Iunie 2001 - Muntele Piatra Mare

Mă întorceam de la Bucureşti spre Botoşani, dar am preferat sa plec din Bucureşti dimineaţa, special ca să mai gust din aerul de munte. Nici în tren nu eram prea hotărât ce voi face pentru că eu aveam la mine şi harta Bucegilor, Baiului, Postăvarului şi a Pietrei Mari. Cobor la Predeal şi o iau pe pârtia de schi la deal. Ajung la Clabucet Plecare şi stau şi admir abruptul Bucegilor. Aş fi vrut să merg spre cabana Gârbova şi să cobor pe la Azuga, dar setea mea de munte e mult mai mare, aşa că mă întorc spre cabana Susai. Poposesc la un ceai şi iau decizia să fac muntele Piatra Mare, mai ales că nu mai fusesem niciodată acolo. Pornesc într-o lungă şi relativ monotonă drumeţie prin pădure spre platoul Pietre Mari. Aici mă întâmpină ploaia şi ceaţa deasă că nu reuşeam să văd stâlpii de marcaj între ei. Îl luam ca reper pe cel de la care plecam şi mă depărtam de el atât doar cât să pot să-l zăresc iar in intervalul ăsta încercam să-l identific pe cel din faţă. Până la urmă sunt salvat de urma potecii tot mai clară. Pentru mine vârful Piatra Mare a fost doar un stâlp ceva mai gros pe care scria cota de 1845 m alt. Din partea de nord, nord-est simţeam cum vine de jos un curent de aer mai puternic care putea semnifica o zona abruptă cu diferenţe mari de nivel. Cobor rapid spre poiana cu fosta cabană şi rămân cu imagine urâtă a unei uriaşe ruine din cărămidă roşie. Din poiana asta o iau prima dată aiurea, apoi după ce consult mai atent harta găsesc traseul meu spre "Canionul 7 scări". Sar din piatră-n piatră pe albia unui pârâu sec pâna la intrarea în canion. Am fost foarte plăcut impresionat de acest canion. Eu l-am prins înainte de amenajare aşa ca scările şi podurile erau riscante. Lângă o cascadă era o scară legată cu o cordelină roasă, apoi un pod care avea numai scheletul, sau nu era prins bine si atârna înclinat... Fiind singur, pe vreme mohorâtă şi mai alea că de la cabana Susai până aici am întâlnit doar două persoane, eram atent la toate mişcările. Cobor mai departe pe pitoreasca valea Ursoaia până la Dâmbul Morii, la intrarea în Braşov. Din cartierul Dârste prind un autobuz până la gară, apoi trenul de noapte Braşov - Botoşani mă readuce acasă.