joi, 14 februarie 2008

Februarie 2008 - Munţii Vladeasa

Februarie 2008 - Vladeasa

M-am întors din Vladeasa cu gândul că voi reveni. Din cauza ceţii nu am reuşit să vedem nimic din creastă...
Împreună cu Gina, am pornit seara din Botoşani cu un maxi-taxi până la Suceava, apoi cu un tren de noapte Iasi - Timişoara, la vagon de dormit am mers până la Cluj. Interesant a fost că în compartiment am dormit împreună cu Sofia Vicoveanca, cunoscuta cântăreaţă de muzică populară. Am dormit perfect în tren, in condiţii foarte bune aşa cum ar fi normal să fie într-o ţară europeană. La Cluj am stat de la 5 dimineaţa până la 7, la personalul Cluj - Oradea. Mă aşteptam să fie un personal infect ca prin Moldova, dar am mers cu săgeata albastră până la Bologa. Tot drumul am văzut dealuri pitoreşti, ploaie şi jeg. Cu mâhnire în suflet trebuie să mă împac cu ideea că suntem o ţară de jegoşi. De la Huedin a urcat o armată de cerşetori ţigani special ca să completeze acest tablou deprimant. Coborâm la halta Bologa pe ploaie şi o luăm uşor spre cetate. Vizităm ruinele cetăţii Bologa, aşezată foarte pitoresc pe un piemont dar care e invadată de arbuşti. Un localnic ne spune că vara e imposibil de intrat din cauză vegetaţiei şi că e un loc numit de ei "şerpărie". Nu bine ce coborâm de la cetate şi avem norocul să prindem un microbus cu tineri care mergeau la cabana Vlădeasa. În maşină stăm de vorbă cu doi localnici "euforici" şi aflăm că între Bologa şi Săcuieu a fost graniţa stabilită de Ungaria hortistă în perioada de dinaintea celui de-al doilea război mondial. Se aprinde din nou discuţia pe problema că cine a fost mai întîi în Transilvania. Satele de pe valea asta sunt sate de ciobani români, oameni simpli, care se simt jigniţi de turişti unguri, ce vin în număr mare, mulţi chiar din Ungaria şi încep discuţia cu ei în maghiară.
Nu reuşim să ajungem cu maşina chiar in Rogojel din cauză că pe drum e gheaţă aşa că prin ploaie şi frig continuăm pe jos traseul nostru spre cabană. La o intersecţie mai importantă, grupul de copii o ia spre dreapta pe o surtătură iar eu cu Gina urcăm pe marcajul triunghi albastru prin sat. Geaca lui Gina se udă toată iar ploaia se transformă în ninsoare. Mă orientez mai greu prin sat dar până la urmă prind traseul până la cabană. Din cauza ceţii, traseul e demoralizant. Ne bucurăm că acum ninge abundent iar totul în jur e alb imaculat. La ieşirea din pădure, urmăm stâlpii de curent prin zăpada adâncă până la cabana Vlădeasa (aprox. 1440m alt) care se zăreşte ca o nălucă prin ceaţă. Cabanierul a încurcat rezervările şi rezolvă să dormim la cabana meteo care e chiar lângă cea turistică. Aici e meteorolog un tip fain, Adi Chira, care e mai mult moldovean de prin Iaşi decît Clujean şi care a fost o gazdă foarte bună pentru noi.
A două zi plec cu Gina spre vârful Vlădeasa. Cum traseul nu e deschis, iar ceaţa la fel de deasă ca ieri, am ceva îngrijorări cu orientarea pe teren necunoscut. Lucrurile nu par complicate şi reuşim să ajungem fără ezitări în creastă şi pe Vârful Vlădeasa (1836 a alt.). În poiana de deasupra cabanei şi în pădurea de sub creastă a fost mai greu cu mersul prin zăpadă că pe creastă s-a mers destul de bine.
Ceaţă, ceaţă şi iar ceaţă. Rar mai prindeam câteva raze de soare care pătrundeau la noi şi totul devenea nemaipomenit de luminos şi sclipitor. Dar lucrurile astea erau rare şi nu durau mai mult de 10 min. Pe vârful Vlădeasa am stat şi-am mâncat în compania unui căţeluş Husky foarte jucăuş. Tot drumul Gina a făcut multe poze cu jocul luminii pe zăpadă, iar unele din ele au ieşit foarte bine. Seara la cabană Adi avea chef de băut aşa că am servit cu el şi cu cabanierul o grămadă de vodcă. Dimineaţa următoare eram aproape fresh.
Ultima zi în Vlădeasa am început-o foarte devreme imediat ce s-a luminat am pregătit trepiedul pentru prima zi ce se anunţa frumoasă. Avem parte de un răsărit minunat care e ieşit destul de bine şi în poze. Cam pe la ora 10 dimineaţa pornim şi noi spre vale pe drumul cel mai scurt spre Rogojel. Din sens opus urcau grupuri de schiori specializaţi pe schiul de tură. Satul Rogojel e foarte răsfirat pe munţii din jur. Avem ce admira tot drumul până ce intrăm în pădure. Parcurgem pe jos drumul prin satul Săcuieu şi căutăm să surprindem specificul local, la oameni şi locuinţe. Înainte de Bologa ne ia o maşină la ocazia până la halta Bologa. Servim masa la pensiunea Romanţa şi din nou cu sageata albastră ne întoarcem spre Cluj apoi acasă la Botoşani.