Mai 1997 - Muntii Trascau, primul contact cu muntii Apuseni

Clubul de la casa studentilor, Studmont Iasi, organizeaza o tura la un trofeu in muntii Trascau. Pentru ca nu am mai fost niciodata in muntii Apuseni, aceasta ocazie nu trebuia ratata. Cum cortul era obligatoriu, fac rost de unu foarte mare si greu. Renunt in ultima clipa la tenta cortului si iau doar betele si supratenta, un izopren si sacul de dormit. Plecam seara cu acceleratul Iasi - Timisoara, cam 15 - 18 oameni plini de voie buna, iar dimineata suntem in oraselul industrial Campia Turzii. Din fata garii circula des autobuze spre Turda. Noi ne imbulzim toti intr-un singur autobuz iar in Turda gasim un alt autobuz care ne duce chiar in saua din fata cheilor Turzii. Raman foarte impresionat de cheile Turzii si peisajul din zona. In fata cabanei lasam bagajele si purcedem sa exploram acest taram de basm. Podurile 1 si 2 sunt darapante iar podul 3, din zona peretelui Urias nu mai pastreaza decat un cablu pe care se agata cei mai viteji dintre noi. Eu mai precaut invit fetele la o traversare prin apa. Peretele Urias e impresionant si incerc sa deslusesc liniile celebrelor trasee de alpinism "Madonna Neagra", "Ave Maria" si "Vich Tibor". Beau apa de la "sipot" si admir "Cosul lui Hili" cu gandul ca am sa catar aici intr-o zi. De la podul 4 urcam la pestera Cetateaua Mica, unde se pastreaza urmele unor fortificatii posibil medievale. Ne reintoarcem la bagaje si pornim drumetia pe firul vaii Hasdate spre satul Cornesti de pe valea Ariesului. Traseu superb pe o zi superba, cu numeroase treceri prin apa rece de primavara. Tot acest interval il petrec mai mult in compania Tatianei, pana ce gaseste pe cineva care sa-i ofere mai multa atentie. La Studmont si nu numai, iesirile astea de primavara, erau o mare oportunitate pentru tinerii studenti sa se cupleze intre ei. Pot spune ca am ratat 100% ocazii de a ma cupla la munte. Ori fata nu era interesata, interesanta, ori muntele era mult mai captivant si nu era timp de pierdut. Oricum acum faptul e consumat.
...deci am ajuns in Cornesti de unde am luat celebrul tren, acum apus, mocanita de pe valea Ariesului pana la Salciua de Jos. Ne-am urcat cu totii pe platforma de la ultimul vagon si am admirat din mersul lent al trenului satele motesti, abrupturile Bedeleului si meadrele Ariesului.
Seara am instalat tabara pe malul unui parau din Salciua de Sus. Baietii din Studmont au venit sa vada cum dorm eu direct pe iarba, doar cu supratenta deasupra capului. Tatiana a tras linie in dreptul meu si a plecat sa se culce in alta parte...
Dimineata cand m-am trezit am constatat ca o parte deja au luat-o inainte. Pe traseu zaresc in stanga mea turla ascutita a unei biserici din lemn. Pornesc intr-acolo, sar un gard si aung in curtea manastirii de maini Salciua. Sunt foarte incantat de descoperirea facuta si petrec cateva clipe aici. O maica imi arata o scurtatura care ma duce la portalul imens (apox 80 m inaltime) al pesterii Huda lui Papara din care iese nelinistitor paraul Salciua. Dupa un urcus prin padurea de foioase ajung intr-o sa de unde admir culmea inzapezita a Muntelui Mare (1828m alt.). Ma grabesc sa ajung din urma grupul de Studmontisti si traversez in graba sate pitoresti de moti cu casele acoperite de strat gros de fan. In final ajungem la un drum unde lumea statea la bere. Iau si eu o bere de la magazinul satesc, poate cea mai buna din toate baute in muntii apuseni, apoi asteptam sa se adune lumea. in ultimul moment vine un tip si ma acuza ca din cauza mea ca am luat-o la manastire ei s-au luat dupa mine, nu au putut sa sara gardul si au fost nevoiti sa se intoarca iar dupa el mai sunt si altii, care n-au ajuns inca din acelasi motiv. Vine autobuzul iar cand porneste, vedem in vale, la o distanta apreciabila, cativa studmontisti care incerca cu disperare sa ne atraga atentia sa oprim autobuzul. O incercare timida de a convinge soferul sa mai stea nu are succes asa ca noi mergem in echipa restransa pana in satul Rameti. Din noi pornim in drumetie spre frumoasa manastire Rameti, apoi traversam cheile Manastirii si pe drum forestier urcam pana la cheile Rameti. Brusc drumul se termina, singura posibilitate de a trece ramane prin apa. Ma intorc si nu mai gasesc picior de studmontist in zona. Parca au intrat in pamant. Ochesc un alt grup cu rucsacii in spate care o cotesc brusc in padure pe o poteca firava. Aflu ca si ei mergeau la acelasi trofeu si erau insotiti de un organizator. In poiana de pe munte regasesc grupul meu din Iasi. Montez rapid supratenta si ma intorc la cheile Ramet pentru a face o tentativa de trecere a cheilor. O las pe a doua zi si ma reintorc la cort pentru odihna. O alta fata blonda de la medicina cu care mai facusem ceva conversatie in timpul zilei renunta la anturajul meu in favoarea altora cu mai mult timp liber la dispozitie si corturi mai bune.
A treia zi baieti ca Viorel (Vioara), John, Vlad Condratov, Liviu si Sorin pornesc in concurs. Eu insotit de Cornelus (vezi Sureanu - Bucegi 1995) mergem sa traversam cheile Rameti. Traversam apa , apoi escaladam un prag stancos prevazut cu o sufa de fier, mergem pe brane deasupra cheilor pana in catunul Cheia. Acest catun e poate cel mai linistit loc de pa pamant. Sunt cateva case cu oameni in varsta, o mica biserica si apa Rameti in amonte de chei. Ne descaltam si pornim pe firul apei. Ni se alatura si alti studmontisti asa ca riscul e mai mic. Marea mea problema este ca eu nu stiu sa inot iar in anumite locuri apa junge pana la piept. O buna parte din lucruri le tin deasupra capului si cu multa atentie reusesc sa trec partea cea mai adanca a cheilor. Ajung victorios in aval si dupa ce ne uscam plec cu Cornelus la o bere. Seara Cornelus pleaca iar eu raman sa asist la premiere si la proba culturala. Nu primim nici un premiu, iar dimineata strangem toata tabara si pornim inapoi spre manastire, ne inghesuim intr-un autobuz pana la Aiud, apoi cu acceleratul Timisoara - Iasi suntem din nou acasa.

Mai 1997 - Muntii Trascau

Februarie 1997 - Rarau pe schiuri

Pornesc impreuna cu John din Iasi spre Rarau intr-o seara de februarie cu gandul la schiuri, zapada si distractie. Pe tren ne imprietenim cu o fata care ne invita la ea acasa. A durat ceva pana ne-am prins ca ne-a dat o adresa gresita, asa ca resemnati am petrecut noaptea motaind in gara din Campulung centru. Dimineata mergem la partia de pe Runc sa-si inchirieze John o pereche de schiuri. Luam schiurile si pornim spre Rarau. Eu si cu John luam trante cu nemiluita, toate intr-un cadru de voie buna. John, din zgarcenie sau saracie, a inchiriat cele mai ieftine si mai proaste schiuri posibile (parca Reghin, ceva...) si nu reusea sa face nici cele mai banale viraje fara sfortari sau trante. La cabana Pastorata era Sorin, poreclit "Sarchili", care pentru o suma modica de bani ne primeste sa dormim aici. Nu dureaza mult si vedem pe geam ca vine cineva cunoscut, nimeni altul decat Nazi din Iasi cu niste prieteni, printre care Ovidiu Ranja si inca un baiat, Victor. Pana sa se intunece fac cu John o intrecere pe schiuri de la Pastorala pana la bifurcatia spre Chiril. In valtoarea intrecerii prin orice mijloc, John ma acroseaza in lateral si ne izbim amandoi intr-un parapet. Lovitura de la genunchi imi mai face figuri si acum, mai ales la coborari solicitante.
In dimineata zilei urmatoare coboram cu schiurile spre Campulung Moldovenesc ceva mai precauti pentru ca aveam si bagajul in spinare. Pana la trenul de seara fac si eu un test cu schiurile lui John si pot spune ca au fost cele mai proaste schiuri de pana acum.

Decembrie 1996 - Rarau pe schiuri

Pentru ca m-am saturat de pierdut vremea in weekend prin baruri in polemici nesfarsite cu colegii mei de la arte, weekendul asta sunt iar in tren spre munte. Cum cel mai rapid acces este spre Rarau, iar data trecuta am regretat ca nu aveam schiurile in picioare, acum sunt pe peronul din Campulung centru cu schiurile montate pe rucsac, gata de actiune. Vreme frumoasa in urcus pe culmea Bodea, dar cam putina zapada pe versantul sudic unde trebuie sa fac coborarea pe schiuri. Ne avand experienta in schiatul in afara partiei, plus rucsacul in spate sunt principalele motive pentru caderile mele spectaculoase. De la schitul Poiana Sihastriei, iau din nou schiurile in spate si pornesc prin padure spre hotel. Sus beau un ceai si pregatesc marea coborare spre Campulung pe schiuri. Am parte de o coborare linistita pana mai jos de schit pana unde se termina zapada. Imi iau iar schiurile in spinare si prin noroi si balti ajung la Campulung Est, locul de unde iau trenul spre Iasi.

Decembrie 1996 - Iarna in Rarau

Pornesc din Iasi cu Liviu Iacob intr-o dimineata rece de decembrie cu acceleratul de Timisoara spre muntii Rarau. Coboram in Campulung Est si urcam pe valea Caselor. Constat ca de anul trecut in septembrie pana acum cheile Moara Dracului au fost podite pentru a fi traversate cu caruta. Cheile sunt inguste si scurte, cu inaltimi de maxim 80 m si latimea minima de 3 metri. Avem noroc ca zapada nu e prea mare si putem inainta rapid prin zona cu lastaris pe la Pietrele Albe. In creasta, incepnd de sub Popii Raraului, avem parte de vant puternic si vizibilitate redusa. Oricum nu avem nici un aparat foto la noi asa ca o tinem tot inainte. Facem un popas la Hotel Alpin sa ne mai incalzim si sa ne hidratam. Ne prinde intunericul pe drumul pe valea Izvorul Alb si ma gandesc cat de rapid as fi parcurs acest drum pe schiuri. Ajungem in final in gara Campulung Est si apoi cu trenul la Iasi.

Octombrie 1996 - Clabucetele Predealului - Bucegi

Duce ce mai petrec 2 saptamani pe santierul de restaurare pictura de la Singeru, judetul Prahova, hotarasc sa iau o gura de aer curat la munte. Plec din Ploiesti Vest cu un personal pana la Predeal. Aici ajung in plina iarna, pe o vreme mohorata. Total surprins de graba cu care iarna si-a intrat in drepturi, o iau usor pe drumul asfaltat spre cabana Trei Brazi, apoi continui pe poteca spre mini-statiunea Paraul Rece. Padurea a fost si ea surprinsa de venirea iarnii si astfel pot admita fagi ce-si scutura inca frunza, exemplare de zada ca niste pete orange-galbui pe verdele inchis al padurilor de conifere. De aici pornesc prin zapada si mai mare, pe langa cabana Belvedere spre Bucegi la cabana Diham. Dupa o masa binemeritata la cabana plec spre cabana Poiana Izvoarelor unde prind un crampei din Acele Morarului printre norii sumbrii cara invaluie tot versantul inalt al Bucegilor. Cobor pe poteca batatorita de grupuri de tineri euforici poate de frumusetea peisajului sau de licorile bahice, pana la Gura Dihamului. Continui pe un drum apos pana la Busteni, apoi cu trenul spre casa, spre campusul studentesc si un nou an de scoala.

Octombrie 1996 - Muntii Stanisoarei

Mama imi propune sa facem un pelerinaj la manastirile din zona Neamt si in mod deosebit la manastirea Sihastria. Eu plusez si-i propun un traseu complex peste o culme montana din muntii Stanisoarei, cu intoercere prin Agapia. Plecam dimineata din Botosani, ajungem la Targu Neamt apoi cu o ocazie la manastirea Secu. Construita prin sec. XVII, cu influente arhitectonice muntenesti, manastirea are aspect de mica cetate cu vietuitori calugari. Plecam de aici la inceput pe jos apoi cu o ocazie pana la manastirea Sihastria. Eu cu mama mergem sa ne spovedim la un calugar, aprindem lumanari si mergem si la chilia parintelui Cleopa. De aceasta data nu avem norocul sa ne intalnim cu parintele dar ne bucuram de clipele de liniste si rugaciune din paraclis. Aici sunt doua celebre picturi una cu Maica Domnului si alta cu IIsus. Imi amintesc o noapte cand eram in liceu si verisorul meu Lica m-a adus aici prima data si unde am stat de vorba cu parintele Cleopa apoi am asistat la slujba miezonoptica. Acum nu avem atata timp la dispozitie si pornim in drumetie usoara prin padurea de foioase spre schitul Sihla, la pestera Sfintei Teodora. Urcam la scaldatoarea sfintei, ne rugam la micul altar din pestera, stam si la schit la slujba. Eu raman impresionat de blocurile uriase de gresie care au un potential deosebit pentru bouldering.
De la schit mergem in coborare prin frumoase poiene si paduri de foioase (fag si stejar) care toamna sunt de tonalitati variate pe culori de pastel. Lumina calda de toamna cade razant iar efectul este nemaipomenit. Pacat ca nu mi-am luat nici un aparat foto cu mine. In coborare dam si peste nu drum de TAF foarte greu de trecut din cauza noroiului, il trecem de doua ori iar mama isi pierde talpa de la gheata. Noroc ca mai are si o pereche de tenisi in rucsac. Pe la ora 16 - 17 suntem la manastirea Agapia. Vizitam manastirea construita in sec. XVII si pictata in sec XIX la varsta de 18 ani de marele pictor Nicolae Grigorescu, ne rugam aprindem lumanari si cautam o masina spre Targu Neamt. Ajungem aici si reusim sa prindem o masina pana la Suceava apoi alta spre Botosani.

Septembrie 1996 - Bucegi

Dupa doua luni jumatate petrecute pe santierele de restaurare de la Sangeru, jud Prahova si manastirea Snagov ajung in sfarsit la munte in Bucegi. Plec spre seara, singur, din Busteni spre Gura Diham si Cabana Diham. Pe drum ma prinde intunericul dar ajung fara probleme la cabana. Ma bag in seama pe acolo si obtin un loc singur intr-o camera. Ma imprietenesc cu un grup din Bucuresti condus de un baiat pletos Dragos Grigorescu. Dimineata din fata cabanei Diham admir culmile nordice ale Bucegilor acoperite de zapada timpurie, apoi pornesc spre Malaiesti, dar pe drum nu sunt atent si deviez din traseu. Urmeaza o coborare neplacuta pe firul unui parau apoi prind poteca si reusesc sa-i ajung din urma pe cei din Bucuresti. La cabana Malaiesti ne cazam in anexa si restul timpului ma catar pe niste hornuri pe sub Bucsoiu.
Dimineata zilei 3 pornim pe o vreme instabila spre cabana Omu si cel mai inalt pisc din Bucegi (2505m alt.) Mai sus de cabana este zapada, iar prin hornuri devine chiar periculos. Ajungem pe ceata si vand la cabana Omu. Ne cazam la mansarda si suntem gata sa pocnim niste pustani mai teribilisti. Dimineata ultimei zile pe o ceata deasa pornim spre cabana Babele. Apoi ma despart de grupul din Bucuresti si cobor singur pe valea Jepilor pana in Busteni. Prind un tren din Brasov direct la Botosani.

Septembrie 1996 - Muntii Bucegi

Aveam un walkman Panasonic si ascultam o gramada de jazz-rock, jazz, funk si fusion. A contat mult si abonamentul de la centrul francez din Iasi.