Maraton MTB Tur de Iasi - Prima dată pe podium!

Bike route 705886 - powered by Bikemap 

Maratonul MTB, Tur de Iasi

      Cu toate că a fost organizat în pripă şi mediatizat slab, avantajul nostru a fost apropierea de Iaşi şi perspectiva că acest maraton va fi ultimul pe anul acesta. Astfel din Botoşani, pentru a doua oară în istoria acestui oraş, am făcut o echipă completă compusă din subsemnatul, Adi, Dănuț, Dragoș, Bogdănel şi Mihai. Plecăm sâmbătă dimineaţa din Botoşani pe o vreme rece şi închisă, iar pe la 8.30 dimineaţa eram la ieşirea din Bârnova, locul de unde începe traseul nostru. Primul lucru pe care-l facem după ce socializăm cu cunoscuţii e să testăm calitatea solului. Stim că "Tur de Iaşi" e emblematic pentru noroiul alunecos şi lipicios. Din fericire "glodul de Iaşi" nu e de speriat dimineaţa asta. Preluăm numerele de concurs, facem încălzirea, mă salut cu băieţii din Humor: Gabi, Dănuţ, Cătălin, cu cei din Rădăuţi, cu Maus, Legstrong, Radu din Piatra Neamț, un băiat din Covasna (cred că era de la cea mai mare distanţă de Iaşi) dar cu câteva minute înainte de start începe şi ploaia abundentă. Fiecare se echipează după cum îl taie capul, aşa că mai întârziem puţin startul, cât să îngheţăm. Doream să plec cât mai repede, să mă încălzesc pedalând. Am luat cel mai bun start de până acum, chiar din prima linie, în stânga lui Maus şi în dreapta lui Dănuţ Florea. Suntem 57 de biciclişti de acelaşi sex (că orientarea sexuală nu o cunosc). Păcat că moldovencele noastre nu agreează tratamentul cu nămol.
         Începem cu o urcare, pedalată de toţi în forţă, pentru încălzire. Ajung la o bucăţică de asfalt spart, în urcare accentuată, locul unde mi-am impus ritmul. Plouă tare, iar noroiul se activează treptat. Am pe spate un cauciuc Continental Edge 1.9 iar pe faţă am rămas cu clasicul Continental Speed King 2.1. Pe coborâri, roata din faţă pierde aderenţa uşor, roata spate compensează şi mă ţine pe potecă. Precaut scot SPD-urile pe coborâri şi de câteva ori ies din potecă dar fără urmări. Ori la MM Mediaş am fost mai varză, ori noroiul a fost mai dificil (ceea ce nu cred), pentru că aici, la Iaşi, pot pedala pe noroi. Urmează o porţiune de plat, cu vântul în faţă. E, cred, cea mai urâtă porţiune din traseu. Pedalez greu printre bălţi şi cu trafic auto. Aici nici nu întrec şi nici nu văd pe cineva în spate...când, la un moment dat aud că mă strigă cineva. Era Bogdănel, foarte speriat, îmi spune ca era printre primii când s-a rătăcit. Îl invit s-o taie în faţă pentru că vreau să-mi păstrez cadenţa. L-am văzut cum face colţu' apoi a dispărut din câmpul meu vizual. Destul de impresionat, măresc şi eu ritmul şi tare nasol e când nu-ţi merge ciclocomputerul, (după trânta de la Tuşnad) astfel doar estimez cam ce distanţă mai am până la sosire. Vine o urcare printr-o pajişte înecată de ceaţă apoi o coborâre pe un drum rupt de torent unde mă stropesc peste ochelari şi pe faţă. Drumul e aşa de fărmat încât solicit suspensiile, genunchii şi braţele. În faţă desluşesc un nene care se agită la mine. Îmi indică s-o iau pe o potecă la dreapta. Dar ce potecă! Un torent lutos, foarte alunecos. Urc cu bicicleta în cârcă, timp în care băiatul de la punctul de control îmi spune să fiu atent să ajung la casa albă. Nu doresc să ajung la "Casa Albă" dar la această casă albă, cu siguranţă. În poiana întinsă din faţă văd 4 ciclişti care mergeau cam anemic. Cineva mă strigă, e Bogdănel! Oare ce fac băieţii ăştia aici? Ajung la ei, aici e Mihai, un băiat din Neamţ (care a ieşit pe locul 4 la Harghita Bai) şi încă cineva. Toţi par derutaţi şi aşteaptă iniţiativa mea. Încep coborârea peste dâmburi, gropi, torente şi poteci false până ce ajungem la casa albă. În pădure urcăm iar prin noroi. Bogdănel e scos din joc printr-o pană pe faţă, rămân cu ceilalţi trei. Urc din greu pe noroiul alunecos şi mă distanţez uşor, îl ajung şi pe "Legstrong", apoi rămân singur să lupt cu noroaiele. Dealul nu se mai termină iar eu de frig nu mai am putere să împing cu degetele schimbătoarele. Mai trec de un concurent şi mă dezlănţui pe coborârea prin pădure, spre sosire. Sunt ud până la chiloţi şi vreau să termin concursul asta. Coborârea asta a fost cred cea mai frumoasă parte din traseu. Un fotograf mă anunţă că sunt printre primii, lucru care mă mai încalzeşte. Trec linia de sosire cu zâmbetul pe buze.
    Văd că de la noi nu a sosit nimeni încă. Mă schimb şi imediat îl văd pe Mihai la sosire, apoi vin şi ceilaţi care mai de care mai plin de noroi şi cu poveşti mai spectaculoase. Stăm la premiere, unde reuşesc pentru prima dată să ajung pe podium, pe locul 3! Ne salutăm cu ceilalţi participanţi, facem poze cu noi plini de noroi, curăţăm sau mai bine zis zoim bicicletele într-un pârîu şi purcedem spre Botoşani cu sistemul de încălzire la mașină activat.

Link pagina oficială a competiției: Turistor Iasi - Tur de Iasi
Link clasament: Clasament Tur de Iași