Primesc vizita unui american, client de pe net, pentru o tură la căţărare. Cu o zi înainte mă întâlnesc cu John şi facem o tură prin Piatra Mare să mă dezmorţesc şi să verific nişte trasee de căţărare. De la Dâmbu Morii urcăm pe valea Ursoaia spre Prăpastia Ursului. Pe drum vedem pe jos elementele unui izvor captat. În amintirea vremurilor noastre bune pe munte, ne oprim, curăţăm izvorul şi refacem sistemul. Ajungem la Prăpastia Ursului şi caţăr cu John niste trasee mai uşoare şi scurte (max. 30m înălţime). Returul îl facem prin canionul 7 Scări. Seara plec să
mă întâlnesc cu americanul în gara din Braşov. Îi propun să stea la un hotelaş ieftin sau la John, care stătea în cartierul Noua. Imediat a ales varianta să dormim la John. Dimineata cer plumburiu şi plouă necontenit. Pe la 13 se reglează vremea şi pornim din cartierul Noua spre Dâmbul Morii prin pădure, pe lângă grădina zoo. Ajungem la Prăpastia Ursului, montăm cotul şi ne apucăm de cocoţ. Americanul e un căţărător "hamser" care are tehnică şi forţă dar nu cunoaşte problema cu stânca adevărată, cu tehnici artificiale şi mai multe lungimi de coardă.
Noi care căţăram aici ştim cum stă treaba cu pitoanele din anii '60, dar tipu chiar cădea în ele! Am început să realizez că sunt responsabil pentru tot ce se poate întâmpla cu noi aşa că am ales mai mult trasee noi pe spituri şi cu topuri solide.
Dimineaţa zilei următoare pentru warm-up am urcat cu el "Hornul Crenelat (2B) apoi ne-am încurcat la un traseu de 4 B (Fisura cu Tisă...parcă) de unde am coborât, pentru că a "tras" la liber în prima bucată şi nu prea se descurca la artificial.
La întoarcere din Prăpastia Ursului coborâm prin canionul 7 Scări şi e foarte încântat.
Ajungem iar în Braşov iar aici aflu că vrea un traseu uşor de căţărare undeva la altitudine. În acceaşi seară plecăm spre Zărneşti să urcăm in Piatra Craiului. Pe întuneric ajungem la Plaiul Foii şi ne cazăm la cabana Alpin, într-o cameră cu mai multe paturi. Aici erau niste băieţă faini (linuxişti) din Târgu Mureş care se pregăteau pentru creasta sudică. Noi alegem Padina lui Călineţ că e un traseu de căţărare uşor, la altitudine.
Dimineaţa pe o vreme superbă urcăm prin fânaţe, apoi prin pădure până la Brâul de Mijloc, coborâm pe firul Călineţului unde ne întâlnim cu un omuleţ din Sighişoara care avea traseu comun cu noi. Urcăm pe firul văii prag cu prag. La un moment dat dărâm o momâie de pietre iar una din pietre îl loveşte pe american peste mână. Din momentul ala americanul şi-a schimbat mimica feţei şi atitudinea faţă de mine. Am urcat în tăcere până sus, apoi am urcat şi firul secundar al Călineţului, ceva mai expus, tot în tăcere. Sus, pe Ţimbale, în traseul de creastă îmi spune că nu a fost traseul pe care si l-ar fi dorit, plus că am riscat prea mult, mai ales pe firul secundar. Mâncăm lângă refugiu Ascuţit şi coborâm sub ameninţarea norilor pe Brâna Caprelor spre refugiu Diana. Ploua la greu pe traseu şi ajungem muraţi la cabană. Aici uscăm hainele şi ne facem bagajul pentru că ne întoarcem la Braşov.
Băieţii din Târgu Mureş ne duc până la Braşov, iar la John după masă îmi spune că pleacă la Bucureşti. Ne calculăm banii şi încearcă să-mi taie din leafă jumătate de zi... Atunci am schimbat si eu atitudinea şi i-am explicat că John la servit cu mâncare gătită şi asta nu era inclusă. La final John l-a ajutat să o găsească pe Gabi să-l ajute în Bucureşti. Dimineaţa l-am urcat pe american intr-un taxi şi de acolo la gară. Eu în acceaşi zi plec cu personalul până la Sighişoara pentru că tocmai începea festivalul. Mă cazez la cort într-o curte şi plec în cetate. În dimineaţa zilei următoare închiriez o bicicletă de la o pensiune şi plec să fac o tură pe la cetăţile fortificate din Podişul Hârtibaciului. Pedalez până la Târnăveni, un orăşel mizer dar cu o impunătoare biserică armeano-catolică, din păcate închisă. Merg mai departe spre Biertan, la celebra biserică fortificată, monument UNESCO, apoi trec o culme de deal la Copşa Mare, un sat pitoresc invadat de ţigani. Intru în biserică cu fata pălimarului şi urcăm până în turn de unde admir împrejurimile. Cobor pe o vale pitorească până la Valchid, unde admir din exterior biserica fortificată apoi iar pe asfalt pe drum naţional. In apropiere de Sighisoara, mă uit la ceas şi văd că mai am timp de o escapadă şi merg la castelul Bethlen de la Criţ. Mă adăpostesc de ploaie în ruinele castelului apoi pe o ploaie măruntă ajung la Sighişoara. Seara merg la concert la Ada Milea dar se pune pe ploaie serios. Murat revin la cort şi îl găsesc innundat. Cu prosopul scot apa afară, întind izoprenul şi cad de toropeală. În ziua următoare plec la Sibiu. Car cu mine rucsacul rin centru apoi la Muzeul Astra. Asist la un concert folcloric şi rămân impresionat de frumuseţea muzeului în aer liber. Seara cu un personal mă întorc spre Braşov apoi spre Botoşani.
