Aprilie 1999 - Calimani

Geta, colega de camera a lui Gina, doreste sa-si oficieze onomastica intr-un cadru mai deosebit. Eu vin cu ideea sa mergem la Gura Haitii in Calimani. Pornim dimineata din Iasi cu acceleratul de Timisoara, pana la Vatra Dornei apoi cu un autobuz de tara ajungem la Gura Haitii, la capat de linie. Dupa ce domnul Pata ne prezinta casa taraneasca, geta se mai linisteste, devine chiar incantata de locatie si de cazarea rustica. Facem focul in soba, mancare la plita. Traim adevarata viata la tara. In curte se afla trovantii cu inscriptii din ere necunoscute, fascinante pentru cei in cautare de mistere neelucidate.
A doua zi conving toata echipa sa mearga cu mine la stancile 12 Apostoli. Dupa ce traversam poieni si sarim cteva garduri, ajungem in padure unde dam de zapada si ne udam bine de tot la picioare. Ajungem sus la 12 Apostoli si dupa un sfert de ora ne retragem. Vad ca nu am avut prea mare succes cu drumetia mea, mai ales ca ne-am afundat prin zapada uda. Raman cu Gina un pic mai in urma si incerc s-o sensibilizez mai mult pe ea, pentru ca e cu adevarat draguta. Seara se lasa cu baute mai ales ca in grupul nostru e Catalin, prietenul Getei si Vasile, cunoscut in Iasi mai ales pentru seratele sale de rock in clubul Canabis si Club OK.
A doua zi incepe ploaia asa ca pierdem vremea pe langa cabana. Dupa amiaza, il provoc pe Vasile la o tura prin padure. La un moment dat descopar un urias corn de cerb, mare si ramificat. Ne intoarcem cu trofeul nostru bucurosi la cabana.
In ultima zi, ne luam ramas bun de la gazde, urcam in autobuz unde facem o cura de aproape 1,5 ora cu "Andre" si "Lasa-ma papa la mare". In Vatra Dornei, cu cornul dupa noi, mai pierdem vremea intr-un bar si ascultam caseta lui Vasile cu "Eric Burdon and the Animals". Seara luam trenul spre Iasi si lasam cornul in camera la fete in Copou.

1 - 5 Martie 1999 - Muntii Fagaras

martie1999 - muntii Fagaras

Formam o echipa de "meseriasi' compusa din Andrei Catargiu, Paul Covalschi, Ovidiu Moldovan si bine-inteles, eu. Pornim din Iasi dimineata la 5 cu acceleratul Iasi - Craiova cu gandul la crestele Fagarasului. Aceasta e prima mea tura de iarna in Fagaras asa ca sunt foarte dornic sa urc. Coboram in gara Ucea, apoi de la orasul Victoria, pe jos prin padure spre cabana Fata Padurii. Cabana e inchisa, se pare ca de-a binelea asa ca suntem nevoiti sa continuam spre cabana Turnuri. La un vagon de taietori de lemne, un tip cam ciudat ne invita sa innoptam in vagon cu el ca baietii lui raman peste noapte la alt vagon. La prima impresie parea cea mai buna varianta, dar treptat, din discutia cu individul asta ne dadeam seama ca lucrurile nu stateau prea bine. Afara un caine de la vagon il musca pe Andrei iar pe Ovidiu incep sa-l piste puricii. Cum din noi patru, 3 eram pletosi, hotaram rapid sa plecam. Atunci tipul devine violent in limbaj si mai aflam ca defapt colegii lui trebuiau sa vina in seara aia, sa doarma acolo. Dupa un schimb de injuraturi si cateva amenintari din partea lui, o luam la pas rapid pe poteca spre Turnuri. Inainte ca valea sa se inchida, gasim in padure un loc bun de cort. Andrei care e racit bocna inca de acasa, nu e prea incantat de varianta la cort, mai ales ca eram 4 oameni cu echipament de iarna pe noi iar cortul este de 2 persoane. Pana la urma ne asezam cumva sa incapem si somnul nu se lasa asteptat.
Dimineata pornim spre Turnuri, pe o vreme calda dar inchisa. Ajungem printr-un loc pe unde a trecut o avalansa puternica, iar valea arata ca si cum ai da drumu' la un vapor pe o vale. Versantii erau slefuiti de la trecerea tavalugului de zapada cu pietre si copaci. Facem poze si continuam urcusul pana la serpentinele de sub cabana. Aici mergem prin zapada pana la brau si reusim ca dupa cateva ore bune de mers sa ajungem la cabana Turnuri cam pe la 1770 m alt. Hotaram sa ramanem restul zilei aici sa vedem cum va evolua vremea. Cabanierul e destul de posac, parca suparat ca are clienti asa ca-l evitam cat putem. Cel mai neplacut lucru era sa mergem dupa apa. Era o spartura in zapada, ca o fantana si trebuia sa te apleci pe burta cu o caldare in mana pana la apa. Exista posibiliateta sa cazi in acel put si sa te traga apa sub gheata, prin tunelul sapat sub stratul de zapada. Cel care realiza cal mai tare pericolul si era foarte nefericit cand ii venea randul era Paul. Pana la urma mergeam cate doi dupa apa.
A treia zi luam un start prost pentru ca ne trezim la ora 8. Incepe Andrei sa faca mancare la primus si cam pe la ora 9:30 plecam. Ne formam doua echipe eu cu Ovidiu si Andrei cu Paul. Mergem destul de bine pana la Podragu, iar de aici vremea se insenineaza. Hotaram sa mergem pana in creasta. Exista pericol de avalansa pe versantul de sub vf. Podragu. asa ca mergem rasfirati. In creasta avem noroc si cornisa era aproape rupta. In sa, Andrei si Paul hotarasc sa coboare, iar eu cu Ovidiu dorim sa continual cat ne tine spre Moldoveanu. Aici are loc o discutie mai dura intre noi mai ales cand ii solicit lui Andrei sa-mi dea un coltar de-a lui. Pornim in ritm sustinut pe sub varful Tarata si continuam pe creasta pana in apropierea piscului Corabia. Aici simtim ca nu reusim sa ajungem pe Moldoveanu si sa ne intoarcem in timp util. Facem o poza cu noi si cu muchia Vistea - Moldoveanu (2544m. alt.) apoi ne intoarcem pe unde am venit fiind mai atenti la peisajul impresionant din jur. Din saua Podragu facem o coborare asigurata, apoi mergem rapid pe zona de risc de sub abruptul Podragului pana la cabana. Ovidiu nu se simte prea bine iar intunericul se apropie, asa ca intram in cabana sa vedem daca putem dormi aici. Gasim cabana deschisa dar plina de cacat de soareci ceva de speriat. In cabana temperatura e ca afara numai ca era ferit de vant. Inchidem bine usa si pornim usor spre vale pe traseul de iarna spre Turnuri. Ovidiu are probleme, e deja intuneric si trebuie sa ajungem la Turnuri ca sa nu-si faca griji baietii. Pe bucatile cu panta mai mare ne dam pe fund ca sa ne menajam energia. Intr-un final latratul cainilor ne anunta prezenta cabanei. Cand ajungem, Andrei ne pregatise o supa calda, iar Paul adusese o caldare de apa si o mai incalzeam pe soba ca s-o putem bea apa mai multa sa ne hidratam. Tot Andrei a facut cald si bine in camera asa ca sacii de dormit nu mai sunt de folos. Stam intinsi eu cu Paul la etaj iar Andrei si Ovidiu la parter si comentam aceasta tura in timp ce lemnele de brad trosnesc in soba si lasa lumini jucause pe tavanul cabanei, amintindu-mi de copilarie si tot ce e mai frumos.
Dimineata coboram pe acelasi drum, trecem iar pe langa zona defrisata de avalansa, pe langa vagonul cu muncitori forestieri si suntem din nou in orasul Victoria. Din soseaua nationala Sibiu - Brasov, luam o ocazie spre Brasov. Ovidiu se ofera sa stea el in spate la duba, iar noi la caldura in cabina. Din sosea se zareste in lumina asfintitului vf. Vistea cu forma conica, solitara, foarte impresionant. Dim Brasov avem un tren la ora 23 spre Iasi.

Februarie 1999 - Muntii Postavaru, ski la Poiana Brasov

Plec in vacanta de dupa sesiunea din iarna la Brasov si rog sa primesc gazduire la Oana Parau. Familia ei e foarte amabila si sunt tratat excelent. A doua zi dimineata plec impreuna cu Oana Parau la Poiana Brasov la schi. Eu nu prea le am cine stie ce cu schiul iar Oana e chiar la inceput. Mergem la partia stadion, cea mai usoara din statiune si incerc s-o ajut pe Oana sa invete miscarile elementare. La amiaza dau o tura cu telecabina pana pe Postavaru si am parte de o priveliste de basm cu abruptul Bucegilor si cel al Pietrei Craiului. Marea alpina acopera Tara Barsei si zona Bran - Moeciu. Din creasta Postavarului, de la peste 1700m alt. incep o coborare lunga, la inceput pe Kanzel (pane ce am luat o tranta mai serioasa), apoi, mai precaut am coborat pana in statiune pe "Drumul Rosu", cea mai usoara partie de coborare. Din cauza aglomeratiei pana si aici mai cad de vreo doua ori.
A doua zi Oana, plina de vanatai de la cazaturile din prima zi, renunta sa mai mearga, asa ca pornesc singur spre Poiana Brasov. Merg direct la partia Bradul si stau prin preajma monitorilor de ski ca sa mai prind din miscari. Cum teleskiul costa bani, urc partia numai pe jos, asa ca mai mult urc decat cobor. La sfarsitul zilei hotarasc sa cobor pana la stancile lui Solomon direct pe skiuri. Coborarea e superba mai ales ca drumurile erau deschise de snowmobile. Din capatul cartierului Scheii Brasovului iau un autobuz pana in catierul Oanei.
A treia zi din nou la ski dar de data asta prindem Valentine's Day si e inghesuiala la toate partiile. La sfarsitul zilei cobor pe vechiul drum al poienii pana la 'Masa Junilor" din Brasov.
Dupa tura asta am inceput sa fiu mai interesat de ski si am cautat sa-mi imbunatatesc cat mai mult tehnica.

Ianuarie 1999 - Catarare in Rarau

Dupa sarbatorile de iarna imediat dupa ce ma intorc la Iasi, plec cu Paul Covalschi pe Rarau sa vedem cum e sa catari iarna. Mergem mai intai in Suceava si stam o noapte in garsoniera la Magda, prietena lui Paul. Astfel putem prinde un tren cat mai matinal spre Campulung Moldovenesc. Urcam pe valea Izvorul Alb, cu bagaj mult pana la baza 'Pietrei Mari" din "Pietrele Doamnei". Ne echipam rapid si pornesc cap, pe traseul care vara e 2 B. Acum in schimb e ceata puternica si ninge viscolit. Parcurgem prima lungime cu bine, dar in lungimea a doua, in loc sa traversez spre dreapta, euo iau in stanga intr-un traverseu la aderenta, greu de facut iarna. Ma chinui cat ma chinui, mai scot si un piton "P" cu mana, asa ca resemnati batem in retragere. La baza stancii ne astepta Eugen si Copilu (parca) de la Salvamont Campulung care ne iau un pic peste picior. Dupa ce ne dezmortim un pic la hotel, hotaram si reusim sa facem traseul "Gaura Neagra" (5+/-6) fara sa ne cacaim. In ziua urmatoare, inainte de a cobora spre Campulung, facem o urcare a varfului Rarau (1650m alt.) si alta la Piatra Soimului. Pana la tren inchiriez cam 2 ore echipament de schi si ma dau pe partia de pe Runc.

Decembrie 1998 - cu Turistor in Ceahlau

De 1 dec. clubul de turism Turistor, organizeaza o tura in Ceahlau, cu cazare la cabana Dochia. Nu reusesc sa plec cu ei de cu seara cu trenul prin Piatra Neamt si Bicaz, asa ca plec dimineata cu un personal pana la Targu Neamt, apoi cu autobuzul pana la Durau. E deja ora 2 iar ziua este scurta asa ca pornesc spre Fantanele. Am uitat sa precizez ca aveam niste schiuri cu mine, numai ca in loc de clapari imi montam dublarii cu varful tesit. Nu-mi puteam permite sa fortez pentru ca inca aveam probleme serioase de pe urma degeraturilor la picioare, din tura din Rodna. La cabana Fantanele servesc un ceai si pornesc mai departe spre platou spre Dochia. Ma prinde intunericul prin padure si asta nu e prea placut. Noroc ca era o noapte senina iar in contact cu albul zapezii se producea o lumina suficienta cat sa nu fie nevoie de laterna (pe care o si uitasem acasa). De sub varful Toaca si pana la cabana traversez platoul alpin si admir salba de lumini de pe vai. Pe intuneric in padure aveam un sentiment de teama, dar in platou era chiar foarte frumos si relaxant. La cabana Dochia primul lucru pe care-l fac e sa savurez o bere apoi imi caut grupul de la Turisor, si-i gasesc pe toti inghesuiti intr-o camera de 8 paturi. Cam 20 de persoane pe 8 paturi. Dupa ce le povestesc despre plimbarea mea prin noapte singur, mai sporovaim cateva clipe si ne culcam care pe unde apuca. Eu nimeresc cam rau, undeva intre doua paturi. Dimineata prindem un rasarit superb cu o uriasa mare alpina la picioarele noastre asa ca mananc rapid, imi iau pioletul si ma apuc de urcat si coborat jgeaburi. Cobor pe Jgheabul cu Hotare si pe langa "Dromader" pornesc direct spre vf. Toaca. Urc lejer, unde doar catva jnepeni mai creaza probleme pana la poteca turistica ce ocoleste prin est varful apoi direct in sus pe langa scari pana pe vf. Toaca. Ma odihnesc admirand muntii din jur. Pentru ca ceilalti munti sunt mai mici, ai sentimentul ca Ceahlaul e ca un turn foarte inalt. Din marea alpina rasar muntii Bistritei, Hasmas, Calimani, iar in departare muntii Harghita la vest si Rarau-Giumalau la nord. Undeva sub mine, prin pravalisurile de la vest zaresc un ciopor de capre negre. Hotarasc o coborare pe versantul vestic asa ca imediat dupa turnul Panaghia, cobor pe un jgheab abrupt si salbatic. Am probleme cu copacii cazuti haotic pe jgheab pana cand in fata mea se casca un abrupt cam de 30 m. Urc versantul din stanga si cobor in jgheabul paralel a carui abrupt parea ceva mai abordabil. Cu un piolet intr-o mana dar fara coltari reusesc sa sap trepte si sa cobor aceasta saritoare, mai lejer de abordat la urcare decat la coborare. Mai merg cam un sfert de ora si nimeresc in poteca ce vine de la cabana Fantanele spre cascada Duruitoare. Merg la Duruitoarea si urc poteca turistica cu un plus de atentie in zona de traversare a jgheaburilor cu gheata din partea superioara pana ce ies in plator langa "Piatra Lacrimata". Mi se facuse foame si ma grabesc spre cabana Dochia. In spate vad iesind de pe "Jgheabul lui Voda" un grup de "turistori" infometati. Iutesc pasul sa prin ceva avans si bine fac pentru ca la cabana fetele au pus o masa cu ce mai era prin bagaje. Servesc cate ceva si ma retrag la timp in fata multimi infometate venita la ordinul: "TURISTOR LA MASA!". E frumos spiritul de echipa si apreciez camaraderia dar apreciez si mai mult echipele mici de 2, 3 prieteni. In ultima zi in Ceahlau o parte din baieti in frunte cu Vasile coboara spre Bicazul Ardelean iar noi, cei multi mergem sa parcurgem Brana Ocolasului Mare. Eu am prinse pe rucsac si schiurile asa ca ma misc anevoie prin zonele mai accidentate. Coboram pe langa "Coloana Dorica" pana-n poteca spre poiana Maicilor. Aici am o tentativa sa cobor cu schiurile dar dupa cateva trante renunt. Trecem pe langa stancile Butu si Ana apoi din poiana Maicilor unde iar imi pun schiurile. Incep parca sa merg mai bine, dar nu mult pentru ca iau o tranta serioasa si pierd sub zapada un bat de schi asa de bine ca renunt sa-l mai caut. Aproape de cabana Izvorul Muntelui ii prind din urma pe ceilalti si le-o iau inainte pana la Furcituri, locul de unde se ia autobuzul spre Bicaz. In Bicaz ne reintalnim cu baietii care au coborat spre Bicazul Ardelean si cu totii luam trenul spre Bacau apoi spre Iasi.

Noiembrie 1998 - Muntii Rodnei

November1998 - M. Rodna

Cum anul 1998 s-a dovedit anul experientelor si trecerii la un nou nivel de abordare a muntelui. Tura acesta din muntii Rodnei, a fost pentru mine si pentru Andrei, o experienta de neuitat.
Am pornit din Iasi, intr-o dimineata rece de noiembrie spre muntii Rodnei. De pe la Gura Humorului incepe sa ninga sustinut. La Campulung e deja zapada depusa asa ca la intersectia de la Iacobeni ne facem probleme sa nu se inzapezeasca drumul spre Prislop. Prindem un TV duba pana la Carlibaba, mai mergem un pic pe jos pana la un gater aproape de Piatra Tibaului si suntem ajunsi din urma de o masina care ne duce pana la cantonuri Sesuri. Pe la ora 2 suntem in capatul drumului forestier Bila, pregatiti de drum. Peisaj feeric cu brazi incarcati de zapada si apa Bilei clipocind printre pietre. Valea Bila pare nesfarsita, trecem pe langa o exploatare forestiera de unde mai luam niste informatii apoi incepem sa spargem zapada din ce in ce mai mare pana aproape sa se intunece. Andrei imi spune ca nu mai avem sanse sa ajungem azi la stana din golul alpin asa ca avem norocul si dam peste un adapost forestier darapanat. Cu scandurile de prin preajma, cu bardita si ingeniozitatea lui Andrei, reusim sa incropim un pat si sa reparam usa. Se lasa intunericul si un ger naprasnic peste valea Bila. Nu avem nici macar un primus la noi ca sa nu putem face un ceai cald asa ca rontaim ceva de prin bagaj si ne bagam in sacii de dormit. Toata noaptea nu s-a pus problema de odihna ci doar de a rezista in lupta cu gerul. Dupa estimarile noastre comparativ cu temperatura din Vatra Dornei, aceasta a fost pentru mine cat si pentru Andrei cea mai friguroasa noapte la care am fost supus sa rezist. Cred ca erau aprox. - 25 C, iar sacii de dormit erau modesti ca performanta. Aveam doar o mica "rasuflatoare" pe unde mai primeam aer curat si tot stresul era sa nu ma rotesc in sacul de dormit si sa ma asfixiez. Dimineata am mari probleme sa incalt bocancii din piele "dublari" pentru ca erau bocna, aproape casabili. Dupa ce rontaim cateva triunghiuri de branza "topita", incepem din nou urcusul prin padure spre golul alpin. Pentru ca eram in noiembrie, apa inca nu inghetase suficint de bine ca sa avem incredere in podurile e zapada, asa ca facem un salt spectaculos peste apa si iesim in sfarsit la gol de unde cuprindeam cu vederea toata valea Bila, imaculata in sclipirea soarelui. In stanga strajuieste ca un mic Matherhorn, varful Ineu (2279m alt.) tinta excursiei noastre. Inotam prin zapada, hotaram sa lasam rucsacii in stana si sa urcam la varf fara bagaj si cat mai repede. La un moment dat Andrei ramane mult in urma si in timp ce-l asteptam realizez ca nu mai simt nimic de la laba piciorului spre degete. Cand ajunge la mine, Andrei realizeaza si el acelasi lucru asa ca facem imediat stanga-prejur si pornim cat putem de repede la vale. Nu ne mai puteam permite inca o noapte la temperaturi extreme. Pe pantele de coborare inainte sa ajungem la rucsaci, Andrei cade si se raneste cu coltarul, dar continuam fara nici o pauza. Drumul forestier pare nesfarsit. E deja intuneric, lanterna nu mai merge si suntem terminati fizic si psihic. In zona de exploatare forestiera din cauza TAF-urilor care au deviat cursul unor paraie, rup un pod subtire de gheata si cad in apa cu piciorul drept pana la genunchi. Asta agraveaza si mai mult starea piciorului deja inghetat. Cam pe la ora 11 noaptea ajungem la cantonul Sesuri si batem la usa ca la ultima noastra speranta. Deschide paduraru si cand ne vede ne primeste foarte ospitalier intr-o camera de sus unde mai era un padurar si care era bine incalzita. Nu va spun ce amestec de bucurie, pace interioara, relaxare fizica m-a invaluit. Inainte de a ne schimba merg si aduc o caldare cu apa de baut si inca una pentru spalat pe picioare. Degetele de la picioare se dezmortesc si imediat dupa baia calduta se umfla si se inrosesc precum crenvustii. Devin asa de dureroase ca orice atingere cu patura e un calvar. Fierbem cate o conserva si bem fiecare mai bine de trei litri de apa. Adorm eu pe pat si Andrei pe jos, urmarind luminile de la focul din soba ce se reflecta pe tavan si ascultand paraitul linistitor a lemnelor de brad in sobe.
Dimineata, gazda mai ca nu voia sa primeasca nici un leu de la noi apoi cu un efort extraordinar ne-am incaltat si am plecat cu autobuzul la Vatra Dornei. Pe drum, Andrei m-a inebunit cu pofta lui pentru muraturi. La prima alimentara de langa autogara, Andrei cumpara un borcan de 800 g cu gogosari in otet si pana la gara e aproape gol. Mai prind si eu cu greu cateva bucati, apoi bem si otetul, numai bine ce vine si trenul Timisoara - Iasi.

Octombrie 1998 - Cheile Bicazului din Hasmas

Din Iasi plecam eu cu Paul Covalschi, Magda si Nazi la o tura de catarare in cheile Bicazului. Ne cazam intr-o camera la mansarda cabanei Cerbu din Lacu Rosu.
In prima zi urc cu Paul traseul Central (4A) din peretele Suhardului, urcam fara probleme pe o zi superba de toamna. In dupa amiaza zilei coboram in chei si ne apropiem timid de traseul Fisura Neagra (5B) unde incercam precauti doar prima lungime. In timp ce eu cu Paul cataram, Marga si Nazi faceau ture de drumetie prin zona cheilor.
In ziua urmatoare ne propunem sa urcam Piatra Altarului pe Creasta Estica (4A). O luam prost si ajungem la intrarea in Cheile Laposului, mai aproape de intrarea in traseul Petriu (4B). In timpul unei sarituri peste apa Laposului scap ghidul "Trasee Alpine in Carpati, editia a-2-a" direct in apa. Din fericire il gasesc dupa prima cascada dar "umflat" ca o paine. Pierdem ceva timp pana gasim calea cea buna si intram in traseu direct in lungimea a treia. Aici intalnim o echipa in asteptare si alta undeva in fata pe traseu. Am onoarea sa fac cunostinta cu renumitul alpinism Dumitru Chitanu din Bacau, celebru pentru turele sale solitare iarna. Cataram si noi cand ne vine randul, admirand impresionanta deschidere pe care o avem spre cheiile din jur. Sus la crucea de pe Piatra Altarului, avem o alta priveliste spre cheile Laposului si Peretele Mariei. Am avut noroc cu cei din fata pentru ca ne-au explicat pe unde se fac rapeluri de coborare. Seara Nazi se ocupa de cartea mea uscand filele pe soba.

In ultima zi coboram cheile la "Gatu Iadului" unde mai facem niste incercari pe traseul "Finala 68'" care e mult peste puterile noastre din acea perioada. Continuam sa parcurgem cheile si sa analizam peretii cu alte trasee pana ce ajungem si in zona cheile Sugau si culmea Muncelu. Din localiatea Bicazul Ardelean luam autobuzul spre casa. In autobuz ne intalnim din nou cu domnul Dumitru Chitanu si stam si ascultam fascinati aventurile sale pe munte.

Oct.1998 -Catarare in Hasmas si Cheile Bicazului