Maratonul Preluca 2011

După experiența dramatică de anul trecut, am revenit în patria prelucilor, anul acesta în echipă 100% botoșăneană să ne impunem, iar eu să-mi înfrunt eșecul. Echipa e formată din: Vali (eu), Doru Petrariu, Flavius, Dan Buscu, Bogdănel Cliveț și Dragoș Hrițuleac. Ajungem destul de târziu în Copalnic Mănăștur și imediat ce campăm trecem la somn. Anul ăsta concursul pare că a prins mai mare ecou în Transilvania pentru că văd multe corturi și multe mașini. Zona de campare e în curtea școlii din Colapnic și avem acces la baie cu apă caldă și wc-uri civilizate.
  Dimineața văd lume multă la start printre care și Iuli Boștiog, Sebi din Suceava, Gabi Cicu, Ionuț și Sorin Crefelean, frații Drăgoi... Mulți dintre ei sunt înscriși ca și mine la tura de 92 km.
Startul l-am luat destul de bun dar nu forțez că am cale lungă de parcurs iar anul trecut m-am acroșat și am căzut destul de urât din cauza aglomerației. În prima parte îl prind pe Dragoș din urmă pentru că i s-a rupt o spiță și avea roata descentrată dar îl pierd iar în față în anturajul prietenos a lui Trif Linda.
 Anul asta vremea e formidabilă, am parte de peisaje de vis pe care le călăresc cu bicicleta ca un nebun.  Până la sosire aveam toate resursele fizice terminate. Rezultat final a fost f. bun pentru mine când am aflat ca sunt pe 6 la general si 3 la categoria mea de vârstă.
Bogdănel s-a clasat pe locul 3 la tura de 37 km, Dragoș pe 4...iar Doru a fost omul zilei! Așadar Doru, undeva pe la km 40  se trezește cu capul de la tija de șa rupt. Nici prin ruptul capului nu-i trece să abandoneze și se chinuie să pedaleze în picioare cale de peste 40 km până la sosire. La final, toți arbitrii au început să-l felicite. S-au făcut și glume pe seama faptultui că nu a scos de tot tija de la șa care a rămas prinsă de cadru...
        După premiere am rămas să ne petrecem seara la o bere, o slană și o vorbă în jurul focului, dar sunt așa de obosit încât ”închin steagul” printre primii.
  Despre organizare și traseu pot spune așa: ”Preluca Maraton” e un concurs pentru pasionați, pentru oameni ce nu au pretenții f. mari, cu premii strânse de la sponsori locali, oameni pasionați care vor să ajute, cu voluntari care chiar stiu și te pot ajuta, iar seara după concurs s-a discutat relaxat despre traseu cu părțile lui bune și rele. Marcajul de pe traseu a fost bun dar se putea și mai bine, mai ales în intersecții. M-am ratacit și eu un pic dar după ce am mers aproape 1 km fără să dau de marcaj m-am întors și apoi am revenit pe ruta corectă. Mie mi s-a părut exagerată indingnarea celor de la clubul Maroș Bike cu referire la marcaje.
 Poate Mihai Tamaș reușeste să-l convingă pe primarul comunei să se doteze cu un podium de premiere.
Așa...era să uit, mi-au placut foarte mult pastele cu brânză, au gustul ca cele pe care le face mama acasa.
Am să revin la Preluca Maraton!