Februarie 1997 - Rarau pe schiuri

Pornesc impreuna cu John din Iasi spre Rarau intr-o seara de februarie cu gandul la schiuri, zapada si distractie. Pe tren ne imprietenim cu o fata care ne invita la ea acasa. A durat ceva pana ne-am prins ca ne-a dat o adresa gresita, asa ca resemnati am petrecut noaptea motaind in gara din Campulung centru. Dimineata mergem la partia de pe Runc sa-si inchirieze John o pereche de schiuri. Luam schiurile si pornim spre Rarau. Eu si cu John luam trante cu nemiluita, toate intr-un cadru de voie buna. John, din zgarcenie sau saracie, a inchiriat cele mai ieftine si mai proaste schiuri posibile (parca Reghin, ceva...) si nu reusea sa face nici cele mai banale viraje fara sfortari sau trante. La cabana Pastorata era Sorin, poreclit "Sarchili", care pentru o suma modica de bani ne primeste sa dormim aici. Nu dureaza mult si vedem pe geam ca vine cineva cunoscut, nimeni altul decat Nazi din Iasi cu niste prieteni, printre care Ovidiu Ranja si inca un baiat, Victor. Pana sa se intunece fac cu John o intrecere pe schiuri de la Pastorala pana la bifurcatia spre Chiril. In valtoarea intrecerii prin orice mijloc, John ma acroseaza in lateral si ne izbim amandoi intr-un parapet. Lovitura de la genunchi imi mai face figuri si acum, mai ales la coborari solicitante.
In dimineata zilei urmatoare coboram cu schiurile spre Campulung Moldovenesc ceva mai precauti pentru ca aveam si bagajul in spinare. Pana la trenul de seara fac si eu un test cu schiurile lui John si pot spune ca au fost cele mai proaste schiuri de pana acum.

Decembrie 1996 - Rarau pe schiuri

Pentru ca m-am saturat de pierdut vremea in weekend prin baruri in polemici nesfarsite cu colegii mei de la arte, weekendul asta sunt iar in tren spre munte. Cum cel mai rapid acces este spre Rarau, iar data trecuta am regretat ca nu aveam schiurile in picioare, acum sunt pe peronul din Campulung centru cu schiurile montate pe rucsac, gata de actiune. Vreme frumoasa in urcus pe culmea Bodea, dar cam putina zapada pe versantul sudic unde trebuie sa fac coborarea pe schiuri. Ne avand experienta in schiatul in afara partiei, plus rucsacul in spate sunt principalele motive pentru caderile mele spectaculoase. De la schitul Poiana Sihastriei, iau din nou schiurile in spate si pornesc prin padure spre hotel. Sus beau un ceai si pregatesc marea coborare spre Campulung pe schiuri. Am parte de o coborare linistita pana mai jos de schit pana unde se termina zapada. Imi iau iar schiurile in spinare si prin noroi si balti ajung la Campulung Est, locul de unde iau trenul spre Iasi.

Decembrie 1996 - Iarna in Rarau

Pornesc din Iasi cu Liviu Iacob intr-o dimineata rece de decembrie cu acceleratul de Timisoara spre muntii Rarau. Coboram in Campulung Est si urcam pe valea Caselor. Constat ca de anul trecut in septembrie pana acum cheile Moara Dracului au fost podite pentru a fi traversate cu caruta. Cheile sunt inguste si scurte, cu inaltimi de maxim 80 m si latimea minima de 3 metri. Avem noroc ca zapada nu e prea mare si putem inainta rapid prin zona cu lastaris pe la Pietrele Albe. In creasta, incepnd de sub Popii Raraului, avem parte de vant puternic si vizibilitate redusa. Oricum nu avem nici un aparat foto la noi asa ca o tinem tot inainte. Facem un popas la Hotel Alpin sa ne mai incalzim si sa ne hidratam. Ne prinde intunericul pe drumul pe valea Izvorul Alb si ma gandesc cat de rapid as fi parcurs acest drum pe schiuri. Ajungem in final in gara Campulung Est si apoi cu trenul la Iasi.

Octombrie 1996 - Clabucetele Predealului - Bucegi

Duce ce mai petrec 2 saptamani pe santierul de restaurare pictura de la Singeru, judetul Prahova, hotarasc sa iau o gura de aer curat la munte. Plec din Ploiesti Vest cu un personal pana la Predeal. Aici ajung in plina iarna, pe o vreme mohorata. Total surprins de graba cu care iarna si-a intrat in drepturi, o iau usor pe drumul asfaltat spre cabana Trei Brazi, apoi continui pe poteca spre mini-statiunea Paraul Rece. Padurea a fost si ea surprinsa de venirea iarnii si astfel pot admita fagi ce-si scutura inca frunza, exemplare de zada ca niste pete orange-galbui pe verdele inchis al padurilor de conifere. De aici pornesc prin zapada si mai mare, pe langa cabana Belvedere spre Bucegi la cabana Diham. Dupa o masa binemeritata la cabana plec spre cabana Poiana Izvoarelor unde prind un crampei din Acele Morarului printre norii sumbrii cara invaluie tot versantul inalt al Bucegilor. Cobor pe poteca batatorita de grupuri de tineri euforici poate de frumusetea peisajului sau de licorile bahice, pana la Gura Dihamului. Continui pe un drum apos pana la Busteni, apoi cu trenul spre casa, spre campusul studentesc si un nou an de scoala.

Octombrie 1996 - Muntii Stanisoarei

Mama imi propune sa facem un pelerinaj la manastirile din zona Neamt si in mod deosebit la manastirea Sihastria. Eu plusez si-i propun un traseu complex peste o culme montana din muntii Stanisoarei, cu intoercere prin Agapia. Plecam dimineata din Botosani, ajungem la Targu Neamt apoi cu o ocazie la manastirea Secu. Construita prin sec. XVII, cu influente arhitectonice muntenesti, manastirea are aspect de mica cetate cu vietuitori calugari. Plecam de aici la inceput pe jos apoi cu o ocazie pana la manastirea Sihastria. Eu cu mama mergem sa ne spovedim la un calugar, aprindem lumanari si mergem si la chilia parintelui Cleopa. De aceasta data nu avem norocul sa ne intalnim cu parintele dar ne bucuram de clipele de liniste si rugaciune din paraclis. Aici sunt doua celebre picturi una cu Maica Domnului si alta cu IIsus. Imi amintesc o noapte cand eram in liceu si verisorul meu Lica m-a adus aici prima data si unde am stat de vorba cu parintele Cleopa apoi am asistat la slujba miezonoptica. Acum nu avem atata timp la dispozitie si pornim in drumetie usoara prin padurea de foioase spre schitul Sihla, la pestera Sfintei Teodora. Urcam la scaldatoarea sfintei, ne rugam la micul altar din pestera, stam si la schit la slujba. Eu raman impresionat de blocurile uriase de gresie care au un potential deosebit pentru bouldering.
De la schit mergem in coborare prin frumoase poiene si paduri de foioase (fag si stejar) care toamna sunt de tonalitati variate pe culori de pastel. Lumina calda de toamna cade razant iar efectul este nemaipomenit. Pacat ca nu mi-am luat nici un aparat foto cu mine. In coborare dam si peste nu drum de TAF foarte greu de trecut din cauza noroiului, il trecem de doua ori iar mama isi pierde talpa de la gheata. Noroc ca mai are si o pereche de tenisi in rucsac. Pe la ora 16 - 17 suntem la manastirea Agapia. Vizitam manastirea construita in sec. XVII si pictata in sec XIX la varsta de 18 ani de marele pictor Nicolae Grigorescu, ne rugam aprindem lumanari si cautam o masina spre Targu Neamt. Ajungem aici si reusim sa prindem o masina pana la Suceava apoi alta spre Botosani.

Septembrie 1996 - Bucegi

Dupa doua luni jumatate petrecute pe santierele de restaurare de la Sangeru, jud Prahova si manastirea Snagov ajung in sfarsit la munte in Bucegi. Plec spre seara, singur, din Busteni spre Gura Diham si Cabana Diham. Pe drum ma prinde intunericul dar ajung fara probleme la cabana. Ma bag in seama pe acolo si obtin un loc singur intr-o camera. Ma imprietenesc cu un grup din Bucuresti condus de un baiat pletos Dragos Grigorescu. Dimineata din fata cabanei Diham admir culmile nordice ale Bucegilor acoperite de zapada timpurie, apoi pornesc spre Malaiesti, dar pe drum nu sunt atent si deviez din traseu. Urmeaza o coborare neplacuta pe firul unui parau apoi prind poteca si reusesc sa-i ajung din urma pe cei din Bucuresti. La cabana Malaiesti ne cazam in anexa si restul timpului ma catar pe niste hornuri pe sub Bucsoiu.
Dimineata zilei 3 pornim pe o vreme instabila spre cabana Omu si cel mai inalt pisc din Bucegi (2505m alt.) Mai sus de cabana este zapada, iar prin hornuri devine chiar periculos. Ajungem pe ceata si vand la cabana Omu. Ne cazam la mansarda si suntem gata sa pocnim niste pustani mai teribilisti. Dimineata ultimei zile pe o ceata deasa pornim spre cabana Babele. Apoi ma despart de grupul din Bucuresti si cobor singur pe valea Jepilor pana in Busteni. Prind un tren din Brasov direct la Botosani.

Septembrie 1996 - Muntii Bucegi

Aveam un walkman Panasonic si ascultam o gramada de jazz-rock, jazz, funk si fusion. A contat mult si abonamentul de la centrul francez din Iasi.

Iunie 1996 - primul contact cu muntii Rodnei

Iunie 1996 - Muntii Rodnei

Hike route 1327903 - powered by Wandermap 

In plina sesiune universitara simt nevoia sa evadez din campusul iesean Tudor, iar iesirile regulate la poligoanele de catarare de la Bucium nu-mi sunt suficiente. Imprumut cortul colegului meu de camera, Balbaie Narcis, mai fac rost de niste bani pentru drum si pornesc seara spre gara cu gandul sa ajung dimineata la poalele muntilor Rodnei. Am incercat sa-mi caut un coechipier apoi cand m-am hotarat sa merg singur m-am miscat mai greu cu facutul bagajului si astfel am simtit prima data cum e sa pierzi trenul. In secunda urmatoare mi-am schimbat strategia si m-am dus sa dorm la prietenul John Vasilcin nu departe de gara. Dimineata la 6 eram in acceleratul Iasi - Timisoara pregatit pentru excursia in Rodna. Pe drum mi se face foame si mananc ceva carne gasita prin dulap in camin. Am parte de o indigestie teribila care nu ma slabeste pana seara. In Ilva Mica schimb trenul cu un personal de Rodna Veche. Ajung in Rodna Veche cam pe la orele 15 - 16, o comuna mare si frumoasa cu monumente istorice valoroase, nu reusesc sa fac decat o vizita la farmacie, apoi am parte la ocazie de un camion care ma lasa dincolo de localitatea Valea Vinului langa o exploatere miniera. Sunt in sfarsit in padure! Beau apa sa ma racoresc si pornesc prin aerul revigorant pe panta muntelui prin padurea de conifere tinere. La ora 19 sunt in etajul subalpin nu departe de saua Curatel. Sunt fascinat de intinderile de culmi monatane, Corungisu, muntele Rosu si Ineutul, Coama Lunga, Gargalaul... Gasesc un loc mai ferit pentru cort, iar cand campez constat ca am un cort pentru mare cu usi si benzi laterale din plasa pentru tantari. Izolarea termica revine sacului de dormit in totalitate. Admir asfintitul soarelui si jocul fuioarelor de ceata de pe versantul nordic pe cel sudic. Raman pe ganduri ore in sir pana apar stelele pe cer. Noaptea nu am probleme cu frigul, iar dimineata ma trezesc o data cu soarele. Ma simt mult mai bine astazi si incep sa-mi pregatesc micul dejun. Primusul grecesc merge f. nasol si abia reusesc sa-mi fierb un ceai. Plec spre vf. Ineu 2239 m. alt. dar inainte de a ajunge sus ma opresc un pic la crucea unui baiat de la Studmont Iasi, decedat in martie 1995, cand a alunecat spre fundul vaii. De pe Ineu am o priveliste rara si beneficiez de o zi cu vizibilitate de exceptie! In turul de orizont disting varfurile de pe creasta Rodnei pana la Vf. Pietrosu (2303m alt.) si toate masivele montane mai importante, unele chiar dincolo de granita, in Ucraina. Raman impresionat cand disting silueta alba a Pietrelor Doamnei din Rarau, zidul de piatra a Calimanilor, muntii semeti ai Maramuresului, culmile domoale ale Obcinelor Bucovinei si cupola celui mai inalt munte de gresie din Europa - Hoverla din Ucraina.
Urmez creasta principala pe coama lunga, apoi pe vf. Omu, pana la Gargalau. Ma chinui iar cu primusu sa-mi fac ceva de mancare dar pana la urma nu mai am rabdare sa fiarba cartofii si-i rontai ca pe mere. Pe Gargalau admir forma si culoarea lacului glaciar de unde izvoraste raul Bistrita (astazi lacul a fost largit fortat cu excavatorul la initiativa unui puscariabil primar de Borsa). Ajung si in saua Galatului unde optez sa cobor spre caldarea glaciara a Puzdrelor. Din cauza soarelui puternic de peste zi am frisoane de inceput de insolatie. Epuizez resturile de mancare care mi-au mai ramas si o data cu lasarea serii si incep sa tremur ca varga din cauza frisoanelor. Toata noaptea am tremurat in cort, asteptand lumina zilei.
In ziua trei vremea e la fel de frumoasa, dar intentia mea este sa cobor la Borsa, in Maramures. Trec pe langa ruinele fostei cabane Puzdrele, pierd marcajul si cobor pe niste drumuri de care pana in Borsa. Primul meu contact cu Maramuresul real fata de cel vazut din brosuri turistice este neplacut. Case inghesuite mari si hade, multa mizerie, curti cu copii multi si nespalati. De la o curte neingrijita copii incep sa arunce cu pietre in mine, lucru pe care nu l-am mai intalnit niciodata. Merg pe marginea drumului la nesfarsit ferindu-ma de basculante si tractoare, ajung si la un cartier de blocuri gen ghetou ca in final sa dau de gara. In oglinda garii observ ca sunt foarte ars de soare, am pielea rosie. Prind o legatura prin Viseu - Salva, apoi din Salva un tren foarte aglomerat spre Iasi. Adorm pe jos pe culuar pana in Moldova. Dimineata sunt din nou la Iasi unde sesiunea continua.