luni, 27 octombrie 2008

Botosani si turele mele cu bicicleta

Cu bicicleta prin Nordul Moldovei-2008

Judeţul Botoşani e unul relativ anost. Va spun eu care lucrez în turism de 7 ani. Cu toate programele de promovare şi toţi banii tocaţi din fel de fel de fonduri, în zonă ajungi din 3 motive:
1. ai rude aici si nu ai de ales, plus ca nu pleci cu traista goală.
2. Ai auzit de Eminescu sau Enescu şi de plăcere sau nu, ai fost trimis în excursie organizată de vreun profesor, sau pe un proiect cultural.
3. Ai adormit în tren sau autobuz, că aici e capăt de linie şi de ţară.

Infrastuctura e praf şi gropi. E unu' Conţac pe aici, ex-preşedinte de consiliu judeţean, care pe langă faptul că apare pe la "Cârcotaşi" isi imparte contractele de infrastuctură. Pădurile sunt puţine şi vor fi şi mai puţine. Multe terenuri agricole nu sunt exploatate şi sunt vândute pe sume derizorii unor pseudo investitori, cei mai multi italieni. Centrele puternic dezvoltate din ţară aspiră bruma de absolvenţi mai capabili. Tăranii care nu au apucat să plece prin Italia sau Spania stau mai mult la birt decăt pe câmp, au Digi TV şi se uită la OTV. Alcolismul tinde să fie un fenomen de masă, iar naşterile la minore e peste medie.
Dar sunt şi lucruri ceva mai bune de prezentat. Botoşaniul arată şi poate arăta mai bine ca o serie de oraşe cum ar fi: Bacău, Buzău, Bistriţa, Vaslui, Slatina...probabil şi altele.

Dar dacă ar fi să fiu pus în situaţia delicată de a promova judeţul Botoşani atunci aş acţiona cam aşa:
1. Nu m-aş referi la judeţul Botoşani ca destinatie turistică. Aş folosi o denumire cu rezonanţă şi care nici nu poate duce în eroare, anume NORDUL MOLDOVEI. Asta inseamnă o completare a ceea ce aparţine şi Sucevei. Dacă privim la o scară mai generală nordul Moldovei reprezintă o zona mai largă ce se intinde la nord de podişul Bîrladului, şi ar include şi judeţele Iaşi şi Neamţ. Asta inseamnă o zonă turistică foarte complexă şi foarte importantă. Nici o editură străină care a publicat vre-un ghid turistic despre România nu a impărţit zona in judeţe. Lonely Planet, Insight Guide sunt ghidurile pe care le-am studiat. In schimb ghidurile publicate de edituri din România sunt prezentate formal, pe judeţe. E o prostie să spun că mă duc in judeţele Tulcea şi Constanţa în loc să spun că merg în Dobrogea. Aceste 2 judeţe se completează foarte bine.
2. Variante de turism care se pretează zonei sunt doar 2: turism cultural şi ecoturism.
Turismul cultural e mai mult de tranzit, nu stiu dacă acest turism toate reţine turistul mai mult de 3 zile în zonă. Cei mai multi doar vor tranzita intr+o singură zi. Asta înseamnă venituri minore. Poate o taxă de vizitare, o masă la restaurant şi câteva suveniruri. Se pot însă organiza ceva festivaluri şi simpozioane culturale, cum a fost cel al usturoiului, bine mediatizat şi organizat sau tabere de creaţie in zonele Agafton, Ipoteşti sau Vorona. Aici am mai multe idei...
Turismul ecologic, sau green travel sunt noţiuni pe care consider că le cunosc bine. În judeţ sunt proprietari de iazuri cu nemiluita, pentru că iazurile sunt cele mai multe din ţară, exceptând Tulcea. Sunt mulţi pescari în ţara asta, dar oare cum reuşesti să-i aduci până în acest colţ de ţară? Aştept răspunsuri!
Subdezvoltarea creează terenuri foarte bune pentru ciclism montan, motocross, atv-uri, kayaking, 4X4 trails, parapantă, echitaţie. E drept practicanţii sunt puţini dar dispun de venituri peste medie. Vânătoarea mai este o opţiune atât timp cât mărim zona de teren împădurit şi arii protejate. Oamenii se educă imediat ce simt mirosul banului. O problemă majoră pentru ecoturism sunt puţinele pensiuni care au conditii de 3 stele şi cel mai mult mă deranjează JEGUL DIN JURUL NOSTRU. Satele acestea sărace nu au apă curentă, nu au centre de colectare a deşeurilor, lumea continuă să arunce mizeria de albia râului sau pe margina drumurilor. De la aerul conditionat din maşină poate nu se simte mirosul de putrefacţie, dar vara eu cu bicicleta greu fac faţă uneori.
Eu pot să fac afaceri şi fără să mă intereseze soarta regiunii dar am considerat ca am suficiente noţiuni şi experienţă necesară să-mi dau cu părerea.
Si totusi titlul postarii e ceva legat de bicicletă. Da, fac numeroase ture cu bikla, un rock machine thunder 70, pentru crosscountry. Dar si cu canyon tot de cross, ceva mai vechi dar mai usor şi frumos lucrată. Zona care-mi place cel mai mult e in padurea Agafton – Ipotesti, cu manastirea Agafton, lacul cu nuferi din poeziile eminesciene şi cetatea dacica de la Stâncesti. Anul acesta n-am reusit sa mă lungesc mai mult de-o zi cu pedalatul. Cel mai departe m-am dus până la manastirea Probota din jud. Suceava, cea mai importantă ctitorie, de fapt şi necropola lui Petru Rareş şi a soţiei acestuia Elena Rareş, Merg mai mult singur cu ipodul in urechi şi aparatul foto la indemână. Din păcate singurii care m-au insotit in aceste ture au fost doar George, nepotul meu de 12 ani cu o bicicletă Trek de cross gasita de mine prin sh, la care am făcut îmbunătăţiri şi Jimmy, un alpinist utilitar din Botosani. Prin salbaticie in afara de hotii de lemne, ciupercari şi localnici, nu prea sunt oameni ca mine. Noroc cu internetul că ma tine-n priză cu pasiunile mele şi sunt invidios pe oraşele mari unde lucrurile sunt f. evoluate, incât poţi să-ti alegi comunitatea care te reprezintă.