joi, 5 decembrie 2002

Decembrie 2002 - Prin Giumalău şi Călimani


De la Liceul M. Eminescu din Botoşani primesc o comandă să organizez o tură presărată cu ceva easy hiking. Plecăm cu un autocar mare spre Vatra Dornei. Ca organizatori erau cu mine doamna şi domnul Botezatu şi profesorul de sport Lohan, plus încă cineva de limbi străine, care mă stresa înainte de plecare dar şi pe drum că întoarce autocarul dacă ninge şi viscoleşte. Însă natura ne-a arătat că dacă nu vrem zăpadă chiar nu vom avea. Munţii aveau doar o brumă groasă pe ei şi "mângîiaţi" de un vânt foarte rece în rafale. La mănăstirea Voroneţ nu coboară decât o mică parte din copii, restul preferând să asculte muzică în autocar. În pasul Mestecăniş (1097m alt), împreună cu vreo 10 copii, urcăm prin pădure pe linia de creastă a Giumalăului până la un schit de călugări, care în 1996 când mai trecusem pe aici nici nu exista. Ne reintoarcem la maşină şi coborâm la Vatra Dornei. Aici nema zăpadă. Cazăm toată lumea la vilele Căprioara şi Zimbru. Constat că baba (patroana) de la Căprioara este şuie, rău! Seara copii au obţinut ce-au dorit tot drumul şi anume....discotecă. Eu mă separ de ei şi mergla un bar de lăngă parc unde din întâmplare mă revăd cu foştii cabanieri de la Giumalău: Cătălin şi Alin.
A doua zi mergem cu copiii la telescaunul de pe Dealu Negru. Ei urcă cu telescaunul iar eu pe jos. Eu eram încălzit de la urcuş iar ei erau bocnă de la stat în telescaun. Aici, cu toate că nu e zăpadă am o privelişte super spre munţii Suhard şi crestele semeţe ale Rodnei. Mai degrabă domnii Botezatu şi Lohan par interesaţi de lecţia de geografie pe care le-o ofer. La întoarcere nu cobor singur pe jos şi sunt însoţit de Botezatu şi cîţiva copii. Cam asta a fost tot de descris din tura asta.