Iulie 2009 - Cu bicicleta prin Obcina Mare

Dupa mai multe discutii telefonice cu Gabi si Nicu din Gura Humorului, referitor la care traseu de bicicleta prin zona Humor e mai pitoresc, optez pentru Obcina Cacica, traseu in circuit, relativ usor, spun ei. Dar cum in Obcini lucrurile sunt mai grele de cat par, asa e si cu traseul de azi. Il iau cu mine si pe George, iar cam pe la 12 suntem deja gata de urcare. La iesirea din Gura Humorului, undeva pe dreapta porneste un drum forestier care trece mai intai pe langa niste cocioabe, apoi intra in padure si urca destul de prietenos cu biciclistii. Aproape de creasta, drumul se pierde intr-o poiana, langa o sonda dezafectata care strica peisajul. Aici incepem sa cautam variante....Ne fura in stanga un picior de munte proeminent care ne "toaca" cam 20 minute, dar revenim in poiana si gasim varianta buna. Aici dupa un urcus cu bikla in spate ajungem pe adevarata creasta principala. Rulam cu voiosie in urcusuri si coborasuri numeroase, iar la o troita gasim un marcaj atipic pentru muntii nostri, o banda orizontala albastra. Am inteles ulterior ca acel marcaj a fost efectuat de un club turistic din Polonia pentru a lega obiectivele turistice ce au legatura cu minoritatea poloneza din aceste locuri. Nu au facut polonii o treaba prea buna, pentru ca la un moment dat, intr-un lan de urzici, o luam tot inainte pe un picior foarte clar, iar dupa 20 min constatam ca noi coboram vertiginos spre albia unui parau, pe versantul estic. Cu nespus regret, si compasiune, mai ales pentru George, impingem la greu bicicletele pana la momentul in care constat ca linia de creasta a Obcinei Cacica, se frange brusc spre vest. Tot timpul trebuie sa fii foarte atent cu orientarea in aceste Obcini,pentru ca nu e prima data cand ratez traseul de creasta. Urcusul care ne scoate pe poienile de langa satul de creasta Plesa e istovitor, mai ales pentru George. Dupa o odihna binemeritata in aceste poieni cu iarba inca necosita ajungem si la partea cu coborarea. Prin satul Plesa, s-a pus pietris proaspat asa ca la un viraj, pierd controlul si derapez, dar fara urmari. Valea Humorului e in orice anotimp foarte pitoreasca, asa ca nici nu realizez cat am mai facut pana la locul unde am lasat masina.

Iunie 2009 - Rarau la cort

Iunie 2009 - Rarau

Vineri seara, am plecat cu Gina, Cezar si Nicu la o tura de catarare in Rarau. Am luat masina lui Cezar si am pornit-o spre munti destul de tarziu. Cezar de la atata bautura, dormea dus, eu cu ceilalti ne chinuiam sa urcam prin bezna, pe drumul prin Pojorata spre creasta Raraului, iar singura scapare de a nu adormi la volan era radiocasetofonul lui Cezar la care ascultam singurul post de radio captat: RR Cultural, care tocmai participa la un cenaclu de poezii post moderniste. Au urmat 16 km de drum al naibii de dificil si cel putin o ora de poezii ciudate.
   Ajunsi la miezul noptii, il rog pe Voicu sa ne cazeze la el la Salvamont, iar dimineata ne apucam sa instalam corturile. Incepem cu faleza "Piatra Cotetului", cu traseul "preludiu  5+" . Pentru ca toti sunt incepatori, ma straduiesc sa fac un mic instructaj de "protectia muncii". Mai toata ziua o petrecem pe la stanci, iar cand ne lovea foamea mai dam cate o tura pe la corturi sau pe la restaurantul hotelului Alpin Rarau. Cu noi pe Rarau era si o grupare "izoterica" compusa mai ales din pensionari fara ocupatie care ne tot "bizaiau" cu "chestii existentiale".
    Duminica vremea vrea sa fie capricioasa asa ca o lasam sa-si faca de cap, cu ploi scurte si reci si perioade scurte si insorite. Reusesc sa catar cate ceva pe la Piatra Cotetului si pe dupa masa ne retragem de pe Rarau pe acelasi drum.
  Spre casa, la un moment dat, Cezar preia volanul, astfel, in localitatea Salcea, intr-o curba stransa, botezam acest viraj anonim cu numele de "Cotu lu' Cezar".

Iunie 2009 - Cheile Sugaului

O tură lejeră cu prietenii în cheile Bicazului, intr-o frumoasă zi de vară. M-au însoţit: Gina, Cezar, Dragoş cu Bogdan.
Am oprit direct în cheile Sugău intr-o tentativă de a trece prin apă prin toate cheile. Marmitele din vale păreau destul de adânci şi a trebuit să renunţăm la tentativă. Ne-am mulţumit doar cu o baie. Ne cazăm la campingul de la hotel Turist, iar după masă pun nişte manşe uşoare la peretele Poştei. Sentimentul de înălţime nu a fost prea prietenos cu amicii mei novici în escaladă. După masa mă "prinde" doar pe mine pe stăncă unde reuşesc traseul Lynkx -7. Încerc şi Miana 7+, dar fără prea mult succes. Seara vizitez cu Cezar o discotecă din zona, dar dezamăgire! în interior "hituri" maghiare şi 80% clienţi de sex masculin. În 10 minute eram în pat cu gândul la chefurile din perioada studenţiei...
Dimineaţa mergem la lac să ne tragem cu bărcuţa. Vreme superbă şi o mulţime de oameni dornici de grătare şi iarbă verde. Salvarea e Paul Covalschi care e în cheile Sugău. Petrecem toată ziua la căţărare aici. Nu cunosc denumirile la trasee şi nici gradele, dar ce contează cănd vremea e superbă şi bucuria căţărării e mare! Când coboram spre maşină eram stors de energie dar fericit că "m-am dat" pe perete.

Aprilie 2009 - Excursie de Paste in Dobrogea si Balcic

Martie 2009 - Decolare reusita

Februarie 2009 - Prima tura cu schiuri de tura adevarate!

Ceahlau 2009 - Aniversare pe munte