Decembrie 2000 - Muntii Rarau

In primul meu an ca profesor de Ed. Plastica la Scoala 13 din Botosani, reusesc sa fac o excursie cu clasa mea la Campulung Moldovenesc. Copii sunt intr-a V-a asa ca am ales sa-i dus doar pe culmea Bodea. Gina a fost pentru mine de un real ajutor. Plecam cu trenul din Botosani si ne cazam la palatul copiilor din localitate. A doua zi plecam pe Valea Seaca si urcam pe Barca Bodii pana la Poiana lui Mandrila si coboram in Valea Izvorul Alb. Din gara Campulung Est ne intoarcem cu trenul acasa.

August - sept 2000 - Cheile Bicazului si Muntii Hasmas

Prin facultate am corespondat cu un baiat din Gdinya - Polonia, Lukasz Kuzner, pasionat si el de catarare. A decis ca in toamna lui 2000 sa ajunga prin Romania. Chiar in ultima zi de armata, eu m-am elibetar pe la ora 11 dimineata iar la ora 13 eram deja in autobuzul Botosani - Piatra Neamt. L-am invitat si pe Paul cu mine, iar in Piatra Neamt ne-am intalnit. Cu ocazii am ajuns o data cu inserarea in Lacu Rosu. Punem cortul ca de obicei la Raza Soarelui si ma bucur de libertate. A doua zi urcam la peretele Suhardului Mic unde urcam traseul "Diedrul Cuiburilor de Soimi" (4B, 6 lc). Traseul incepe neplacut pe o fata cu iarba si asigurare pe dupa un bradut. In lungimea a doua, a lui Paul, e o pata rosiatica friabila care trebuie trecuta cu atentie. Diedrul se termina cu un pasaj surplombat, pitonat sumar. Aici , in loc sa urc pasul am vazut niste cuie in dreapta si m-am dus dupa ele pana au disparut. Am pierdut ceva timp pana am revenit in capatul diedrului. Coborarea se face prin padure prin spate, atenti la micile rupturi de panta, pana ce gasil poteca turistica. "Diedrul..." e un traseu foarte frumos si destul de sigur. Privelistea spre Lacu Rosu, sueratul vantului si zborul planat al soimilor aduc un plus de farmec celui mai frumos traseu de catarare din peretele Suhadrului (parerea mea). Dupa pauza de amiaza, ne oprim nu departe de cort la faleza Raza Soarelui. Aici Paul e in elementul lui si "scoate" toti septarii din faleza de jos. Eu ceva mai chinuit reusesc sa finalizez "Pas Final" (7) si Linx (7-). Ma chinui cu "Miana" dar nu reusesc sa trec pasul. Dupa cateva incercari reuseste sa finalizeze Paul. Mergem la cort, iar noaptea incepe ploaia.
A doua zi ca sa nu pierdem timpul coboram la catarat la " Surplomba de la Gatu Iadului". Pana sa se ude stanca de tot, reusesc sa fac "Papaligal" (6+) si niste teme de bouldering. Din cauza dificultatii traseelor eu epuizez energia si raman sa-l filez pe Paul care da lupte extreme pe "Latin Express"(7+) si Hopa Sus (7). Majoritatea traseelor de free climbing sunt opera neobositului catarator Olivier Batar, asa ca experienta si imaginatia lui Oli e ideal impletita de stanca lasata de Dumnezeu in aceasta zona unica.
Ploaia ne face complet nefunctionali asa ca stam la un mic local, un fel de fast-food unde mancam si bem cot la cot cu muncitorii forestieri si localnicii, o mixtura dintre moldoveni si secui. Seara ne intalnim cu Oli si mergem la el la cabana Suhard unde dupa cateva ore la pahare cu vin o dam pe ulei. Inca o noapte in care lucrurile devin tot mai ude ne scade moralul, dar vine si ziua cu soare si aburi ce se ridica din "Gradina Zanelor". Cam pe la ora 10' cand hotarasc sa "fac ochi", langa mine Paul scoate un stigat si sara ca ars, gata sa-mi rupa cortul. Tocmai ii intrase o urechelnita in ureche!!! Cautam un cabinet in Lacu Rosu, dar in afara de politie nu e nimic. Pleaca Paul la spital cu o ocazie si revine in regula pe la amiaza. Dupa faza asta mergem sa facem plaja si sa ne uitam la turistele de la lac. Cum noi suntem oameni activi ne plictisim imediat si propun o urcare fulger pe varful Ucigasu (1400m alt.), loc in care am mai fost in 1995, la trofeul Studmont. Nu mai tineam bine minte pe unde e poteca dar ochesc un jgheab accesibil, iar Paul altul in apropiere, asa ca fiecare pe cont propriu porneste ascensiune spre varf. Ma descalt de sandala ca sa am o aderenta mai buna la stanca si in final ajung pe o muchia invadata de jnepeni pe care te urci ca pe scara. La un moment dat in fata mea vad ca se misca ceva cum se ridica spre mine un cap maroniu vargat de vipera. Un metru, un metru jumatate, maxim ma desparte de ea si ingrozit, incep sa ma retrag incet. Sunt pe o muchie salbatica si de coborat nici ca se pune problema, asa ca tot spre ea trebuie sa merg. Am trait cele mai ingrozitoare momente din tura asta cand urcam pe jnepeni si aveam impresia ca o parte din crengile torsionate ale jnepenilor arata ca niste vipere. Am stigat dupa Paul, iar mai sus ne-am intalnit si i-am povestit si lui cum puteam s-o patesc in aceeasi zi cu el. Seara mergem din nou la bufetul nostru apoi la somn la cort cu caciulile pe urechi, unde Paul, dar nu numai el, are spaima de urechelnite. Dimineata pe la 11 apar si polonezii. Cum erau obositi ii lasam sa doarma doua ore apoi dupa ce facem o tura prin Lacu Rosu, impreuna urcam la faleza "Raza Soarelui". Aici incepe lupta de orgolii intre Paul si un baiat pe nume Przemek, care desi obosit reuseste din prima incercare sa urce "Miana" (7+/-8). Seara polonezii isi pun o prelata prinsa de copac si proptita in doua bete si dorm linistiti sub cerul liber. A doua zi coboram in chei mai jos de serpentine sa facem un traseu destul de frumos, "7 Noiembrie" (4B - 3 lc). Cum traseul are doua variante, noi am ales sa intram direct pe fisura din dreapta pentru ca implica ceva cunostinte de catarare artificiala. Polonezii sunt "hamseri" asa ca au avut parte de ce e mai neplacut. Pentru ca Paul vroia sa scoata traseul "rot punkt"am mers numai cap. Eu pe fisura am mers din bucla in bucla, numai surplomba din final am facut-o la liber. Polonii au ramas la intrarea in fisura si auzeam doar cum tipau disperati unul la altul, dar pentru ca Bicazul e involburat nu pre a se aude mare lucru. Cand sa ies la copac vad o radacina de brad care se misca, probabil din cauza vantului. Cred ca am stat cam 10 minute pana ce m-am hotarat sa ridic capul sa vad daca e radacina sau vipera. Nu stiu daca Paul a reusit sa-l scoata la liber dar stiu ca i-am asteptat pe poloni mai bine de o ora pana ce au aparut transpirati, obositi si juliti. Przemek imi spune ca a cazut in coarda de trei ori pana s-a prins ca mai bine se tine de bucle. In restul zilei Paul la invitat pe Przemek la un "Latin Express" (7+) iar eu pe Lukasz la un "Papaligal" (6+).
Iar se strica vremea dar totusi pana se uda stanca plec la peretele Suhardul Mic unde urcam "Fisura Centrala". Lukasz apreciaza mult traseul asta iar eu reusesc sa-l fac rot punckt. Din cauza ca a inceput ploaia urcam asigurati pe fata inierbata pana la padure.
In ultima zi in Lacu Rosu ii invit la o drumetie prin cheile Laposului. Toate bune si frumoase, peisaje superbe si treceri prin apa , pana ce iesim la o poiana si ne ia pe sus o haita de caini ciobanesti. Polonezii intra in panica si sunt pe punctul de a o lua la fuga. Restul zilei numai despre cainii aia au vorbit. Dupa amiaza, stangem cotul si tot echipamentul si plecam spre casa unde ma asteapta prima zi ca profesor la Scoala 13 din Botosani.

August 2000 - Hasmas, Cheile Bicazului

Iunie 2000 - Hasmas, Cheile Bicazului

Iunie 2000 - Muntii Hasmas, Cheile Bicazului

In armata fiind, obtin cu greu o aprobare sa pot iesi un weekend la munte cu Gina. Stabilim ca punct de intalnire autogara din Piatra Neamt, si ramanem peste noapte la Ovidiu Moldovan. Seara facem o vizita cu Ovidiu acasa la Olivier Batar unde am onoarea sa testez placa lui de antrenament. Dimineata cu o ocazie ajungem la Lacu Rosu. Gasim cazare la vila Hasmasul Mare in conditii modeste. Mergem in drumetie pe langa cabana Suhard pe poteca turistica pana sus pe Suhardul Mic. Dupa ce admiram privelistea spre Lacu Rosu si creasta Hasmasului, continuam pe creasta spre est pana in punctul in care putem vedea de sus "Gradina Zanelor" , impresionantul "Peretele Postei" iar in departare se vede clar Ceahlaul. Coboram spre valea Cupasului pe o poteca care in 1995 era bine batuta, insa acum deabia o mai nimeresc. Facem cheile Cupasului si urcam pana la faleza de la Raza Soarelui unde o fortez pe Gina sa urce prima lungime din traseul Ioana.
A doua zi, plecam intr-o drumetie mai lunga prin chei. Coboram pana la confluenta Bicazului cu Bicajelul, iar de aici urmam poteca spre cheile Bicajelului. Trecem prin apa si urcam prin pajisti multicolore care nu dau nici un indiciu despre abrupturile impresionante din chei. Poteca se pierde prin poieni pana ce gasim un stalp de marcaj. Intr-o poiana cand stateam la masa, trece pe langa noi o vulpe cu o pasare in gura. Coboram spre apa Bicajelului in amonte de chei si urcam la un schit de calugari unde inchidem circuitul pe ziua respectiva.
In ziua a treia hotaram sa facem cheile pana in satul Bicaz Chei. Cand ajungem in zona Hornului Mare, il vedem pe Batar cu Tofan si Ciprian (prieten mai vechi cu care am fost in Cheile Turzii prin 1999) la catarat. Ciprian ma invita sa parcurgem rapid "Fisura Neagra". In cateva clipe eram deja echipati si gata de actiune. Ciprian merge tot traseul cap iar eu secund. in mai putin de 2 ore eram inapoi. Pe drum am prins un autobuz de Botosani care se intorcea cu copii din excursie. Gina coboara in Piatra Neamt iau er merg direct acasa. Cand ajung acasa era mare scandal ca nu m-am invoit de la cine trebuie si vroia colonelul ala sa-si arate muschii pe acolo. Din pacate tot batalionul a bagat instructie o saptamana din cauza mea...

Decembrie 1999 - Revelion in Calimani

Decembrie 2000 - Muntii Calimani

Dupa tura la catarat in Hasmas din septembrie, plec din nou pe santiere de restaurare in Craiova, la biserica Sfantul Mina, in Cluj-Napoca la Filarmonica Transilvania si in final la o manastire izolata din judetul Gorj, manastirea Stramba. Peste tot lucram superficial, cu scule nasoale si presati de timp,iar colac peste pupaza, iau o teapa de zile mari de la restauratoarea Baciu Ana Maria (tocmai am vazut la Mitropolia din Iasi, numele ei ca restaurator pictura. Vai de capul nostru ce treaba va iesi si aici). Mai toate principiile de restaurare invatate si efectuate pe alte santiere sunt facute praf aici. Apogeul il ating la Manastirea Stramba cand raman fara scule si o rog pe maica stareta de la manastire sa-mi imprumute o pensula si niste acuarele scolare!!! Tepuit, nevrotic si compromis profesional ma intorc acasa inainte de Craciun. De revelion sunt invitat la Gura Haitii de Geta, Gina, Paul...Ajung la Gura Haitii si primul lucru care-l fac ma cert cu Gina (viitorea mea sotie) si plec cu Paul si Magda la "12 Apostoli". Ajungem aici innotand prin zapada adanca iar din creasta pun si eu schiurile (cu legaturi de schi alpin) si alunec fantastic spre Pietrele Rosii. La un moment dat iau si o tranta destul de ciudata. Securitul nu s-a desfacut asa ca stateam cu capul in jos in zapada si ma chinuiam sa scot un schi ca sa ma pot ridica. Nu ajung chiar la Pietrele Rosii ca din cauza timpului trebuie sa o iau imediat spre vale. Pe creasta zapada avea o crusta si se putea schia bine, in padure insa zapada era afanata si aveam ceva probleme la controlul directiei. Inainte de a se intuneca de tot ajung la drum forestier si bag un schi fond mai mult fortat sa ajung la cazare. Pe drum la intrarea in sat, primesc uratori o banda de mascati. Petrecem Revelionul toata noaptea, beau cu Paul Covalschi, Catalin Balaita...Pe data de 2 ian ne intoarcem acasa. In tren pierd walkmanul Panasonic, dar raman cu castile la gat.
Cred ca ascultam John Mayall...

Septembrie 1999 - Catarare in Cheile Bicazului si Hasmas

Plec pe la Andrei Catargiu in Iasi iar aici fac cunostinta cu viitoarea lui sotie, Paula. Plec cu el dimineata in cheile Bicazului la catarare. Andrei era in forma lui maxima (nu stiu daca a mai atins nivelul ala vreodata) iar eu aveam o sete de catarare deosebita. Ajungem la Lacu Rosu si imediat pornim spre peretele Suhardului Mic si cum "Centralul" il mai facusem ochim "Gentiana" (4B). Urc cap de coarda si regrupez undeva mai jos decat ar fi fost normal. Andrei se misca bine si repede. In lungimea a doua e un scoc cu marginele slefuite care cere o pozitionare corecta de la inceput. Ma trag intr-o cordelina putreda si imi pun intrebarea daca secundul va trece din prima. Aud niste injuraturi dar pana la urma trece si Andrei. Urcam concomitent si asigurati pana la creasta si admiram relaxati privelistea spre Lacu Rosu. Coboram la Raza Soarelui si ne angajam la traseele de pe faleza. Aici dam de Vlad Condratov si Florian Mastacan. Facem Ioana, dar in lungimea a doua, la un pas "jump" cu mana stanga, din cauza ca Vlad facea rapel printre corzile noastre iar Andrei slabise coarda, fac o spectaculoasa cadere. Un pic m-am speriat pentru ca nu ma asteptam sa cad asa mult. Revin in traseu si trec pasul cu pricina. Rapelul de sus la traseul "Ioana" nu mi s-a parut niciodata sigur. "Scapam" si de data asta asa ca propunem la baieti sa mergem la o bere. Florian zice ca nu poate dar dupa 10 min. ii vedem ca intra la crasma. Noi ne instalam cortul in voie si megem la o bere la cabana Bucur.
A doua zi coboram in chei pana la confluenta cu Bicajelul si cautam in peretele imens din fata nostra intrarea intr-un traseu de 4A, existent in ghidul "Trasee Alpine in Carpati" - Walter Kargel. Am intuit fisura care urca oblic dar cand am inceput sa catar dupa primul cui nu mai gaseam nimic. De-acum ma duc tot in sus la liber pana la un copacel la care asigur. Vine si Andrei pana pe platforma care trebuie sa fie prima regrupare. Ar fi trebuit sa intru in dreapta pe un horn dar cuiul la cere trebuie sa asigur e batut doar pe jumate si e mancat de rugina. Pun o bucla pe el si fac primul pas. Locurile par neatinse de cataratori de ani buni iar iarba a invadat fisura. Cea mai buna solutie e sa renuntam asa ca prgatim rapelul la bradutul din regrupare care se indoaie amenintator sub greutate noastra. Rasuflam usurati si mergem sa cataram prin zone mai umblate. Chiar din asfalt catar "Papaligalul" 6+ mai pierdem timpul cu niste traversee pe la baza peretilor in zona "Surplomba de la Gatu Iadului" pana ce obosim si plecam spre Piatra Neamt. Aici luam decizia sa ne despartim. Eu vroiam sa catar la poligonul de la Valeni si sa plec mai repede acasa sa-mi caut de lucru, iar Andrei vroia sa mearga in Ceahlau apoi dorea sa-l cunoasca pe parintele Iustin de la Petru Voda. Am simtit despartirea asta ca pe ceva mai mult decat o simpla decizie a fiecaruia sa mearga pe unde vrea. Parca fiecare ne decideam atunci un drum mai lung, un drum al vietii.
Deci eu raman in Piatra si merg la spital sa ma intalnesc cu Ovidiu Moldovan. El era de garda asa ca dorm la spital iar dimineata sunt preluat de Gigi Curelariu sa mergem la catarat. Il las pe el sa se dea in petec, iar apoi din cateva incercari reusesc sa fac cam tot ce a facut el plus un pas tehnic in plus. Ne intoarcem in oras, servim o bere si plec acasa spre Botosani cu gandul sa-mi caut de lucru.

August 1999 - Muntii Stanisoarei - Manastirea Petru Voda

Plecam dimineata din Botosani, cu toata familia spre manastirea Petru Voda din Muntii Stanisoarei.
Din Targu Neamt luam un autobuz care ne lasa in satul Petru Voda, imediat ce drumul coboara din
pasul Petru Voda. O luam pe jos pe un drum forestier pe langa locuinte modeste de lemn. Undeva
pe stanga drumului cum urcam admiram o mica moara de apa. Continuam pe drumul forestier timp de o ora printre poieni si palcuri de padure pane ce ne ajunge din urma o duba care ne lasa exact la poarta manastirii. Asteptam un pic
la coada si avem sansa sa stam de vorba cu parintele Iustin Parvu. Parintele ne serveste cu dulceata si avem un dialog foarte interesant.
Spre seara ne intoarcem acasa cu o ocazie.

Iulie 1999 - Bucegi - Piatra Craiului - Postavaru

iulie1999 - muntii Bucegi si Piatra Craiului

Dupa ce mi-am dat licenta si practic am terminat facultatea plec cu Paul la catarare in Bucegi. Eu vin din Botosani, iar Paul din Iasi si aveam ca punct de intalnire refugiu Costila. Cum nu mai fusesem la Costila, am inceput sa bantui prin padurea de la Muncel. Cum eram presat de vreme urmez poteca spre Valea Alba, trec de zona "La Verdeata" si incerc sa urc pe versantul din dreapta cu gandul sa pot trece pe versantul spre valea Costila. O idee nebuneasca, avand in vedere ca nu cunosteam zona, aveam bagaj mare si greu si mai era mai putin de-o ora pana sa se intunece. Am renuntat si ma gandeam sa pun cortul 'La Verdeata" dar riscam o intalnire cu ursii care bantuie prin zona. Am mare noroc si ma intalnesc cu niste adolescenti din Bucuresti care stateau in epava de refugiu "Valea Alba". Stau cu ei noaptea la foc si admiram luminile orasului Busteni. Dimineata cobor iar la poteca turistica de pe Muncelu si reusesc in sfarsit sa prind hatasul spre refugiu Costila. Fix in momentul in care eram sigur ca am gasit calea cea buna, aud un strigat din spate si-l vad pe Paul impreuna cu Cip. Mi-au povestit cum au cautat si ei poteca prin padure si au fost nevoiti sa doarma in stana din poiana Costila. Ajungem fericiti la refugiu si ne pregatim pentru cunosterea zonei. Am la mine cartea lui Valter Kargel. "Trasee Alpine in Carpati", volumul I. Cu ajutorul cartii pornim spre valcelul Pietros, trecem prin locul "La Panda" iar inainte de "Brana Aeriana" admiram imensitatea peretelui "Valea Alba" si ne salutam cu cativa turisti de pe firul Vaii Albe. Vis-a-vis este peretele Albisoarelui brazdat de valcele care reprezinta trasee de alpinism, relativ usoare. Creasta zimtata a 'Picaturii" urca spre crucea de pe Caraiman. Cu greu ne desprindem de aceasta emotionanta priveliste si continuam pe 'Brana Aeriana" care taie peretele Vulturilor si reprezinta o traversare de pe versantul Vaii Albe spre Valea Costila. Zona este expusa, iar cablul de acolo e prins numai pe capete asa ca e mai sigur sa te tii de stanca. Ajungem pe o fata inierbata care ne urca spre "Brana Mare a Costile" apoi in sus prin "Hornul lui Gelepeanu" pana aproape de releul Costila. Mergem pana la cabana Babele sa ne hidratam apoi urcam pe Caraiman si incepem coborarea pe valea Alba. Din cauza acumularilor de zapada sunt unele zone mai greu de coborat. Il monitorizam pe Cip, care pana aici s-a descurcat exemplar. Paul aluneca pe o limba de zapada suficient sa-si rupa pantalonul. La un moment dat auzim un zgomot si imediat trec pe langa noi cateva pietre de marimea unei caramizi. Analizam riscul si grabim coborarea pana in zona " La Verdeata." Seara suntem la refugiu unde deja era aglomerat cu baieti din Craiova, dar si niste fitosi din Bucuresti.
A doua zi Cip pleaca si pornesc cu Paul sa cataram un traseu in Peretele Tancul Mic sa ne obisnuim cu conglomeratul. Nu aveam suficienta bucle asa ca dupa ce analizam cateva trasee, optam pentru "Fisura Insorita" (5A). Traseul incepe drept apoi surpombat spre stanga. Paul merge cap iar eu secund. In suplomba un pic ating genunchiul de stanca si ma raschetez. Conglomeratul e foarte abraziv si la orice contact cu stanca se lasa cu pielea jupita. In lungimea a doua traseul o lua spre stanga. Noi cum nu stiam asta am continuat direct in sus pe un traseu de escalada "fantomatic" numit "Soricelul" Aici Paul face cateva miscari acrobatice si in final hotareaste sa descatere. Cei de refugiu Costila privesc la noi dar nu primim nici o indicatie (ori habar n-au de traseul asta, ori vroiau sa vada cum ne descurcam). Traversez eu cap ,spre traseul Fisura Rasucita si continui pana sus pe un traseu de 4B foarte prost pitonat si greu de urmarit. Cand ajungem sus constatam ca dusul rece nu s-a terminat. Urmeaza sa parcurgem o creasta cu urcusuri si coborasuri prost echipate. Cel mai tare ne doare cand trebuie sa facem rapeluri pe dupa colturi de stanca sau braduti. Dupa iesirea din traseul Flamura Rosie, gasim copacul de rapel. Cobor pe valcel Policandrului pana la refugiu cu sentimentul ca am catarat prea putin si am riscat cam mult. Pana sa se intunece, cataram cateva manse in peretii de la Tancul Ascutit din imediata apropiere a refugiului.
Seara cand ne culcam niste Bucurestini muta sacii nostri int-un colt. Nu ne-am pus mintea cu ei asa ca ne-am culcat primii. Au mai stat astia la glume si in final s-au culcat si ei. Numai ca au uitat sa bage banca in refugiu si sa traga si usa de tabla. Probabil au lasat gunoi pe afara asa ca noaprea a venit ursu, a rasturnat banca si a facut zgomot. Cum eram tocmai intr-un colt, nu ne-am mai deranjat sa coboram sa tragem usa de metal, asa ca am continuat somnul. Pentru ca la refugiu sunt parsi (ceva intre sobolani si veverite) toti ne puneam bagajele atarnate de tavan. Un baiat mai istet si-a pus punga cu mancare de-asupra locului unde doarme.
Noaptea un pars mai indraznet incearca sa catare pana la punga cu bunatati a bucuresteanului si cade fix pe fata astuia. Urla asta de ne trezeste pe toti. Paul s-a trezit cu gandul la urs si intreba speriat de urs. Era de pomina in refugiu. Dimineata vremea era relativa asa ca am pornit doar sa admiram peretele Vaii Albe. Mergem pana la intrarea in peretele Lespezi si Fisura Albastra. Privim atenti la traseul fisurii si mai ales pe cei doi olteni plecati mai de dimineata si care trocmai faceau marele traverseu pana la tendor. Eu si Paul ne promitem ca vom face traseul asta in viitorul apropiat si ne reintoarcem la refugiu sa ne facem bagajele sa mergem spre alta zona de catarare undeva la Paraul Rece.
Din Poiana Costilei traversam prin padure pe langa cabana Poiana Izvoarelor si Diham pana in poiana din fata cabanei Belvedere. Punem cortul si observam ca suntem singurii cu cortul din zona. Noaptea am inteles pe deplin de ce, pentru ca am fost atacati de ursul gunoier. Stateam intinsi in cort si auzeam cum latra puternic cainii de la cabana. Paul pregatise frontala si asteptam parca ceva. Dinspre padure se aude trosnet de crengi rupte si e clar ca nu poate fi vorba de om asa ca asteptam incordati. Ursul vine peste noi si loveste cortul in partea lui Paul. La inceput intram in panica apoi tipam hotarat la urs si hotaram sa iesim din cort. La reactia asta ursul se blocheaza, noi racnim hotarati la el si-i bagam frontala in ochi. Ursul pleaca spre alte gospodarii si auzim latratul altor si altor caini ca spre dimineata sa auzim iar latratul cainilor de la cabana nostra. Deja pregatiti stateam pe burta cu capul spre veranda, numai ca de la oboseala adormeam cu randul. Dimineata am dormit pana la ora 9, apoi am plecat sa cataram pe peretele de faleza Belvedere. Aici la Belvedere e o faleza de calcar de inaltime mica (max. 2 lungimi), loc bun pentru catarare sportiva, deci zona ideala pentru Paul. Catar si eu si Paul, dar parca fara vlaga, mai ales cu noaptea nedormita la activ. Cum aveam intalnire in Brasov cu Gina, Mariana, John si Michelle, pornim pe jos spre Predeal. De aici cu un personal ajungem la Brasov si dupa ce ce reunim cu totii pornim spre Zarnesti tot cu trenul. Din fata garii din Zarnesti, ne combinam la un ARO sa ne duca la Plaiul Foii. Imediat ce cobor din inghesuiala din masina, admir pentru prima data uriasul abrupt vestic al Pietrei Craiului. Ma intreb cum de-am rezistat atata timp si nu am ajuns aici mai devreme? Avem ceva probleme cu pusul cortului si trebuie sa-l mutam intr-un tarc special.
Dimineata pornim o drumetie lunga si obositoare spre Spirla (inca mai era refugiul din lemn), urcam pe "La Lanturi" si tot mai sus pana in creasta. Vremea e foarte frumoasa iar Gina si Mariana se descurca destul de bine cu zone stancoasa. Parcurgem Creasta Nordica, admirand abrupturile vestice si Munceii Branului pana la Bucegi. Dupa refugiu Ascutit coboram pe Brana Caprelor, bem apa din "Ulcior", admiram "Orga Mare" si facem coborari dificile pe limbi de grohotis instabil. Ajungem in padure la ceea ce a mai ramas din refugiul Diana, apoi prin frumoase fanate ajungem la corturi franti. Seara aflam ca a venit siun grup de la Turistor printre care e Gigi Curelariu si Ovidiu Moldovan. In vecini facem cunostinta cu doi batrani care stiau foarte bine potecile nemarcate din Piatra Craiului.
Dimineata pornim alaturi de cei doi batrani prin poiana Cotofenei spre "Termopile" apoi pe Braul de Mijloc traversam cateva valcele pitoresti pana la o grota de unde se putea lua apa. De aici am coborat prin "Canionul Anghelide" si mai departe pe o brana prin padure pe langa o stanca cu forma de falus. Gratie acestor batrani am reusit si noi sa descoperim minunata lume a Pietrei Craiului. Seara am plecat cu Gina sa facem rost de paine. De la o vila primim paine si lapte batut pe gratis.
In ziua urmatoare ne intoarcem pe jos spre Zarnesti (lucru care nu merita facut), apoi cu trenul suntem iar in Brasov unde fiecare se imprastie pe unde are treaba. Propun Ginei si Marianei sa facem o tura prin Brasov si Poiana Brasov. Ajunge seara in Poiana Brasov si hotaram sa punem cortul undeva mai la vedere ca sa nu fin atacati de ursi gunoieri. Incepe o furtuna si noaptea ma trezeste din somn un politist care dupa ce ma legitimeaza, i-mi spune ca nu am voie sa pun cortul acolo. Le trezesc pe fete (care cred ca ma injurau in sinea lor) si punem cortul undeva mai mai la dos. Dimineata coboram iar in Brasov si cu trenul ne intoarcem la Botosani.

Cred ca in accea perioada ascultam mult Tom Waits