 |
| Tusnad MTB 2010 |
Clubul GEOS, are deja un nucleu dur, format din ciclişti. ca şi membru
fondator a acestui club, rezolv cu organizatorii de la Aktivity pentru cazarea
grupului nostru în aceeaşi locaţie. Aşadar ne prezentăm în dupăamiaza unei superbe
zile de septembrie, la pensiunea din Baile Tuşnad. Staţiunea se prezintă
neaşteptat de bine, îngrijită, cu multă verdeaţă, oameni liniştişi care stau să
te îndrume. Facem în prima zi reglajele la bicicletă apoi spre seară mergem să
vedem lacul Sfânta Ana, cel mai mare lac vulcanic din România. Pe drum
intersectăm ciclişti care testau traseul de a doua zi apoi medităm pe malul
lacului cu gândul la traseul de mâine. Pentru unii din noi acest maraton e
botezul lor în această lume a competiţiilor.
Dimineaţa fiecare cu
tabieturile sale: Marian cu „scheme de Yoga”, Dan Buscu cu alimentaţia foarte
atent aleasă, Georgică cu sesiunea de încălzire a muşchilor. În aer se simte
emoţia de dinainte de start. Vine şi startul unde mulţimea de biciclişti (peste
350 oameni) se avântă într-un sprint serios pe asfalt. Nu înţeleg acum din ce
motiv nu am tras mai tare pe asfalt pentru că pe drumul de piatră fac un
permanent slalom printre concurenţi. Coborârile sunt bolovănoase iar aici
bicicleta full-suspension face diferenţă.
După primul punct de
alimentare urmează o urcare de push-bike unde fac un efort deosebit ca să mai
depăşesc nişte concurenţi. Sus pe creastă e un sus-jos permanent până ce dau de
un alt punct de alimentare lângă şosea. Urmează 7 km de asfalt nou şi curat dar
lucrurile nu sunt aşa cum speram pentru mine şi mă menţin cu un ritm de 17 -19
km/h. Măcar am satisfacţia că mă distanţez de un copil de la C.S.Mureş care tot
se lipea la trenă.
Pentru că deja suntem pe
traseul comun cu cei de la tura scurtă, trebuie să am grijă la coborâre de comportamentul
lor. Aici am patentat o nouă avertizare sonoră: RĂMÂI ACOLO!!! care e mai
sigură faţă de: ATENŢIE DREAPTA / STÂNGA!!!. Pentru că oamenii auzeau STÂNGA şi
chiar acolo se îndreptau! Apoi cred că e corect ca el să rămână pe traectoria
lui pentru că eu sunt cel care vreau să depăşesc aşa că riscul de a face bucla
de depăşire să mi-l asum doar eu.
Pe final m-am alergat cât
am putut cu un băiat din Bucureşti dar pe linia de sosire eram aşa de aproape
de roata lui încât nu am mai avut cum să evit un trepied pus chiar pe linia de
sosire iar acest lucru m-a costat o căzătură spectaculoasă. Din fericire nu am
păţit mare lucru, dar mă „ţin „ câteva coaste când respir puternic. La
bicicletă am rupt câteva cabluri.
În final am scos un loc
modest, locul 10. Dar cred că am înţeles mai bine noţiunea de maraton şi de
fair-play.
Competiţia de la Tuşnad a
fost un etalon privind organizarea şi desfăşurarea unei competiţii de tip
maraton şi cred că mulţi din cei care au participat pot confirma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu