţia e de a urca cu bicicleta în şaua care desparte valea Putnei de valea Suceviţei. După 3 ore de urcat cu bikla ajungem într-un loc unde se termină drumul şi pleacă o potecă pieptiş. Lăsăm bicicletele pe marginea drumului şi urcăm până în şa. Aici e impădurit bine, şi nici o şansă să admirăm vreo vale din cele două.Din nou harta din colecţia Munţii Noştrii se dovedeşte o porcărie. La întoarcere coborâm în viteză până la maşină. George, la vârsta lui se ţine bine pe cadru şi la urcare şi la coborâre.
Ultima scapadă înainte de a părăsi zona o facem spre mănăstirea Sihastria Putnei, unde deja se construieşte o catedrală naşpa. Păcat de zonele astea retrase care datorită unor ambiţii se umple de catedrale.