La trei saptamani dupa ce am fost cu Costica in Ceahlau, hotarasc sa petrecem Pastele acolo la schit.
Il conving pe John, fratele lui, Florin si pe Dana, o fata destul de draguta de la sociologie (Iasi) dar din cauza pasiunii mele pentru munte, vremea capricioasa cu zapada si ceata, cred ca si din cauza teribilismului specific varstei, am cam neglijat-o. S-a simtit "sedusa si abandonata" iar a doua zi a cerut sa merga acasa. Cu toate ca am participat la chefurile alea interminabile de la Cabana Dochia, as fi vrut sa am momentele mele de liniste si timp pentru rugaciune, mai ales in noaptea de Inviere. Am vazut atunci pentru prima data oameni care urca pe munte numai ca "sa-si dea in petic" si sa ne streseze pe noi noapte de noapte. In final am cam regretat alegerea facuta si pentru o lunga perioada voi alege traditionalistul Paste de acasa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu