miercuri, 2 noiembrie 2016

Romania - Moldova - Ucraina 28 - 30 nov

28.10.2016
 Ma trezesc la 5:50 si montez rapid coburile pregatite de cu seara. Merida Crossway ma asteapta cuminte si gata de drum. In timp ce pun ceaiul la fiert sun la Iulian sa-l mobilizez. Nu pare sa-mi lipsească nimic, poate... zambetul de dimineata a Ginei care acum e de garda. La 6.25 sunt deja în stradă în frigul dimineții amplificat de viteza bicicletei.


    Traversam Botoșaniul spre Săveni și ușor apar zorile. E parcă și mai frig, simțit mai ales de Iulian care face ceva eforturi de adaptare. Nu e prima dată când merg cu Iulian Paucă. Cu două saptamâni înainte de această ieșire am dat o fugă de trei zile la Cernăuți, atunci a fost testul de rezistență pentru Iulian, pentru că la întoarcere am avut parte de o vreme foarte urâtă, cu ploaie și vânt din față. Acum mă pot baza pe el, pe forța lui fizică, dar mai ales pe spiritul de aventură și setea de andrenalină. Trebuie doar să încerc să mă adaptez stilului lui de mers.
     Mergem destul de greu până la Saveni, pe un drum prost cu dealuri mari , trafic agresiv și mult... JEG. La Săveni facem slalom printre câinii comunitari, ne încălzim cu ceaiuri și mâncăm gogoși. De la Podriga cerul s-a mai luminat și parcă și moralul nostru. Ajungem aproape de cum am prognozat la vama Radauți Prut și Lipcani (rep. Moldova).
 
   Prutul are un debit uriaș de la ploile abundente de octombrie. În Lipcani dăm o fugă până în parcul central să facem o poză cu Lenin. L-am regăsit după doi ani parcă un pic mai luminos și curațel cu flori la picioare și alei noi.

     Din orășelul Lipcani  soseaua spre Briceni începe cu o urcare luuungă până la o pădure superbă în lumina de toamnă cu copaci uriași care ne-au însoțit o bună bucată de drum sub formă de lizieră. Probabil le-a lipsit inițiativa USL din 2012 care ne-a urâțit tot județul Botoșani prin chelitul drumurilor și defrișările făcute cu diferite pretexte! Părăsim șoseaua pitorească și virăm dreapta pe un drum plin de gropi spre satele Coteala și Larga. Suntem salutați de localnici în limba română! Pe aici locurile arată la fel ca în Moldova din România. Unirea mi se pare un act firesc. E campanie electorală în Moldova iar Dodon e roșu aprins, are mesaje în rusă și e...peste tot. Pe Maia Sandu cu mesajele în română o vedem mai rar și mai discret.
    În Larga ne învârtim aiurea cu tot cu GPS dar avem parte de o vizită la o biserică impresionantă din lemn, exact cum sunt prin Siberia (din cele văzute pe net).
 
Ciudățenia este că drumul spre vama ucrainiană nu e asfaltat și e rar circulat. Trecem repede de moldoveni iar la ucrainieni părem niște ciudați, poate chiar suspecți.
 
   Pe partea ucrainiană spre Kel'mentsi drumul e asfaltat dar plin de gropi. Orașul acesta Kel'mentsi e urât și ...plin de gropi, nu diferit de Săveni, poate doar cu ceva fabrici funcționale. De aici măresc cadența pentru a ne încadra în timp. Avem deja peste 100 km parcurși iar provocările drumului nu s-au terminat. Ajungem în satul Voronovytsya pe malul înalt al Nistrului. Doi localnici ne țin de vorbă dar fără să pricem nimic. Doar cuvintele ”lotca” ”voda”. Coborâm pe malul Nistrului unde nu exista nici un bac de trecere, nici un ponton, nimic! Google maps a dat-o în bară aici! Totuși vedem niște bărci de pescari pe luciul apei. Soarele era la asfințit și noi trebuie să acționăm rapid astfel rămânem blocați aici peste noapte. Observăm că una din barci se apropie de mal și imediat ne mobilizăm. Mai rar așa bucurie de cunoștință cu pescarul ucrainian Volodea! Cu excez de zel tragem barca la mal, punem bicicletele, impingem barca, platim în avans exact cât cere (noroc de niște grivne luate de-acasă) și ne vedem în larg, pe fluviul Nistru cu un asfințit roșu, superb și o apă neașteptat de liniștită. Nenea Volodea a vâslit si a povestit incontinuu până ce-am ajuns pe celălalt mal. Experiența asta e una din cele care pot fi povestite la nepoți.

Este deja întuneric și mai avem de parcurs aproximativ 15 km până la destinație. Aprindem luminile și pedalăm în forță în linie dreaptă pe un fel de plat în urcare atenți la gropile uriașe din asfalt. Din experiența acumulată cred că o lumină deștept împrăștiată pe carosabil și împrejurimi trebuie să aibă nu mai mult de 500 lumeni și nu mai puțin de 200 lumeni. Ce e mai mult e deja supărător pentru automobiliști și la o perioadă indelungată de folosire se supraincălzește și se arde ledul (la chinezăriile no name) La ora 20:30 suntem la cazare în orașul Kamianets-Podilski unde parcăm și legăm strâns bicicletele în curtea interioară a hotelului. Seara în cetate, oamenii sunt OK, mancarea OK, cazarea super OK, ce mai, o seară reușită de lins ranile și odihnit ciolanele obosite după 144 km de drumuri fărmate prin trei țări.
 
   Dimineața după micul dejun luat la hotelul nostru Taras Bulba (19 eur camera dubla cu mic dejun), facem un tur al cetății noi și a celei vechi. Față de 2014 acum văd că totul e mai curat, străzile sunt reparate și locurile mai populate de turisti, mai ales grupuri școlare.
 
 
 
 
   O lungim cumva și pe la ora 12 părăsim orasul cu destinația Cernăuți. Cum ieșim din oraș ne ”preia” vântul puternic. Mare noroc la ucrainieni cu liziera de pădure de-a lungul drumurilor naționale pentru că ești ferit de vânturile puternice specifice podișului Podolic și a stepelor întinse. Dacă se face și la noi lizieră la drum și cale ferată nu mai apar probleme cu viscolul iarna.

 
    După ce traversăm Nistru pe pod și traversăm orașul Hotin, parcurgem peste 20 de km în care pe ambele părți sunt imense livezi de meri. Nu am văzut niciodată o cultură atât de vastă. Probabil zona era un important producător de mere pentru toată Uniunea Sovietică. Mă întreb ce fac cu recolta acum după ce rușii au pus embargou?
    Dintr-un anumit loc facem dreapta pe un drum local foarte vălurit, cum gasin prin nordul Olteniei sau Munteniei. O gramadă de localități prin care urci și cobori la nesfârșit. La un moment dat o cățelușă frumoasă se lipește de noi și tot merge săraca cu noi cale de peste 20 km. La un moment dat am cedat ce mâncare mai aveam prin genți doar să putem să dispărem liniștiți după urmatoarea curbă. Ajungem la Cernăuți tot pe întuneric și mergem să ne cazăm la un hostal fix în centru unde plătim 150 hrivne de pers. Cu doar 86 km la bord ne simțim mai obosiți decât în prima zi. Mâncăm și bem în două locuri apoi picăm lați de somn.
 
 
 
 
 

      A treia zi e rece, vântoasă dar însorită! Facem un tur de oraș, ajungem și la impresionanta Universitate apoi mâncăm și pornim spre România. Până la vamă poposim în codrii Cosminului la un monument dedicat ostașilor români și germani căzuți în primul război mondial.
 
 
Beneficiam de vânt din spate așa că mergem foarte bine, trecem de vămi și ajungem în România de unde incepe porțiunea pe care o detest, Siret - Bucecea, aproximativ 55 km de plat monoton pe un drum foarte prost. De la Talpa am inceput fuga de furtuna care venea amenințător din spate. La Cucorăni am fost prinși de furtună dar eram aproape de casă și nu ne prea păsa.
   În total am parcurs 340 km în 3 zile, prin 3 țări. Bicicletele noastre, o Merida Crossway 100 si un Cannondale Trail 5 s-au comportat exemplar iar echipa făcută cu Iulian Pauca a fost eficientă și constructivă.