vineri, 8 decembrie 2000

Decembrie 2000 - Muntii Rarau


In primul meu an ca profesor de Ed. Plastica la Scoala 13 din Botosani, reusesc sa fac o excursie cu clasa mea la Campulung Moldovenesc. Copii sunt intr-a V-a asa ca am ales sa-i dus doar pe culmea Bodea. Gina a fost pentru mine de un real ajutor. Plecam cu trenul din Botosani si ne cazam la palatul copiilor din localitate. A doua zi plecam pe Valea Seaca si urcam pe Barca Bodii pana la Poiana lui Mandrila si coboram in Valea Izvorul Alb. Din gara Campulung Est ne intoarcem cu trenul acasa.

marți, 5 septembrie 2000

August - sept 2000 - Cheile Bicazului si Muntii Hasmas

Prin facultate am corespondat cu un baiat din Gdinya - Polonia, Lukasz Kuzner, pasionat si el de catarare. A decis ca in toamna lui 2000 sa ajunga prin Romania. Chiar in ultima zi de armata, eu m-am elibetar pe la ora 11 dimineata iar la ora 13 eram deja in autobuzul Botosani - Piatra Neamt. L-am invitat si pe Paul cu mine, iar in Piatra Neamt ne-am intalnit. Cu ocazii am ajuns o data cu inserarea in Lacu Rosu. Punem cortul ca de obicei la Raza Soarelui si ma bucur de libertate. A doua zi urcam la peretele Suhardului Mic unde urcam traseul "Diedrul Cuiburilor de Soimi" (4B, 6 lc). Traseul incepe neplacut pe o fata cu iarba si asigurare pe dupa un bradut. In lungimea a doua, a lui Paul, e o pata rosiatica friabila care trebuie trecuta cu atentie. Diedrul se termina cu un pasaj surplombat, pitonat sumar. Aici , in loc sa urc pasul am vazut niste cuie in dreapta si m-am dus dupa ele pana au disparut. Am pierdut ceva timp pana am revenit in capatul diedrului. Coborarea se face prin padure prin spate, atenti la micile rupturi de panta, pana ce gasil poteca turistica. "Diedrul..." e un traseu foarte frumos si destul de sigur. Privelistea spre Lacu Rosu, sueratul vantului si zborul planat al soimilor aduc un plus de farmec celui mai frumos traseu de catarare din peretele Suhadrului (parerea mea). Dupa pauza de amiaza, ne oprim nu departe de cort la faleza Raza Soarelui. Aici Paul e in elementul lui si "scoate" toti septarii din faleza de jos. Eu ceva mai chinuit reusesc sa finalizez "Pas Final" (7) si Linx (7-). Ma chinui cu "Miana" dar nu reusesc sa trec pasul. Dupa cateva incercari reuseste sa finalizeze Paul. Mergem la cort, iar noaptea incepe ploaia.
A doua zi ca sa nu pierdem timpul coboram la catarat la " Surplomba de la Gatu Iadului". Pana sa se ude stanca de tot, reusesc sa fac "Papaligal" (6+) si niste teme de bouldering. Din cauza dificultatii traseelor eu epuizez energia si raman sa-l filez pe Paul care da lupte extreme pe "Latin Express"(7+) si Hopa Sus (7). Majoritatea traseelor de free climbing sunt opera neobositului catarator Olivier Batar, asa ca experienta si imaginatia lui Oli e ideal impletita de stanca lasata de Dumnezeu in aceasta zona unica.
Ploaia ne face complet nefunctionali asa ca stam la un mic local, un fel de fast-food unde mancam si bem cot la cot cu muncitorii forestieri si localnicii, o mixtura dintre moldoveni si secui. Seara ne intalnim cu Oli si mergem la el la cabana Suhard unde dupa cateva ore la pahare cu vin o dam pe ulei. Inca o noapte in care lucrurile devin tot mai ude ne scade moralul, dar vine si ziua cu soare si aburi ce se ridica din "Gradina Zanelor". Cam pe la ora 10' cand hotarasc sa "fac ochi", langa mine Paul scoate un stigat si sara ca ars, gata sa-mi rupa cortul. Tocmai ii intrase o urechelnita in ureche!!! Cautam un cabinet in Lacu Rosu, dar in afara de politie nu e nimic. Pleaca Paul la spital cu o ocazie si revine in regula pe la amiaza. Dupa faza asta mergem sa facem plaja si sa ne uitam la turistele de la lac. Cum noi suntem oameni activi ne plictisim imediat si propun o urcare fulger pe varful Ucigasu (1400m alt.), loc in care am mai fost in 1995, la trofeul Studmont. Nu mai tineam bine minte pe unde e poteca dar ochesc un jgheab accesibil, iar Paul altul in apropiere, asa ca fiecare pe cont propriu porneste ascensiune spre varf. Ma descalt de sandala ca sa am o aderenta mai buna la stanca si in final ajung pe o muchia invadata de jnepeni pe care te urci ca pe scara. La un moment dat in fata mea vad ca se misca ceva cum se ridica spre mine un cap maroniu vargat de vipera. Un metru, un metru jumatate, maxim ma desparte de ea si ingrozit, incep sa ma retrag incet. Sunt pe o muchie salbatica si de coborat nici ca se pune problema, asa ca tot spre ea trebuie sa merg. Am trait cele mai ingrozitoare momente din tura asta cand urcam pe jnepeni si aveam impresia ca o parte din crengile torsionate ale jnepenilor arata ca niste vipere. Am stigat dupa Paul, iar mai sus ne-am intalnit si i-am povestit si lui cum puteam s-o patesc in aceeasi zi cu el. Seara mergem din nou la bufetul nostru apoi la somn la cort cu caciulile pe urechi, unde Paul, dar nu numai el, are spaima de urechelnite. Dimineata pe la 11 apar si polonezii. Cum erau obositi ii lasam sa doarma doua ore apoi dupa ce facem o tura prin Lacu Rosu, impreuna urcam la faleza "Raza Soarelui". Aici incepe lupta de orgolii intre Paul si un baiat pe nume Przemek, care desi obosit reuseste din prima incercare sa urce "Miana" (7+/-8). Seara polonezii isi pun o prelata prinsa de copac si proptita in doua bete si dorm linistiti sub cerul liber. A doua zi coboram in chei mai jos de serpentine sa facem un traseu destul de frumos, "7 Noiembrie" (4B - 3 lc). Cum traseul are doua variante, noi am ales sa intram direct pe fisura din dreapta pentru ca implica ceva cunostinte de catarare artificiala. Polonezii sunt "hamseri" asa ca au avut parte de ce e mai neplacut. Pentru ca Paul vroia sa scoata traseul "rot punkt"am mers numai cap. Eu pe fisura am mers din bucla in bucla, numai surplomba din final am facut-o la liber. Polonii au ramas la intrarea in fisura si auzeam doar cum tipau disperati unul la altul, dar pentru ca Bicazul e involburat nu pre a se aude mare lucru. Cand sa ies la copac vad o radacina de brad care se misca, probabil din cauza vantului. Cred ca am stat cam 10 minute pana ce m-am hotarat sa ridic capul sa vad daca e radacina sau vipera. Nu stiu daca Paul a reusit sa-l scoata la liber dar stiu ca i-am asteptat pe poloni mai bine de o ora pana ce au aparut transpirati, obositi si juliti. Przemek imi spune ca a cazut in coarda de trei ori pana s-a prins ca mai bine se tine de bucle. In restul zilei Paul la invitat pe Przemek la un "Latin Express" (7+) iar eu pe Lukasz la un "Papaligal" (6+).
Iar se strica vremea dar totusi pana se uda stanca plec la peretele Suhardul Mic unde urcam "Fisura Centrala". Lukasz apreciaza mult traseul asta iar eu reusesc sa-l fac rot punckt. Din cauza ca a inceput ploaia urcam asigurati pe fata inierbata pana la padure.
In ultima zi in Lacu Rosu ii invit la o drumetie prin cheile Laposului. Toate bune si frumoase, peisaje superbe si treceri prin apa , pana ce iesim la o poiana si ne ia pe sus o haita de caini ciobanesti. Polonezii intra in panica si sunt pe punctul de a o lua la fuga. Restul zilei numai despre cainii aia au vorbit. Dupa amiaza, stangem cotul si tot echipamentul si plecam spre casa unde ma asteapta prima zi ca profesor la Scoala 13 din Botosani.



marți, 20 iunie 2000

Iunie 2000 - Hasmas, Cheile Bicazului



In armata fiind, obtin cu greu o aprobare sa pot iesi un weekend la munte cu Gina. Stabilim ca punct de intalnire autogara din Piatra Neamt, si ramanem peste noapte la Ovidiu Moldovan. Seara facem o vizita cu Ovidiu acasa la Olivier Batar unde am onoarea sa testez placa lui de antrenament. Dimineata cu o ocazie ajungem la Lacu Rosu. Gasim cazare la vila Hasmasul Mare in conditii modeste. Mergem in drumetie pe langa cabana Suhard pe poteca turistica pana sus pe Suhardul Mic. Dupa ce admiram privelistea spre Lacu Rosu si creasta Hasmasului, continuam pe creasta spre est pana in punctul in care putem vedea de sus "Gradina Zanelor" , impresionantul "Peretele Postei" iar in departare se vede clar Ceahlaul. Coboram spre valea Cupasului pe o poteca care in 1995 era bine batuta, insa acum deabia o mai nimeresc. Facem cheile Cupasului si urcam pana la faleza de la Raza Soarelui unde o fortez pe Gina sa urce prima lungime din traseul Ioana.
A doua zi, plecam intr-o drumetie mai lunga prin chei. Coboram pana la confluenta Bicazului cu Bicajelul, iar de aici urmam poteca spre cheile Bicajelului. Trecem prin apa si urcam prin pajisti multicolore care nu dau nici un indiciu despre abrupturile impresionante din chei. Poteca se pierde prin poieni pana ce gasim un stalp de marcaj. Intr-o poiana cand stateam la masa, trece pe langa noi o vulpe cu o pasare in gura. Coboram spre apa Bicajelului in amonte de chei si urcam la un schit de calugari unde inchidem circuitul pe ziua respectiva.
In ziua a treia hotaram sa facem cheile pana in satul Bicaz Chei. Cand ajungem in zona Hornului Mare, il vedem pe Batar cu Tofan si Ciprian (prieten mai vechi cu care am fost in Cheile Turzii prin 1999) la catarat. Ciprian ma invita sa parcurgem rapid "Fisura Neagra". In cateva clipe eram deja echipati si gata de actiune. Ciprian merge tot traseul cap iar eu secund. in mai putin de 2 ore eram inapoi. Pe drum am prins un autobuz de Botosani care se intorcea cu copii din excursie. Gina coboara in Piatra Neamt iau er merg direct acasa. Cand ajung acasa era mare scandal ca nu m-am invoit de la cine trebuie si vroia colonelul ala sa-si arate muschii pe acolo. Din pacate tot batalionul a bagat instructie o saptamana din cauza mea...

marți, 4 ianuarie 2000

Decembrie 1999 - Revelion in Calimani



Dupa tura la catarat in Hasmas din septembrie, plec din nou pe santiere de restaurare in Craiova, la biserica Sfantul Mina, in Cluj-Napoca la Filarmonica Transilvania si in final la o manastire izolata din judetul Gorj, manastirea Stramba. Peste tot lucram superficial, cu scule nasoale si presati de timp,iar colac peste pupaza, iau o teapa de zile mari de la restauratoarea Baciu Ana Maria (tocmai am vazut la Mitropolia din Iasi, numele ei ca restaurator pictura. Vai de capul nostru ce treaba va iesi si aici). Mai toate principiile de restaurare invatate si efectuate pe alte santiere sunt facute praf aici. Apogeul il ating la Manastirea Stramba cand raman fara scule si o rog pe maica stareta de la manastire sa-mi imprumute o pensula si niste acuarele scolare!!! Tepuit, nevrotic si compromis profesional ma intorc acasa inainte de Craciun. De revelion sunt invitat la Gura Haitii de Geta, Gina, Paul...Ajung la Gura Haitii si primul lucru care-l fac ma cert cu Gina (viitorea mea sotie) si plec cu Paul si Magda la "12 Apostoli". Ajungem aici innotand prin zapada adanca iar din creasta pun si eu schiurile (cu legaturi de schi alpin) si alunec fantastic spre Pietrele Rosii. La un moment dat iau si o tranta destul de ciudata. Securitul nu s-a desfacut asa ca stateam cu capul in jos in zapada si ma chinuiam sa scot un schi ca sa ma pot ridica. Nu ajung chiar la Pietrele Rosii ca din cauza timpului trebuie sa o iau imediat spre vale. Pe creasta zapada avea o crusta si se putea schia bine, in padure insa zapada era afanata si aveam ceva probleme la controlul directiei. Inainte de a se intuneca de tot ajung la drum forestier si bag un schi fond mai mult fortat sa ajung la cazare. Pe drum la intrarea in sat, primesc uratori o banda de mascati. Petrecem Revelionul toata noaptea, beau cu Paul Covalschi, Catalin Balaita...Pe data de 2 ian ne intoarcem acasa. In tren pierd walkmanul Panasonic, dar raman cu castile la gat.
Cred ca ascultam John Mayall...