Cel mai important maraton MTB din România si cel cu cea mai mare tradiţie, nu putea să lipsească din lista de maratoane de pe anul ăsta. Mediaşul e cam departe de Botoşani, dar impulsul final a fost provocarea lansată de fostul meu coleg de bancă din liceu, John Vasilcin, actualmente Ivan bulgarul, un ciclist împătimit care dorea să-şi măsoare forţele cu mine. Plătesc online taxa de inscriere cu 10 zile înainte, pentru tura lungă. Fac antrenamente, vorbesc şi cu "humoriştii" Gabi, Danuţ şi Cătălin să facem o echipă dar cu câteva zile înainte de concurs, mă anunţă Ivan că tocmai s-a lovit la picior şi nu poate veni.
Plec spre Mediaş vineri dimineaţa din Botoşani cu Gina, George, Violeta, Maria şi copiii - Dumitriţa şi Andrei. Pe drum fiind cu copiii mergem lejer, oprim să căscăm gura prin fel de fel de locuri. Pe la amiază suntem în Târgu Mureş la grădina zoo, apoi GPS-ul ne bagă pe nişte drumuri secundare prin inima Târnavelor. Cănd să vizităm Cetatea de Baltă, se porneşte o ploaie grozavă. Plecăm spre Blăjel pe o scurtătură pietruită destul de ruptă de ape.Când prindem asfaltul văd pe șosea o săgeată albă şi scris MMM. Am intrat probabil pe un segment din traseul de mâine. La Blăjel ne cazăm la un camping "Două Lumi", a unui olandez mustăcios, corect şi amabil. Vremea e foarte capricioasă în perioada asta a anului. Pe un cer plumburiu pornesc pe bicicletă până la Mediaş să preiau pachetul de înscriere. Solul e lipicios şi musteşte de apă, e clar că mâine facem "împachetări cu nămol".
Dimineaţa servim la olandez un mic dejun consistent iar când ajungem la Mediaş vedem că e plin de ciclişti. Se vede clar cât de popular e acest maraton.
Iar iau startul în coada plutonului împreună cu Gabi, Dan şi Cătălin din Humor. Au trecut mai bine de 40 de secunde de la semnalul de pornire şi momentul în care m-am pus în mişcare. Prin tot Mediaşul s-a format un uriaş "cârnaţ" de ciclişti, toţi dornici de competiţie. După acroşajul grav de la Preluca, am mers cam incet printre concurenţi în oraş. Când am ajuns la poteca care urca spre mocirlă, cred ca aveam cam 100 de concurenţi în faţă. Unii oameni, mai ales bucureştenii, erau aşa de curăţei că s-au lasat mai greu convinşi să intre în noroi, timp în care liderii se tot distanţau de noi. De la noroi trebuia sa tot curăţ roata, pinioanele şi deraiorul spate. Când credeam şi eu că scap de noroi, urma o nouă rundă. Pe coborâri, intram mereu în derapaj şi tot ajungeam în decor. Fiind mulţi concurenţi puteai să loveşti sau să fii lovit, din cauza asta viteza de rulare era mică. Chiar după al doilea punct de alimentare, într-o poiană largă în care soarele dogorea, am făcut pană la roata spate! Am uitat levierele la maşină şi incerc cu două aşchii să scot cauciucul. Se opreşte un băiat fain si-mi împrumută levierele lui. Nu am reţinut numărul de concurs dar pe această cale îi mulţumesc frumos. În timp ce umflam la roată, tot treceau pe lângă mine diverşi concurenţi, ca în final să-i văd şi pe Cătălin Boicu, Gabi Cicu şi ultimul Dan Florea. Îl prind pe Dan din urmă, îl ajungem şi pe Gabi şi pornim cursa între noi. Traseul se desfăşoară pe nişte culmi pitoreşti, prin iarbă, cu nişte coborâri abrupte, foarte antrenante. Urmează o urcare prin pădure, pe un drum pietruit. Căldura mă stoarce de toată energia. Abia mergeam cu 8 - 10 km la oră până la punctul de alimentare 3. Încerc să mă hidratez cât pot, şi mă chinui să curăţ lanţul. Noroiul de la început de tură a devenit acum beton. Îmi e frică să nu rup lanţul sau macaraua de la schimbător. Rămân să pedalez o bucată cu Gabi în faţă. Trecem prin curtea bisericii de la Boian, unde eu fiind mai înalt am luat păianjenii de pe grinzi. La urcarea din Boian sunt întrecut de câţiva concurenţi pentru că nu mai reuşeam să pedalez normal, lanţul nu mai vrea să fie flexibil. Consum toată apa din bidon tot udând lanţul. În punctul de alimentare 4, mă reîntâlnesc cu băieţii din Humor plus alţi concurenţi, majoritatea toropiți de căldură. Pe cer apar primii nori mai închişi la culoare, semn că după-masă va fi furtună. Pornesc în coborâre avându-l în faţă pe Dan Florea. Nu reuşesc să mă ţin de el, dar rămân în pluton cu Cătălin, Gabi şi nişte băieţi de la Rădăuţi. Pe o urcare spre o stație de gaz metan și o șosea națională, mă rup de pluton și ajung din urmă un alt grup de cicliști. Găsesc la un punct arbitru un domn amabil care-mi pune niște ulei pe lanț și parcă merge altfel...
Cum era de așteptat vine și furtuna. Dar nimeni nu se aștepta să fie atât de puternică! Pedalez pe o urcare pe o pajiște. Nu am pe nimeni nici în față nici în spate. Trăsnește și fulgeră în jurul meu, iar ceea ce fac eu e doar să pedalez încet și să mă rog să nu fiu pedepsit cu trăsnetul. Pe ploaie îl întrec pe domnul Bituleanu (de la Felt) și câțiva concurenți de la tura scurtă. Înainte de coborârea spre drumul de asfalt spre Bazna, frâna față nu mai ține deloc. Pe asfalt pedalez căt pot, doar-doar să mai ajung vreun concurent din urmă, cum ar fi Dan Florea, dar nu vad pe nimeni. În cetatea Bazna un arbitru mă oprește să mă anunțe că traseul s-a terminat pentru mine și toți cei care vor veni. Predau cipul și aștept să fiu preluat de o mașină. Cu un gust amar, mă strecor printre concurenții de la sosire cu gândul să spăl bicicleta. George se oferă să o spele el, așa că scap de întrebările cunoscuților. Mănânc niște paste cu băieții din Humor și mă retrag la pensiunea olandezului.
Ziua următoare lenevesc la piscină, socializez cu ceilalți biciclisti, ca apoi să mă retrag spre casă, nu înainte de a mai face o plimbare la pas prin Mediaș și mai ales prin Sighișoara.
Maratonul Medieval Medias
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu