Iunie 1998 - Cheile Turzii, muntii Trascau

Plecam intr-o seara de vara, eu cu amicii din Turistor Iasi: Gigi Curelariu, Manu, "Piscotel" si doi francezi (genul pleşcari). Din Iasi mergem toata noaptea cu acceleratul pana la Cluj, apoi la Campia Turzii. Piscotel pleaca cu Radu Mititeanu sa viziteze cheile Tureni, noi ceilalti ajungem pe ruta clasica la o poiana undeva în dreapta de la intrarea in cheile Turzii, unde campam. Am imprumutat de la Liviu Iacob un cort nou-nout cu doua intrari laterale, pe care eu cu Paul am avut onoarea sa-l testam. In explorarea cheilor l-am avut ca ghid pe Radu Mititeanu. Am vizitat pestera Ungureasca si cateva brane interesante de pe versantul nordic. Dupa amiaza, eu il conving pe Gigi Curelariu sa urce cu mine traseul de catarare Grotele Sansil, pentru ca de 1 Mai, nu am reusit sa-l fac pana la capat cu John din cauza ploii. Cum timpul ne cam presa, l-am catarat cat am putut de repede. Gigi ca secund si la prima lui tura pe traseu adevarat s-a sfortat din toate balamalele, cu stari de panica si discutii contradictorii, probabil că nu era suficient de pregătit psihic pentru aşa ceva. Din creasta Sansil am prins un apus superb cu nuante rosiatice ce se reflecta in peretii albi din chei.
A doua zi o dată ce ajunge şi Paul Covalschi în chei, incepe vremea mohorată apoi ploaie din plin. Toata ziua stam cand pe la cort cand in cabana asteptand sa se opreasca ploaia. Seara cantam ceva cu cei de Turistor apoi somn cu speranta ca maine va fi frumos. A treia zi tot ploaia si frig. Pe la amiaza grupul de la Turistor îşi pierde răbdarea şi decide sa se intoarca la Iasi. Raman doar cu Paul sa asteptam sfarsitul potopului. Spre dupa amiaza satui de atita ploaie si stat in cort, luam echipamentul si urcam sa cataram in pestera Ungureasca. Nu cataram noi mare lucru dar tot e mai bine decat la cort. Seara, toate lucrurile erau jilave, frig si plictiseala. Noroc că Paul avea chitara si mai cântăm noi ceva, bem vodca iar in final adormim buştean. A patra zi, in sfarsit se insenineaza. Cum stânca era uda şi pe noi ne cam durea capul, preferăm o drumetie pana la cheile Tureni. Pe langa cabana Cheile Turzii, urcam abrupt pana pe platoul culmii Pietresti, pe pajisti intinse pana la o imensa cariera de calcar. O ocolim prin dreapta si ne aflam undeva deasupra la intrarea in chei. Forţăm o coborare pana la firul apei si continuăm in amonte pâna ce poteca aproape că dispare, lăsand loc la un mic haţaş care urcă şi coboară de-o parte si de alta a râului Tur. Peretii aici nu sunt prea inalti in schimb zona e mult mai salbatica si anevoie de strabatut. Pe versanti se disting guri de pesteri, piscuri solitare survolate de soimi si multa vegetatie. Cheile se termina intr-o mica balastiera apoi intram in satul Tureni, aproape de soseaua Cluj-Napoca - Turda. La intoarcere traversam campuri intinse unde pasc turme de bivoli cu priviri fioroase. Iutim pasul si ajungem din nou deasupra cheilor Turzii iar de data asta coboram in amonte in chei. Dupa pranz, pregatim echipamentul de catarare. Pentru Paul e primul traseu de catarare cu mai multe lungimi de coarda. Alegem unul f. usor, "Scoala Turdeana" (3A) din dreapta pesterii Cetatiaua Mica. La coborare pana la sufa, in timp ce-l apostrofam pe Paul ca a scapat doua bucle, era cat pe ce sa calc pe o vipera. Am suflat usurat si am devenit foarte atent la coborârea printre stânci. Paul a reusit sa recupereze echipamentul pierdut si pana la lasatul serii ne-am mai dat pe traseele de escaladă din zona "Turnul Galben". Seara plecam spre casa, spre satul Cheia apoi Câmpia Turzii şi la acceleratul de Timisoara - Iasi.