sâmbătă, 24 iulie 1999

Iulie 1999 - Bucegi - Piatra Craiului - Postavaru

iulie1999 - muntii Bucegi si Piatra Craiului


Dupa ce mi-am dat licenta si practic am terminat facultatea plec cu Paul la catarare in Bucegi. Eu vin din Botosani, iar Paul din Iasi si aveam ca punct de intalnire refugiu Costila. Cum nu mai fusesem la Costila, am inceput sa bantui prin padurea de la Muncel. Cum eram presat de vreme urmez poteca spre Valea Alba, trec de zona "La Verdeata" si incerc sa urc pe versantul din dreapta cu gandul sa pot trece pe versantul spre valea Costila. O idee nebuneasca, avand in vedere ca nu cunosteam zona, aveam bagaj mare si greu si mai era mai putin de-o ora pana sa se intunece. Am renuntat si ma gandeam sa pun cortul 'La Verdeata" dar riscam o intalnire cu ursii care bantuie prin zona. Am mare noroc si ma intalnesc cu niste adolescenti din Bucuresti care stateau in epava de refugiu "Valea Alba". Stau cu ei noaptea la foc si admiram luminile orasului Busteni. Dimineata cobor iar la poteca turistica de pe Muncelu si reusesc in sfarsit sa prind hatasul spre refugiu Costila. Fix in momentul in care eram sigur ca am gasit calea cea buna, aud un strigat din spate si-l vad pe Paul impreuna cu Cip. Mi-au povestit cum au cautat si ei poteca prin padure si au fost nevoiti sa doarma in stana din poiana Costila. Ajungem fericiti la refugiu si ne pregatim pentru cunosterea zonei. Am la mine cartea lui Valter Kargel. "Trasee Alpine in Carpati", volumul I. Cu ajutorul cartii pornim spre valcelul Pietros, trecem prin locul "La Panda" iar inainte de "Brana Aeriana" admiram imensitatea peretelui "Valea Alba" si ne salutam cu cativa turisti de pe firul Vaii Albe. Vis-a-vis este peretele Albisoarelui brazdat de valcele care reprezinta trasee de alpinism, relativ usoare. Creasta zimtata a 'Picaturii" urca spre crucea de pe Caraiman. Cu greu ne desprindem de aceasta emotionanta priveliste si continuam pe 'Brana Aeriana" care taie peretele Vulturilor si reprezinta o traversare de pe versantul Vaii Albe spre Valea Costila. Zona este expusa, iar cablul de acolo e prins numai pe capete asa ca e mai sigur sa te tii de stanca. Ajungem pe o fata inierbata care ne urca spre "Brana Mare a Costile" apoi in sus prin "Hornul lui Gelepeanu" pana aproape de releul Costila. Mergem pana la cabana Babele sa ne hidratam apoi urcam pe Caraiman si incepem coborarea pe valea Alba. Din cauza acumularilor de zapada sunt unele zone mai greu de coborat. Il monitorizam pe Cip, care pana aici s-a descurcat exemplar. Paul aluneca pe o limba de zapada suficient sa-si rupa pantalonul. La un moment dat auzim un zgomot si imediat trec pe langa noi cateva pietre de marimea unei caramizi. Analizam riscul si grabim coborarea pana in zona " La Verdeata." Seara suntem la refugiu unde deja era aglomerat cu baieti din Craiova, dar si niste fitosi din Bucuresti.
A doua zi Cip pleaca si pornesc cu Paul sa cataram un traseu in Peretele Tancul Mic sa ne obisnuim cu conglomeratul. Nu aveam suficienta bucle asa ca dupa ce analizam cateva trasee, optam pentru "Fisura Insorita" (5A). Traseul incepe drept apoi surpombat spre stanga. Paul merge cap iar eu secund. In suplomba un pic ating genunchiul de stanca si ma raschetez. Conglomeratul e foarte abraziv si la orice contact cu stanca se lasa cu pielea jupita. In lungimea a doua traseul o lua spre stanga. Noi cum nu stiam asta am continuat direct in sus pe un traseu de escalada "fantomatic" numit "Soricelul" Aici Paul face cateva miscari acrobatice si in final hotareaste sa descatere. Cei de refugiu Costila privesc la noi dar nu primim nici o indicatie (ori habar n-au de traseul asta, ori vroiau sa vada cum ne descurcam). Traversez eu cap ,spre traseul Fisura Rasucita si continui pana sus pe un traseu de 4B foarte prost pitonat si greu de urmarit. Cand ajungem sus constatam ca dusul rece nu s-a terminat. Urmeaza sa parcurgem o creasta cu urcusuri si coborasuri prost echipate. Cel mai tare ne doare cand trebuie sa facem rapeluri pe dupa colturi de stanca sau braduti. Dupa iesirea din traseul Flamura Rosie, gasim copacul de rapel. Cobor pe valcel Policandrului pana la refugiu cu sentimentul ca am catarat prea putin si am riscat cam mult. Pana sa se intunece, cataram cateva manse in peretii de la Tancul Ascutit din imediata apropiere a refugiului.
Seara cand ne culcam niste Bucurestini muta sacii nostri int-un colt. Nu ne-am pus mintea cu ei asa ca ne-am culcat primii. Au mai stat astia la glume si in final s-au culcat si ei. Numai ca au uitat sa bage banca in refugiu si sa traga si usa de tabla. Probabil au lasat gunoi pe afara asa ca noaprea a venit ursu, a rasturnat banca si a facut zgomot. Cum eram tocmai intr-un colt, nu ne-am mai deranjat sa coboram sa tragem usa de metal, asa ca am continuat somnul. Pentru ca la refugiu sunt parsi (ceva intre sobolani si veverite) toti ne puneam bagajele atarnate de tavan. Un baiat mai istet si-a pus punga cu mancare de-asupra locului unde doarme.
Noaptea un pars mai indraznet incearca sa catare pana la punga cu bunatati a bucuresteanului si cade fix pe fata astuia. Urla asta de ne trezeste pe toti. Paul s-a trezit cu gandul la urs si intreba speriat de urs. Era de pomina in refugiu. Dimineata vremea era relativa asa ca am pornit doar sa admiram peretele Vaii Albe. Mergem pana la intrarea in peretele Lespezi si Fisura Albastra. Privim atenti la traseul fisurii si mai ales pe cei doi olteni plecati mai de dimineata si care trocmai faceau marele traverseu pana la tendor. Eu si Paul ne promitem ca vom face traseul asta in viitorul apropiat si ne reintoarcem la refugiu sa ne facem bagajele sa mergem spre alta zona de catarare undeva la Paraul Rece.
Din Poiana Costilei traversam prin padure pe langa cabana Poiana Izvoarelor si Diham pana in poiana din fata cabanei Belvedere. Punem cortul si observam ca suntem singurii cu cortul din zona. Noaptea am inteles pe deplin de ce, pentru ca am fost atacati de ursul gunoier. Stateam intinsi in cort si auzeam cum latra puternic cainii de la cabana. Paul pregatise frontala si asteptam parca ceva. Dinspre padure se aude trosnet de crengi rupte si e clar ca nu poate fi vorba de om asa ca asteptam incordati. Ursul vine peste noi si loveste cortul in partea lui Paul. La inceput intram in panica apoi tipam hotarat la urs si hotaram sa iesim din cort. La reactia asta ursul se blocheaza, noi racnim hotarati la el si-i bagam frontala in ochi. Ursul pleaca spre alte gospodarii si auzim latratul altor si altor caini ca spre dimineata sa auzim iar latratul cainilor de la cabana nostra. Deja pregatiti stateam pe burta cu capul spre veranda, numai ca de la oboseala adormeam cu randul. Dimineata am dormit pana la ora 9, apoi am plecat sa cataram pe peretele de faleza Belvedere. Aici la Belvedere e o faleza de calcar de inaltime mica (max. 2 lungimi), loc bun pentru catarare sportiva, deci zona ideala pentru Paul. Catar si eu si Paul, dar parca fara vlaga, mai ales cu noaptea nedormita la activ. Cum aveam intalnire in Brasov cu Gina, Mariana, John si Michelle, pornim pe jos spre Predeal. De aici cu un personal ajungem la Brasov si dupa ce ce reunim cu totii pornim spre Zarnesti tot cu trenul. Din fata garii din Zarnesti, ne combinam la un ARO sa ne duca la Plaiul Foii. Imediat ce cobor din inghesuiala din masina, admir pentru prima data uriasul abrupt vestic al Pietrei Craiului. Ma intreb cum de-am rezistat atata timp si nu am ajuns aici mai devreme? Avem ceva probleme cu pusul cortului si trebuie sa-l mutam intr-un tarc special.
Dimineata pornim o drumetie lunga si obositoare spre Spirla (inca mai era refugiul din lemn), urcam pe "La Lanturi" si tot mai sus pana in creasta. Vremea e foarte frumoasa iar Gina si Mariana se descurca destul de bine cu zone stancoasa. Parcurgem Creasta Nordica, admirand abrupturile vestice si Munceii Branului pana la Bucegi. Dupa refugiu Ascutit coboram pe Brana Caprelor, bem apa din "Ulcior", admiram "Orga Mare" si facem coborari dificile pe limbi de grohotis instabil. Ajungem in padure la ceea ce a mai ramas din refugiul Diana, apoi prin frumoase fanate ajungem la corturi franti. Seara aflam ca a venit siun grup de la Turistor printre care e Gigi Curelariu si Ovidiu Moldovan. In vecini facem cunostinta cu doi batrani care stiau foarte bine potecile nemarcate din Piatra Craiului.
Dimineata pornim alaturi de cei doi batrani prin poiana Cotofenei spre "Termopile" apoi pe Braul de Mijloc traversam cateva valcele pitoresti pana la o grota de unde se putea lua apa. De aici am coborat prin "Canionul Anghelide" si mai departe pe o brana prin padure pe langa o stanca cu forma de falus. Gratie acestor batrani am reusit si noi sa descoperim minunata lume a Pietrei Craiului. Seara am plecat cu Gina sa facem rost de paine. De la o vila primim paine si lapte batut pe gratis.
In ziua urmatoare ne intoarcem pe jos spre Zarnesti (lucru care nu merita facut), apoi cu trenul suntem iar in Brasov unde fiecare se imprastie pe unde are treaba. Propun Ginei si Marianei sa facem o tura prin Brasov si Poiana Brasov. Ajunge seara in Poiana Brasov si hotaram sa punem cortul undeva mai la vedere ca sa nu fin atacati de ursi gunoieri. Incepe o furtuna si noaptea ma trezeste din somn un politist care dupa ce ma legitimeaza, i-mi spune ca nu am voie sa pun cortul acolo. Le trezesc pe fete (care cred ca ma injurau in sinea lor) si punem cortul undeva mai mai la dos. Dimineata coboram iar in Brasov si cu trenul ne intoarcem la Botosani.

Cred ca in accea perioada ascultam mult Tom Waits