Mai 1999 - Cheile Bicazului - Hasmas

Hotaram, eu cu Paul, in ultimul moment sa dam o fuga in Cheile Bicazului sa cataram "Fisura Neagra", o obsesie mai veche de-a noastra. Plecam pe la amiaza din Iasi cu un autobuz de Piatra Neamt. La autogara din Piatra, gasim un autobuz de Damuc, care ne lasa la intrarea in satul Bicaz-Chei. Cand ajungem la intersectie, coboram in graba si abia dupa ce-a plecat autobuzul, constatam ca am uitat cortul in autobuz. Cum localitatea Damuc era la 14 km de locul in care ne aflam, o iau la fuga dupa autobuz si incerc sa opresc o masina sau caruta cu speranta ca poate ajung autobuzul din urma. Nimeni nu opreste, asa ca parcurc mai mult alergand si pe intuneric cei 12 km. Cand in sfarsit ajung istovit la autobuz, soferul era deja la crasma si facea glume pe seama mea. Aveam mari emotii ca nu am sa mai gasesc cortul in autobuz. Din fericire era acolo unde l-am lasat, iar soferul cu ceilalti meseni cand au aflat de unde am venit pe jos, iar dupa ce-au privit si ceasul, mi-au dat de baut si m-au felicitat pentru performanta. Sincer, numai de baut, noaptea cu niste necunoscuti, intr-un loc necunoscut pe care as fi vrut sa nu-l fi vizitat, n-aveam eu chef atunci. Totusi era si un padurar care imi spune ca daca mai am un pic de rabdare ma duce el cu masina pana la intersectie. Cand ajung inapoi, era deja miezul noptii iar Paul era satul de asteptat. Deja am vazut ca se saluta cu niste localnici... O luam la pas, asa pe intuneric spre Cheile Bicazului. Gasim pe dreapta drumului, o gradinita care avea in fata o curte cu pomi fructiferi. Cum vremea era linistita, hotaram sa dormim pe izoprene, cu sacii de dormit si cu rucsacii sub cap. Am adormit lemn, pana dimineata cand doar am auzit cum trece autobuzul. Ne trezim cam pe la 7, chiar inainte de a veni la servici personalul de la gradinita. Continuam sa merge de-a lungul drumului, pe langa o uriasa cariera apoi intram in minunata lume de calcar cu muchia Muncelului pe partea dreapta, apoi ingustele chei ale Sugaului ca in final sa intram in cheile Bicazului. Ajungem imediat si la baza Turnului Negru, tinta excursie noastre. Peretele arata impresionant, usor surplombat, iar traseul "Fisura Neagra"(5A) urmareste fisura verticala ce strabate intregul perete. Ne echipam si rugam pe cineva de la tarabele de suveniruri sa putem lasa bagajul la ei. Cataram cap schimbat, iar prima lungime imi revine mie. Trec fara probleme prima lungime, chir daca erau si cateva zone umede. Apoi intra Paul in actiune si rezolva si lungimea a doua. Eu ca secund me chinui cu rucsacul in spate sa trec un diedru surplomat. Imediat cum ajung, preiau buclele si pornesc cap pe lungimea a treia cu o zona surplombata in care trag din rasputeri de pitoane. Vine si Paul, iar de pe o mica prispa in perete, facem un pops si admiram dintr-un unghi inedit"Santinela de la Gatu Iadului" si peretele cu "Fata Mare si Hornul Mare". Ultima lungime care se desfasoara pe un diedru vertical revine lui Paul. Cu o tehnica bavareza excelenta, Paul trece pana sus in padure. Se vede clar cum Paul a lucrat foarte mult la poligoane la Iasi. Eu la bavareza simt inconvenienta rucsacului, totusi faptul ca sunt secund imi da confort psihologic. De pe Turnul Negru, coboram prin spate printr-o zona accidentata dar impadurita. Facem rapel pana pe un smac alb lipicios si alunecos. Recuperam bagajul si multumiti ca am reusit ceea ce ne-am propus pornim spre poiana de la Raza Soarelui sa punem cortul. Am prins, cred, ultimile clipe ale cabanei Raza Soarelui inainte sa se inchida si sa fie lasata in paragina. In interior era o nunta de pitici care dansau si chiuiau de mama focului. Noi cand am intrat eram ca niste uriasi apoi am cerut permisiunea si ne-am retras intr-un colt la o masa ca sa sarbatorim cu o sticla de vin. La televizorul de langa noi era prima emisiune din "Surprize..." Beam vin intr-o atmosfera euforica in ritmuri folclorice locale si priveam la televizor cum plange lumea...
A doua zi pornim spre peretele Suhardului. Cand ajungem aici si ne pregatim pentru traseul Gentiana, incepe sa ploua. Ne retragem la "Surplomba de Gatu Iadului" unde facem cateva intrari la traseele de escalada din zona. Spre dua amiaza pornim cu autobuzul spre Piatra Neamt apoi spre Iasi.

Aprilie 1999 - Cheile Turzii, Muntii Trascau

Eu si Paul ne simtim in forma la catarare si ne mai facem doi noi prieteni din Piatra Neamt, studenti in Iasi, Bogdan si Ciprian. Bogdan avea o dacia asa ca punem de-o combinatie cu masina lui, cu echipamentul si experienta noastra de alpinisti pentru o tura la cocot in Cheile Turzii. Paul fiind la cursuri dam buzna peste el si-l scoatem de acolo, reusim sa mai adunam echipament de pe la Gigi Curelariu din Targusor si Andrei Catargiu din zona garii. Seara pornim spre Transilvania. Neatenti in Pascani ne trezim la poarta unui stadion, in rest ne descurcam pana la Turda. Facem aprovizioanarea cu mancare de aici si o stergem spre chei. Nu bine ajungem si incepe ploaia, asa ca tot ce putem face e sa vizitam zona. spre seara ploaia se opreste asa ca pornim cu elan sa ne dam pe cateva trasee de escalada la intrarea in traseul Calvaria din Peretele Urias. Simtim ca merge, asa ca hotarasc ca putem sa facem rapid traseul Scoala Turdeana (3A). Pornesc in viteza pe o fisura frumoasa pe un traseu in dreapta "Scolii Turdene" care e mult mai frumos. Secund vine Bogdan care catara curajos si cu mult entuziasm. O data ajuns in regrupare tre sa trimit pe coarda buclele si tot calabalacul la echipa condusa de Paul. Vine si echipa lui Paul asa ca ma grabesc pe lungimea a doua care e comuna cu traseul Scoala Turdeana si continua impreuna pana sus. Cand punctez in regrupare vad ca pe traseul "Scolii'' mai vine o echipa de cataratori. Peste 10 minute eram deja 6 oameni in regrupare si mai era inca de venit. Deja se intuneca asa ca nu mai pierd timpul si o sterg primu spre top. Ajung aici si cu greu reusesc sa gasesc pitonul de regrupare, in schimb am gasit un lapiez adanc suficient sa prind o pana in el. Multumesc in gand lui Andrei pentru penele lui si tip la Bogdan sa urce cat mai repede. Ajunge cat poate de repede, inca pe lumina. Pe aceasi coarda vine rapid prin intuneric si Paul iar ultimul din echipa noastra e Ciprian. Vine Paul la carma iar eu ma retrag la 5 metri pe o platforma cu iarba si deja imi pun problema cum vom cobora. Trage Paul si vine si Ciprian, iar de Ciprian e o alta coarda legata si mai vin unu cate unul legati ciorchine inca 4. In total Paul fila 5 oameni pe aceeasi coarda dintr-o regrupare vai de mama ei! O singura cazatura putea lua 5, chiar 6 oameni la vale!
Suntem cu totii sus, toti teferi, dar apare o alta problema grava si anume retragerea. Nici unu din toti 8 cati era nu aveam o lanterna la noi. Nu stiu cum ne-am gasit noi acolo, 4 baieti din Moldova cu 4 transilvaneni, la fel de prost echipati si cu ideea de a catara un traseu comun. Privirile se atintesc spre mine pentru ca eram singurul care mai facusem traseul asta. Fara sa mi se ceara explicit, pornesc spre zona cu sufa dar din cauza beznei si a haului ce se casca sub noi renunt la varianta asta. Singurul lucru care se zarea in bataia lunii era Zulusul Lung, un grohotis calcaros care daca ajungeam la el, era salvarea nostra pentru ca se scurgea pana la apa Hasdate. Pornesc o traversare pe orbecaite intr-o zona cu brane si pereti de toate felurile. Roca instabila, jnepeni teposi, dar adevarate manere la nevoie trebuie traversate pana la grohotis. Ma injura astia care pe fata care in gand pana ce ajung pe zulus. In spate se aude un urlet, o busitura si iar un urlet. E clar ca a cazut unu'. Ma rog sa nu fie grav si sa nu fie de-a nostru. Ghinionul cade chiar pe Ciprian, poreclit si "tata urs" expert in poligon la stilul "smuls". Saracu a prins un bolovan cam cat un geamantan in brate si s-a rostogolit cu el cativa metri. Dupa ce i-a dat drumul, bolovanul s-a oprit in fundul vaii in Hasdate, facand sa rasune cheile in linistea noptii.
Cu un moral puternic, Ciprian se alatura noua si coboram incet pe grohotisul foarte inclinat si instabil. Unu din baietii din Cluj, ramane in urma si disloca pietroaie, iar una din ele nimereste in spinarea lui Paul. Cand se pregatea Paul sa-l altoiasca pe individ, un ditamai reflectoru' din poteca de langa apa se puse pe noi. Din cauza luminii puternice din fata, ne impiedicam mai rau asa ca incepem sa urlam sa inchida lumina. Dupa cateva injuraturi se prinde de faza si o plaseaza mai jos in fata noastra ca sa vedem pe unde mergem. Ajungem la apa si trecem direct prin ea pana la poteca turistica. Constat ca mi s-a desprins jumatate din talpa la bocanc. Salvamontist era un tip in varsta cu parul alb, lung si cu barba tot alba. Luam la cunostinta injuraturile din partea locului si mergem resemnati la cabana la baut, apoi la cort.
A doua zi e sarbatoarea de Paste la catolici. Nu mai aveam mancare in schimb in porbagaj, Bogdan a descoperit ca are vreo 10 sticle de ulei si cateva kile de zahar, uitate de taicasu' . in timp ce Ciprian si paul isi lingeau ranile, eu cu Bogdan plecam in satul Petrestii de Jos sa facem un troc cu produsele gasite. Localnicii se uitau dubios la noi dar pana la urma faceau trocul. Ne-am intors cu o bucata de slana, cu lapte de bivolita, o bucata de cozonac si niste oua. Ciprian era responsabil sa ascunda laptele undeva in albia apei la rece. Dupa o masa imbelsugata pornim in echipa de trei, fara Ciprian sa cataram "Surplombele Sansil" (4B), care defapt avea mai grea doar prima lungime. Pornesc in forta, dar din lipsa de experianta ma fortez inutil sa-l fac la liber asa ca sunt nevoit sa pun o scarita. Gasesc o clepsidra foarte frumoasa pentru asigurare si trec pasul cheie. Cand ajung in regrupare, arunc gresit scarita si se agata intr-un copac. Aasa ca paul mai intai catara extrem in copac sa recupereze scarita si apoi se apuce de traseu. Intre timp din poteca turistica tipu' de la Salvamont trece de doua ori si tipa la mine rauracios, daca am de gand sa stau toata ziua in regruparea aia. Incepe sa catare si Bogdan, dar in pasul surplombat sta o gramada, noroc ca avea si cunostinte tehnice si trece doar cu ajutorul prusecelor pana-n regrupare. Pana vine si Paul eu ii recomand lui Bogdan sa coboare in rapel ca sa nu pierdem toata ziua cu traseul asta. Sigur ca lui Bogdan nu i-a convenit dar s-a conformat imediat. In timp ce Bogdan era jos, Paul era in regrupare. In doi si catarand de ceva vreme impreuna, treaba mergea snur. Parcurgem creasta Sansil, apo ihotaram sa mergem tot in sus in poteca turistica de deasupra cheilor. Cataram la liber o fata destul de umeda la liber pana intr-un balcon, de unde admiram toate cheile si mai departe pana la Turda. Ajungem la cabana iar aici intre timp, bogdan si Ciprian reusesc sa se inteleaga cu cabaniera sa ne faca o omleta. Mancam bine, mai cataram niste manse pe la "Turnu Galben" iar seara incarcam masina si pornim spre casa. Pe drum luam un politist la ocazie care pare la fel de obosit ca noi. Tragem un somn pe bancheta din spate pane ce era sa mergem cu politistul pana la Iasi. Dimineata suntem din nou la Iasi, buni de mers la scoala.

Aprilie 1999 - Calimani

Geta, colega de camera a lui Gina, doreste sa-si oficieze onomastica intr-un cadru mai deosebit. Eu vin cu ideea sa mergem la Gura Haitii in Calimani. Pornim dimineata din Iasi cu acceleratul de Timisoara, pana la Vatra Dornei apoi cu un autobuz de tara ajungem la Gura Haitii, la capat de linie. Dupa ce domnul Pata ne prezinta casa taraneasca, geta se mai linisteste, devine chiar incantata de locatie si de cazarea rustica. Facem focul in soba, mancare la plita. Traim adevarata viata la tara. In curte se afla trovantii cu inscriptii din ere necunoscute, fascinante pentru cei in cautare de mistere neelucidate.
A doua zi conving toata echipa sa mearga cu mine la stancile 12 Apostoli. Dupa ce traversam poieni si sarim cteva garduri, ajungem in padure unde dam de zapada si ne udam bine de tot la picioare. Ajungem sus la 12 Apostoli si dupa un sfert de ora ne retragem. Vad ca nu am avut prea mare succes cu drumetia mea, mai ales ca ne-am afundat prin zapada uda. Raman cu Gina un pic mai in urma si incerc s-o sensibilizez mai mult pe ea, pentru ca e cu adevarat draguta. Seara se lasa cu baute mai ales ca in grupul nostru e Catalin, prietenul Getei si Vasile, cunoscut in Iasi mai ales pentru seratele sale de rock in clubul Canabis si Club OK.
A doua zi incepe ploaia asa ca pierdem vremea pe langa cabana. Dupa amiaza, il provoc pe Vasile la o tura prin padure. La un moment dat descopar un urias corn de cerb, mare si ramificat. Ne intoarcem cu trofeul nostru bucurosi la cabana.
In ultima zi, ne luam ramas bun de la gazde, urcam in autobuz unde facem o cura de aproape 1,5 ora cu "Andre" si "Lasa-ma papa la mare". In Vatra Dornei, cu cornul dupa noi, mai pierdem vremea intr-un bar si ascultam caseta lui Vasile cu "Eric Burdon and the Animals". Seara luam trenul spre Iasi si lasam cornul in camera la fete in Copou.

1 - 5 Martie 1999 - Muntii Fagaras

martie1999 - muntii Fagaras

Formam o echipa de "meseriasi' compusa din Andrei Catargiu, Paul Covalschi, Ovidiu Moldovan si bine-inteles, eu. Pornim din Iasi dimineata la 5 cu acceleratul Iasi - Craiova cu gandul la crestele Fagarasului. Aceasta e prima mea tura de iarna in Fagaras asa ca sunt foarte dornic sa urc. Coboram in gara Ucea, apoi de la orasul Victoria, pe jos prin padure spre cabana Fata Padurii. Cabana e inchisa, se pare ca de-a binelea asa ca suntem nevoiti sa continuam spre cabana Turnuri. La un vagon de taietori de lemne, un tip cam ciudat ne invita sa innoptam in vagon cu el ca baietii lui raman peste noapte la alt vagon. La prima impresie parea cea mai buna varianta, dar treptat, din discutia cu individul asta ne dadeam seama ca lucrurile nu stateau prea bine. Afara un caine de la vagon il musca pe Andrei iar pe Ovidiu incep sa-l piste puricii. Cum din noi patru, 3 eram pletosi, hotaram rapid sa plecam. Atunci tipul devine violent in limbaj si mai aflam ca defapt colegii lui trebuiau sa vina in seara aia, sa doarma acolo. Dupa un schimb de injuraturi si cateva amenintari din partea lui, o luam la pas rapid pe poteca spre Turnuri. Inainte ca valea sa se inchida, gasim in padure un loc bun de cort. Andrei care e racit bocna inca de acasa, nu e prea incantat de varianta la cort, mai ales ca eram 4 oameni cu echipament de iarna pe noi iar cortul este de 2 persoane. Pana la urma ne asezam cumva sa incapem si somnul nu se lasa asteptat.
Dimineata pornim spre Turnuri, pe o vreme calda dar inchisa. Ajungem printr-un loc pe unde a trecut o avalansa puternica, iar valea arata ca si cum ai da drumu' la un vapor pe o vale. Versantii erau slefuiti de la trecerea tavalugului de zapada cu pietre si copaci. Facem poze si continuam urcusul pana la serpentinele de sub cabana. Aici mergem prin zapada pana la brau si reusim ca dupa cateva ore bune de mers sa ajungem la cabana Turnuri cam pe la 1770 m alt. Hotaram sa ramanem restul zilei aici sa vedem cum va evolua vremea. Cabanierul e destul de posac, parca suparat ca are clienti asa ca-l evitam cat putem. Cel mai neplacut lucru era sa mergem dupa apa. Era o spartura in zapada, ca o fantana si trebuia sa te apleci pe burta cu o caldare in mana pana la apa. Exista posibiliateta sa cazi in acel put si sa te traga apa sub gheata, prin tunelul sapat sub stratul de zapada. Cel care realiza cal mai tare pericolul si era foarte nefericit cand ii venea randul era Paul. Pana la urma mergeam cate doi dupa apa.
A treia zi luam un start prost pentru ca ne trezim la ora 8. Incepe Andrei sa faca mancare la primus si cam pe la ora 9:30 plecam. Ne formam doua echipe eu cu Ovidiu si Andrei cu Paul. Mergem destul de bine pana la Podragu, iar de aici vremea se insenineaza. Hotaram sa mergem pana in creasta. Exista pericol de avalansa pe versantul de sub vf. Podragu. asa ca mergem rasfirati. In creasta avem noroc si cornisa era aproape rupta. In sa, Andrei si Paul hotarasc sa coboare, iar eu cu Ovidiu dorim sa continual cat ne tine spre Moldoveanu. Aici are loc o discutie mai dura intre noi mai ales cand ii solicit lui Andrei sa-mi dea un coltar de-a lui. Pornim in ritm sustinut pe sub varful Tarata si continuam pe creasta pana in apropierea piscului Corabia. Aici simtim ca nu reusim sa ajungem pe Moldoveanu si sa ne intoarcem in timp util. Facem o poza cu noi si cu muchia Vistea - Moldoveanu (2544m. alt.) apoi ne intoarcem pe unde am venit fiind mai atenti la peisajul impresionant din jur. Din saua Podragu facem o coborare asigurata, apoi mergem rapid pe zona de risc de sub abruptul Podragului pana la cabana. Ovidiu nu se simte prea bine iar intunericul se apropie, asa ca intram in cabana sa vedem daca putem dormi aici. Gasim cabana deschisa dar plina de cacat de soareci ceva de speriat. In cabana temperatura e ca afara numai ca era ferit de vant. Inchidem bine usa si pornim usor spre vale pe traseul de iarna spre Turnuri. Ovidiu are probleme, e deja intuneric si trebuie sa ajungem la Turnuri ca sa nu-si faca griji baietii. Pe bucatile cu panta mai mare ne dam pe fund ca sa ne menajam energia. Intr-un final latratul cainilor ne anunta prezenta cabanei. Cand ajungem, Andrei ne pregatise o supa calda, iar Paul adusese o caldare de apa si o mai incalzeam pe soba ca s-o putem bea apa mai multa sa ne hidratam. Tot Andrei a facut cald si bine in camera asa ca sacii de dormit nu mai sunt de folos. Stam intinsi eu cu Paul la etaj iar Andrei si Ovidiu la parter si comentam aceasta tura in timp ce lemnele de brad trosnesc in soba si lasa lumini jucause pe tavanul cabanei, amintindu-mi de copilarie si tot ce e mai frumos.
Dimineata coboram pe acelasi drum, trecem iar pe langa zona defrisata de avalansa, pe langa vagonul cu muncitori forestieri si suntem din nou in orasul Victoria. Din soseaua nationala Sibiu - Brasov, luam o ocazie spre Brasov. Ovidiu se ofera sa stea el in spate la duba, iar noi la caldura in cabina. Din sosea se zareste in lumina asfintitului vf. Vistea cu forma conica, solitara, foarte impresionant. Dim Brasov avem un tren la ora 23 spre Iasi.

Februarie 1999 - Muntii Postavaru, ski la Poiana Brasov

Plec in vacanta de dupa sesiunea din iarna la Brasov si rog sa primesc gazduire la Oana Parau. Familia ei e foarte amabila si sunt tratat excelent. A doua zi dimineata plec impreuna cu Oana Parau la Poiana Brasov la schi. Eu nu prea le am cine stie ce cu schiul iar Oana e chiar la inceput. Mergem la partia stadion, cea mai usoara din statiune si incerc s-o ajut pe Oana sa invete miscarile elementare. La amiaza dau o tura cu telecabina pana pe Postavaru si am parte de o priveliste de basm cu abruptul Bucegilor si cel al Pietrei Craiului. Marea alpina acopera Tara Barsei si zona Bran - Moeciu. Din creasta Postavarului, de la peste 1700m alt. incep o coborare lunga, la inceput pe Kanzel (pane ce am luat o tranta mai serioasa), apoi, mai precaut am coborat pana in statiune pe "Drumul Rosu", cea mai usoara partie de coborare. Din cauza aglomeratiei pana si aici mai cad de vreo doua ori.
A doua zi Oana, plina de vanatai de la cazaturile din prima zi, renunta sa mai mearga, asa ca pornesc singur spre Poiana Brasov. Merg direct la partia Bradul si stau prin preajma monitorilor de ski ca sa mai prind din miscari. Cum teleskiul costa bani, urc partia numai pe jos, asa ca mai mult urc decat cobor. La sfarsitul zilei hotarasc sa cobor pana la stancile lui Solomon direct pe skiuri. Coborarea e superba mai ales ca drumurile erau deschise de snowmobile. Din capatul cartierului Scheii Brasovului iau un autobuz pana in catierul Oanei.
A treia zi din nou la ski dar de data asta prindem Valentine's Day si e inghesuiala la toate partiile. La sfarsitul zilei cobor pe vechiul drum al poienii pana la 'Masa Junilor" din Brasov.
Dupa tura asta am inceput sa fiu mai interesat de ski si am cautat sa-mi imbunatatesc cat mai mult tehnica.

Ianuarie 1999 - Catarare in Rarau

Dupa sarbatorile de iarna imediat dupa ce ma intorc la Iasi, plec cu Paul Covalschi pe Rarau sa vedem cum e sa catari iarna. Mergem mai intai in Suceava si stam o noapte in garsoniera la Magda, prietena lui Paul. Astfel putem prinde un tren cat mai matinal spre Campulung Moldovenesc. Urcam pe valea Izvorul Alb, cu bagaj mult pana la baza 'Pietrei Mari" din "Pietrele Doamnei". Ne echipam rapid si pornesc cap, pe traseul care vara e 2 B. Acum in schimb e ceata puternica si ninge viscolit. Parcurgem prima lungime cu bine, dar in lungimea a doua, in loc sa traversez spre dreapta, euo iau in stanga intr-un traverseu la aderenta, greu de facut iarna. Ma chinui cat ma chinui, mai scot si un piton "P" cu mana, asa ca resemnati batem in retragere. La baza stancii ne astepta Eugen si Copilu (parca) de la Salvamont Campulung care ne iau un pic peste picior. Dupa ce ne dezmortim un pic la hotel, hotaram si reusim sa facem traseul "Gaura Neagra" (5+/-6) fara sa ne cacaim. In ziua urmatoare, inainte de a cobora spre Campulung, facem o urcare a varfului Rarau (1650m alt.) si alta la Piatra Soimului. Pana la tren inchiriez cam 2 ore echipament de schi si ma dau pe partia de pe Runc.

Decembrie 1998 - cu Turistor in Ceahlau

De 1 dec. clubul de turism Turistor, organizeaza o tura in Ceahlau, cu cazare la cabana Dochia. Nu reusesc sa plec cu ei de cu seara cu trenul prin Piatra Neamt si Bicaz, asa ca plec dimineata cu un personal pana la Targu Neamt, apoi cu autobuzul pana la Durau. E deja ora 2 iar ziua este scurta asa ca pornesc spre Fantanele. Am uitat sa precizez ca aveam niste schiuri cu mine, numai ca in loc de clapari imi montam dublarii cu varful tesit. Nu-mi puteam permite sa fortez pentru ca inca aveam probleme serioase de pe urma degeraturilor la picioare, din tura din Rodna. La cabana Fantanele servesc un ceai si pornesc mai departe spre platou spre Dochia. Ma prinde intunericul prin padure si asta nu e prea placut. Noroc ca era o noapte senina iar in contact cu albul zapezii se producea o lumina suficienta cat sa nu fie nevoie de laterna (pe care o si uitasem acasa). De sub varful Toaca si pana la cabana traversez platoul alpin si admir salba de lumini de pe vai. Pe intuneric in padure aveam un sentiment de teama, dar in platou era chiar foarte frumos si relaxant. La cabana Dochia primul lucru pe care-l fac e sa savurez o bere apoi imi caut grupul de la Turisor, si-i gasesc pe toti inghesuiti intr-o camera de 8 paturi. Cam 20 de persoane pe 8 paturi. Dupa ce le povestesc despre plimbarea mea prin noapte singur, mai sporovaim cateva clipe si ne culcam care pe unde apuca. Eu nimeresc cam rau, undeva intre doua paturi. Dimineata prindem un rasarit superb cu o uriasa mare alpina la picioarele noastre asa ca mananc rapid, imi iau pioletul si ma apuc de urcat si coborat jgeaburi. Cobor pe Jgheabul cu Hotare si pe langa "Dromader" pornesc direct spre vf. Toaca. Urc lejer, unde doar catva jnepeni mai creaza probleme pana la poteca turistica ce ocoleste prin est varful apoi direct in sus pe langa scari pana pe vf. Toaca. Ma odihnesc admirand muntii din jur. Pentru ca ceilalti munti sunt mai mici, ai sentimentul ca Ceahlaul e ca un turn foarte inalt. Din marea alpina rasar muntii Bistritei, Hasmas, Calimani, iar in departare muntii Harghita la vest si Rarau-Giumalau la nord. Undeva sub mine, prin pravalisurile de la vest zaresc un ciopor de capre negre. Hotarasc o coborare pe versantul vestic asa ca imediat dupa turnul Panaghia, cobor pe un jgheab abrupt si salbatic. Am probleme cu copacii cazuti haotic pe jgheab pana cand in fata mea se casca un abrupt cam de 30 m. Urc versantul din stanga si cobor in jgheabul paralel a carui abrupt parea ceva mai abordabil. Cu un piolet intr-o mana dar fara coltari reusesc sa sap trepte si sa cobor aceasta saritoare, mai lejer de abordat la urcare decat la coborare. Mai merg cam un sfert de ora si nimeresc in poteca ce vine de la cabana Fantanele spre cascada Duruitoare. Merg la Duruitoarea si urc poteca turistica cu un plus de atentie in zona de traversare a jgheaburilor cu gheata din partea superioara pana ce ies in plator langa "Piatra Lacrimata". Mi se facuse foame si ma grabesc spre cabana Dochia. In spate vad iesind de pe "Jgheabul lui Voda" un grup de "turistori" infometati. Iutesc pasul sa prin ceva avans si bine fac pentru ca la cabana fetele au pus o masa cu ce mai era prin bagaje. Servesc cate ceva si ma retrag la timp in fata multimi infometate venita la ordinul: "TURISTOR LA MASA!". E frumos spiritul de echipa si apreciez camaraderia dar apreciez si mai mult echipele mici de 2, 3 prieteni. In ultima zi in Ceahlau o parte din baieti in frunte cu Vasile coboara spre Bicazul Ardelean iar noi, cei multi mergem sa parcurgem Brana Ocolasului Mare. Eu am prinse pe rucsac si schiurile asa ca ma misc anevoie prin zonele mai accidentate. Coboram pe langa "Coloana Dorica" pana-n poteca spre poiana Maicilor. Aici am o tentativa sa cobor cu schiurile dar dupa cateva trante renunt. Trecem pe langa stancile Butu si Ana apoi din poiana Maicilor unde iar imi pun schiurile. Incep parca sa merg mai bine, dar nu mult pentru ca iau o tranta serioasa si pierd sub zapada un bat de schi asa de bine ca renunt sa-l mai caut. Aproape de cabana Izvorul Muntelui ii prind din urma pe ceilalti si le-o iau inainte pana la Furcituri, locul de unde se ia autobuzul spre Bicaz. In Bicaz ne reintalnim cu baietii care au coborat spre Bicazul Ardelean si cu totii luam trenul spre Bacau apoi spre Iasi.