sâmbătă, 29 decembrie 2007

Decembrie 2007 - Ski la Carlibaba

Decembrie 2007 - Ski la Carlibaba

Sambata plecăm foarte de dimineata cu familia la ski la Cârlibaba. Din cauza poleiului şi a drumului în construcţie parcurg greu cei aprox. 160 km. Din centrul comunei, pe uliţe întortochiate ajungem primii la baza pârtiei. Până porneşte teleschiul testez clăparii de împrumut de la Dorin. Toată lumea se mută la derdeluşul din apropiere iar eu plec la teleschi să testez pentru prima dată această pârtie. La capitolul închiriere echipament, lucrurile stau foarte prost: nu prea au echipament pentru copii iar pentru adulti e vechi, descompletat si foarte uzat. Dacă vă mai spun că e şi 10 lei pe oră de închiriat (30 lei/zi)vă lămuriţi de tot. În schimb pârtia e faină, are 1600 m lungime iar in prelungirea ei mai e una cu alt teleschi de vreo 600 - 700 m lungime care acum nu era funcţională. Pârtia asta de 1600m e lată cu două segmente de coborâre mai accentuată dar pe ansamblu e o pârtie de dificultate medie. O urcare cu telescaunul e 4 ron, iar abonamentul pe zi e 60 ron. Mie mi-a plăcut aici, pentru că nu e aglomerat, pârtia e foarte lată iar preţul de urcare e bun. Cârlibaba e la o altitudine de vreo 900m, faţă de 800 cât e la Vatra Dornei. Am schiat până după masă, apoi am pornit spre casă. Gina a mai făcut câteva progrese la schiat dar nu suficient cât să se aventureze la telescaun. Seara pe o ceaţă deasă ajungeam frânt de oboseală acasă.

marți, 20 noiembrie 2007

Noiembrie 2007 - Rodna

november2007 - M. Rodnei

Vineri seara plec cu Cristi, cumnatul meu, în Rodna. Prin Suceava văd zăpadă pe trotuar iar după Ilişeşti merg cu greu prin ceaţă pe drumul în reparaţi. După Iacobeni am zăpadă pe carosabil şi ajung la miezul nopţii la cantonul Lala. Dormim în maşină într-un frig cumplit iar dimineaţa ne dezmorţim repede şi pornim pe vreme bună pe valea Lala. Zăpada nu e mare aşa că mergem repede. Drumul monoton, numai prin pădure ne oboseşte psihic. Noroc că mai prindem câteva deschideri spre căldarea glaciară Lala. Admirăm un jder care se întoarce din drum când ne vede. La urcuş mai susţinut zăpada e până la genunchi şi cu toate că am rachetele pe ruscac, vor rămâne acolo din respect pt Cristi care n-are. Ajungem într-o poiană frumoasă la un refugiu din lemn dezafectat. Mâncăm să ne refacem forţele si pornim mai departe prin zăpada tot mai mare. După o oră Cristi spune că e mai bine pt el daca se întoarce la refugiu pentru odihnă. Şi eu mă simţeam destul de obosit iar dorinţa lui a fost cea mai înţeleaptă. În jumătate e oră eram la refugiu pregătiţi pentru bivouac. Batem zăpada şi dormim în cort. Noaptea nu adie vîntul deloc dar e totuşi frig. Oricum a fost mult mai bine decât în maşină. Duminică dimineaţa creasta din faţa noastră e în ceaţă. Strângem tabăra, mâncăm bine şi pornim la vale pe aceleaşi urme. Abia la întoarcere ne dăm seama cât de mult am mers cu o zi înainte. Pe la ora 13 suntem la maşină. Pornim, mergem 10 minute şi reuşesc să derapez nasol şi mă izbesc de un val mare de zăpadă de pe marginea drumului. Îndoi un pic masca din faţă şi buşesc direcţia. Cu roţile oblice ajung până la Călineşti la un mecanic local să vadă ce problemă am. Mare lucru nu face doar mă asigură că nu e grav. Cu direcţia buşită, pe întuneric şi ceaţă deasă, merg 150 km până la Botoşani. A fost o ieşire cam nefericită. Voi reveni în Rodna să rezolv restanţa asta.

sâmbătă, 15 septembrie 2007

Septembrie 2007 - M. Rarău

septembrie 2007 - Rarau


Plec cu VAN-ul meu impreună cu Dorin, Adriana, Cornel si Andrei Piuleac in Rarău la cabană. Urc pe Valea Pojorâta pe un drum foarte nasol plin de şanţuri şi bălţi pâna sus. Încercăm să ne cazăm la cabana Pastorală dar e închisă. Am prins momentul când a plecat Alin şi a redevenit cabanier Mao. Prima zi stăm mai mult in zona cabanei pentru că plouă mărunt şi e ceaţă. Dimineaţa de duminică e superbă aşa că plecăm să ne căţărăm pe stânci. Ajungem pe la Pietrele Doamnei si escaladăm mai toti bolovanii mai accesibili. Ne întâlnim cu Nicu, prietena lui, Gabi din Humor si o fată care venise cu el. Din păcate papucii mei de căţărare sunt acasă aşa că mă mulţumesc doar cu un traseu de 5+ pe faleza din spatele Pietrei Mici, numită mai nou "faleza spitalul". Încearcă şi Dorin un pic stânca apoi urcăm pe Piatra Mică să admirăm munţii din împrejurimile Rarăului. Aşa că putem vedea de la Stânişoarei, Ceahlău, Călimani, Giumalău, Suhard şi Obcinile Bucovinei. Spre seară pornim cu VAN-ul spre valea Bistritei spre Chiril. Apoi în drumul spre casă, trece Dorin la volan, iar eu în spate mă duc să beau bere cu Gabi şi Cornel.

duminică, 26 august 2007

August 2007 - prin Maramures şi Ungaria

August 2007 - Maramures

După un program super încărcat, reuşesc să prind o săptămână liberă numai bună pentru o vacanţă departe de casă. Pentru că merg cu VAN-ul e loc suficient şi pentru Gina, sora mea Violeta, nepotul George şi Cristian. Facem bagajul la repezeală şi pornim întins, dis de dimineaţă spre Maramureş. Din cauză că DN7 e în reparaţii facem un ocol de două ore şi stăm pe la semafoare şi cozi. Pe la ora 2 suntem în Maramureş pe o ploaie măruntă. În Borşa observăm o grămadă de maşini scumpe cu număr de Italia, iar în jur domneşte o mizerie de nedescris. Păcat de peisajul măreţ oferit de culmile munţilor Rodnei şi Maramureş. Ajungem pe valea Izei, locul unde se păstrează cel mai bine tradiţiile maramureşene. Oprim să vizităm biserica din lemn de la Bogdan Vodă (momentan în plină restaurare), apoi în sfârşit, după ani de tentative ajung la Iedud, locul unde se păstrează cea mai veche biserică de lemn maramureşeană. Satul şi biserica asta merită pe deplin vizitate. Mai e un muzeu particular la o gospodărie care trebuie si ăla vizitat. Oprim şi la mănăstirea Bârsana să admir pentru a treia oară construcţiile de lemn din incinta mănăstirii, realizate cu multă pricepere, toate din lemn. Din Valea Izei virăm stânga spre Ocna Şugatag, dar fiind cam rece, nu era nimeni la ştrand. Drumul dintre Bârsana şi Hărniceşti e foarte pitoresc dar şi foarte sinuos. Spre seară suntem în Munţii Gutâi, la lacurile de la Mogoşa, unde sunt zeci de indicatoare cu campatul interzis, iar in zonă nu e decât un hotel de 3 stele. Învârtndu-mă pe acolo găsesc rapid o locaţie pentru campare, pe marginea celui de-al doilea lac, într-un loc retras. Gutâiul e un munte bine împădurit cu peisaje superbe. Pentru că depresiunea Baia Mare e la joasă altitudine, muntele dă impresia că e mult mai înalt, cu toate că are doar 1443m alt.
Dimineaţa plecăm la Baia Mare, vizităm centrul vechi care e proaspăt restaurat apoi părasimspaţiul carpatic, tracem prin Satu Mare, schimbăm în forinţi şi pe la Petea trecem în Ungaria.
August 2007 - Ungaria

Pe la amiază sunt la Tokaj pe malul Tisei. Renumit pentru podgoriile sale, orăşelul e mic dar cochet, cu aer de mini staţiune. Spre dupămasă ajungem în Miskolk, unul din marile oraşe ale Ungariei, la poalele celui mai interesant munte din Ungaria - Bukk. Ajungem în zona montană la mini-staţiunea Lillafiured din muntele Bukk, unde totul e antropizat şi curat. Singurul lucru enervant e gramada de ATV-uri care duduie peste tot. Vizităm lacul, castelul, labirintul şi cascada apoi mergem campingul Holosteto unde dormim la un bungalow cu mai putin de 10 euro de pers.
Dimineaţa traversam cu maşina tot masivul Bukk până la Felsotarkany, un sat de munte cu un parc frumos şi îngrijit. Imediat ajungem şi la Eger, un obiectiv important în traseul nostru. Căutăm cu greu un loc de parcare, apoi începem o plimbare prin centrul vechi, foarte bine conservat, pe la impozanta cetate, urcăm în minaretul turcesc şi degustăm un "rose" din podgoriile Eger. Petrecem jumătate de zi in Eger şi tot mai sunt multe de văzut. Trebuie să plecăm spre zona carstică a Ungariei, iar drumul până acolo e pitoresc. Oprim la un lac şi ne mai răcorim picioarele apoi drum întins până la Aggtelek, cea mai importantă zonă carstică a Ungariei, cu o peşteră de 25 km, care se întinde şi in Slovacia. Intrarea în peşteră se face la baza unei faleze albe de calcar. In 15 minute se poate urca pe o cărare în trepte până de-asupra falezei de unde se poate admira toată valea şi satele din zonă. Cam 10 euro e taxa de vizitare a pesterii şi durează 2 ore. E frumos amenajată cu lumini de efect, sală de spectacole, lac antropic. Mai toate galeriile vizitate sunt largi şi cu frumos "ornate" Ghida vorbeşte exclusiv maghiara şi e bine de cerut de la casa de bilete o foaie cu explicaţiile în engleză.
În apropiere este şi campingul Aggtelek, curat, foarte liniştit şi ieftin (cam 20 ron/pers. la cort).
August 20007 - Budapesta

Pe la ora 9 dimineaţa plecăm prin nordul Ungariei spre munţii Matra şi Budapesta.
Traversăm o parte a Ungariei ceva mai sărăcăcioasă, prin Ozd apoi ieşim pe un drum secundar spre munţii Matra, cei mai înalţi din Ungaria (1014 m alt). Reuşim să ajungem cu maşina chiar pe creastă. Găsim un loc de belvedere frumos şi admirăm satele de la poalele pădurii. Coborâm spre Gyongyos şi întrâm pe autostrada M3 spre Budapesta. In apropiere de Hungaroring ieşim de pe autostradă ca să găsim un camping, aflat de Gina de pe internet. Nu găsim nimic aşa că mergem pe drumuri secundare spre nordul Budapestei. Urcăm pe malul Dunării spre Vac, locul unde trecem Dunărea cu bacul. După masă suntem la un camping pe malul Dunării, numit Dunakeszi Camp, unde la un preţ de mai putin de 30 ron pers.am avut acces la utilităţi şi la piscină cu nocturnă. După ce instalăm tabăra, facem o plimbare pe malul Dunării şi o baie nocturnă la piscină.
Ultima zi în Ungaria, o dedicăm în întregime capitalei Ungariei - Budapesta. Ajungem aici dimineaţa devreme şi parcăm la grămadă intr-un cartier cu blocuri, aproape de niste ruine romane, în partea de nord a oraşului. Traversăm insula Elisabeta şi ne odihnim puţin în parcul cu un gazon perfect şi la fântâna arteziană muzicală. Pe Dunăre, în faţa Parlamentului era o competiţie mondială de îndemânare aviatică. Ne-am minunat cu toţii de spectacolul aviatic apoi am admirat palatul Parlamentului doar pe exterior. Arhitectura orasului, curatenia şi frumoasele puncte de belvedere sunt deosebite in Budapesta. Parcă nu mă mai deranjează confuzia făcută de unii referitor la capitala României. De sus, de la cetate admir în toată măreţia sa Budapesta şi simt cum mă îndrăgostesc de acest oraş.
După un tur istovitor de peste 20 km, parcurşi pe jos, ne întoarcem la maşină şi spre seară părăsim Budapesta pe M5 spre Kecskemet, apoi Bekescsaba şi la mizul nopţii ajungem în vama română.
August 2007 - M. Codru Moma

După ce am intrat în ţară mă culc în maşină pentru câteva ore. Cum se face lumină mergem prin Chişinău Criş spre munţii Apuseni. Din satul Vîrfurile, facem stânga spre Vaşcău, dar chiar înainte de acesta intrâm în arealul munţilor Codru Moma ca să vizităm mănăstirea Izbuc. Aici e un izbuc intermitent dar se pare că nu avem noroc sa-l prindem curgând. Duă aproape o oră de aşteptat în zadar ne reîntoarcem în satul Călugări şi mergem la peştera Câmpenească. Aici e un aven uriaş unde în perioadele ploioase un pârâu se prăvale dingura pesterii în hăul de peste 30 m adâncime. Pentru că nu era apă am putut coborâ chiar pe buza avenului şi simţeam curentul de aer rece ce venea din adâncuri. Am văzut şi două pitoane şi filete pentru spituri ceea ce înseamnă că peştera este exploatată de speologi. Sub ameninţarea unei ploi abundente de vară, părăsim munţii Codru Moma şi pornim să traversăm munţii Apuseni pe valea Arieşului cu gândul spre casă şi o binemeritată odihnă.

joi, 26 iulie 2007

Iulie 2007 - Munţii Giurgeu şi Dealurile Hârtibaciului

Iulie2007 - Sighisoara si dealurile Hartibaciului


Asta e ieşit ca o excursie de "familist". Genul de circuite prin ţară cu familia cu care mulţi s-au familiarizat încă din copilărie.
Plecăm seara după servici, dar din cauza oboselii de peste zi trag dreapta în pasul Petru Vodă, eu cu Cristi dormim în dubiţă, iar nepoţii şi soţiile la camping. Dimineaţa pe răcoare ajungem în staţiunea Borsec. Vechile complexe hoteliere şi de tratament arată jalnic. Prosperă doar fabrica de înbuteliere apă minerală şi micile pensiuni şi vile private. Părăsim staţiunea pe un drum forestier printr-o masivă pădure de conifere cu destinaţia Vf. Fagului din munţii Giurgeu.
După aproximativ 2 ore ajungem intr-o poiană întinsă la o cochetă cabană de vânătoare de unde luăm informaţii în limba romănă. De la cabana respectivă in 15 minute suntem pe vârf, pe Vârful Fagului la 1300 m alt., loc cu perspectivă deosebit de clară spre depresiunea Bilbor si versantul de SE a Calimanului, foarte puţin cunoscut. Munţii Giurgeu sunt în majoritatea lor împăduriţi şi nu au o linie a crestei clară. O combinaţie de măguri vulcanice şi culmi liniare specifice şisturilor cristaline. Suntem pe munţi puţin umblaţi, cu o faună bogată. Lucru confirmat şi de foişoarele de vânătoare din copaci şi de suprafeţele întinse "arate" de turmele de mistreţi.
Coborârea o facem printr-o defrişare, din păcate. Se observă clar cum defrişarea s-a făcut neglijent, ca o treabă făcută de hoţi. Masă lemnoasă risipită, drumuri de TAF transformate în torente adânci şi o invazie de uriaşi rugi de mure care nu vor lăsa loc să crească o nouă pădure.
Părăsim Borsecul cu sentimentul că în locurile mai retrase, se fură şi se vandalizează cel mai cel.
Posibil ca politicienii unguri prin discursurile lor populist-idealiste să distragă atenţia populaţiei locale de la gravele nereguli ce se produc aici şi pe care ei le tolerează sau chiar orchestrează. Am auzit rostit aici de câteva ori numele lui Verestoz Attila, cum că ar avea multe păduri în exploatare. no comment!
Parcurgem defileul Mureşului pe un drum fărmat iar la Lunca Bradului oprim pentru baie în Mureş.
În Reghin prindem un festivalul Berii, dar fiind cu maşină părăsim în grabă locaţia.
Târgu Mureş e un oraş pe care îmi doream să-l vizitez de multe ori, iar acum nu mai scapă. După ce găsim în final un loc de parcare în zona centrală, pornim la pas prin centrul foarte curat şi plin de flori, mai ales trandafiri. Clădiri masive, cu faţate decorate, acoperişuri colorate ce-mi amintesc de biserica Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Spre seară ajungem la Sighişoara chiar în prima zi de festival medieval. Găsim cu greu o cazare la un particular şi rămânem să hălăduim până seara târziu pe străzile din cetate.
   Festivalul de anul acesta e parca mai linistit, poate si pentru ca s-a insistat tot mai mult pe latura artistico-medievală a reprezentaţiilor. Peste tot sunt comercianti de tot soiul. Am poposit mai mult la un mestesugar de instrumente traditionale, unde dupa ce am suflat şi bătut in tot ce se putea, am cumparat un fel de fluier ca o creangă.
     În următoarea zi mergem la Saschiz si urcam pe o căldură toridă până la ruinele cetăţii de pe deal. Nu cetatea ne-a impresionat cât priveliştea! Toată valea cu satele compacte cu ţiglă din care ţîşnesc biserici medievale, pe un orizont închis de carpaţii orientali bine împăduriţi.
     Părăsim Saschizul pe un drum judeţean infernal în judeţul Harghita, spre Archita şi Dârjiu.
     Archita e invadată de ţigani jegoşi şi insistenţi oploşiţi după plecarea saşilor in anii '90. Casele din sat incă mai păstrează linia arhitectonică, dar ceea ce vad acum in 2007 nu e exclus să fie ruină peste câţiva ani. Cetatea din centru e zăvorâtă bine, pare că e restaurată şi sper să nu fie cucerită de minoritarii care dau permanent târcoale. Vă spun sincer că nu am avut curajul să mă distanţez mai mult de 100 m de maşină.
    Cu cât mă apropii de Dârjiu cu atât lucrurile arată mai bine. Culturi şi case îngrijite, drumuri mai circulate şi mai curate. Biserica fortificată din Dârjiu e una din cele mai reprezentative biserici fortificate secuieşti. Acum e restaurată iar în interior sunt valoroase fresce şi inscripţii în alfabetul runic. Am vizitat şi cămara unde localnicii depozitează şunca. Fiecare localnic are o zonă clară unde-şi pune afumăturile. Era un miros deosebit de apetisant!
    Am continuat drumul prin Odorheiul Secuiesc spre depresiunile Ciuc şi Gheorgheni, apoi peste pasul Pângăraţi direct la Lacu Roşu. Ajungem târziu şi campingul unde trebuia să dormim e plin. Dorm pe sacul de dormit, afară, în aer liber, amintindu-mi de vremurile bune când veneam la căţărat aici.
    Pentru ultima zi mi-am programat o plimbare relaxată prin chei să casc gura la pereţi şi să fac planuri de viitor. Dar cam in zona Turnu Negru, incepe să toarne o torenţială venită de nicăieri. Urcăm în maşină şi plecăm spre casă. Pe drum mai oprim la mănăstirea Râşca, o frumoasă ctitorie domnească de sec. XVI.

marți, 10 iulie 2007

Iulie 2007 - Obcina Mare cu bikla

Iulie 2007 - Obcina Mare

Intr-un weekend frumos de vară renunţ la muncă şi împreună cu nepotul meu de 12 ani George, urcăm bicicletele in spate la maşină şi pornim spre Obcina Mare. Primul popas îl facem la Mănăstirea Dragomirna unde vizităm biserica şi urcăm pe zidurile fortificaţiei. Aş fi dorit să pot traversa cu maşina dinspre Dragomirna spre Pătrăuţi, dar era o barieră care ne-a tăiat calea. Am continuat drumul spre munte spre oraşul Solca. Lăsăm maşina in faţa bisericii - monument istoric, iar după o scurtă vizită pornim cu bicicletele spre "Pietrele Muierii". Urcăm pe drumuri forestiere până la un frumos lac de decantaţie apoi tot mai abrupt până ce drumul se înfundă. Luăm biclele în spinare acol unde e mocirlă şi continuăm să urcăm. După pauza de masă cheful nostru de escaladă se stinge, plus că am ajuns pe un alt versant, in loc să ţinem firul văii, destul de mocirlos. Fără să ajungem la obectivul propus, ne întoarcem să facem o coborâre pe drumul forestier. Facem un popas şi nişte poze la micul lac de acumulare apoi ne reîntoarcem la maşină. Plecăm la Rădăuţi unde erau în toi zilele oraşului. Seara stăm la concert la Zdob şi Zdub iar la miezul nopţii ajungem la Mănăstirea Putna unde dormim în maşină. Duminică dimineaţa după o tură la mănăstire mergem la Chilia lui Daniil Sihastru de unde scoatem din nou bicicletele pentru un traseu prin Obcina Mare. Intenţia e de a urca cu bicicleta în şaua care desparte valea Putnei de valea Suceviţei. După 3 ore de urcat cu bikla ajungem într-un loc unde se termină drumul şi pleacă o potecă pieptiş. Lăsăm bicicletele pe marginea drumului şi urcăm până în şa. Aici e impădurit bine, şi nici o şansă să admirăm vreo vale din cele două.Din nou harta din colecţia Munţii Noştrii se dovedeşte o porcărie. La întoarcere coborâm în viteză până la maşină. George, la vârsta lui se ţine bine pe cadru şi la urcare şi la coborâre.
Ultima scapadă înainte de a părăsi zona o facem spre mănăstirea Sihastria Putnei, unde deja se construieşte o catedrală naşpa. Păcat de zonele astea retrase care datorită unor ambiţii se umple de catedrale.

luni, 23 aprilie 2007

Aprilie 2007 - Munţii Pădurea Craiului

april 2007 - Padurea Craiului

Am plecat din Belgia seara iar dimineata eram la Salzburg să admir alpii. Ghinionul a fost ca am prins o vreme friguroasa, cu ceaţa compactă şi nu am văzut nici o urmă de creastă. M-am învârtit preţ de 2 ore pe malul unui lac cu gândul că poate se rupe ceaţa. Am plecat dezamăgit şi îngheţat de acolo şi nu m-am mai oprit până la graniţa cu România. Am dormit în maşină la o benzinărie din Borş până ce m-am trezit de frig. În ţară am parte e o vreme superbă aşa că hotărăsc ad-hoc să mă odihnesc jumătate de zi prin munţii Pădurea Craiului. Din E60 în localitatea Topa de Criş, cotesc la dreapta spre Vadu Crişului şi apoi la stânga pe drumuri locale spre Şuncuiuş. Las maşina şi pornesc la picior pe malul Crişului Repede spre portalul peşteriiUngurul Mare. Găsesc un perete de calcar cu trasee de căţărare şi fac câteva traversee să mă dezmorţesc. Nu mi se dă voie să intru în peşteră doar dacă achit contravaloarea a 5 bilete. Prefer să mă întorc la maşină şi să mă plimb prin satele de la poale unde lumea era la curăţenia de primăvară. Munţii Pădurea Craiului cu toate că sunt mici ca altitudine (max. 1000m) sunt pitoresti mai ales in sectoarele în care calcarul iese la vedere. Am revenit în E 60 prin satul Borod de unde mi+am continuat drumul spre casă.