Octombrie 1996 - Muntii Stanisoarei

Mama imi propune sa facem un pelerinaj la manastirile din zona Neamt si in mod deosebit la manastirea Sihastria. Eu plusez si-i propun un traseu complex peste o culme montana din muntii Stanisoarei, cu intoercere prin Agapia. Plecam dimineata din Botosani, ajungem la Targu Neamt apoi cu o ocazie la manastirea Secu. Construita prin sec. XVII, cu influente arhitectonice muntenesti, manastirea are aspect de mica cetate cu vietuitori calugari. Plecam de aici la inceput pe jos apoi cu o ocazie pana la manastirea Sihastria. Eu cu mama mergem sa ne spovedim la un calugar, aprindem lumanari si mergem si la chilia parintelui Cleopa. De aceasta data nu avem norocul sa ne intalnim cu parintele dar ne bucuram de clipele de liniste si rugaciune din paraclis. Aici sunt doua celebre picturi una cu Maica Domnului si alta cu IIsus. Imi amintesc o noapte cand eram in liceu si verisorul meu Lica m-a adus aici prima data si unde am stat de vorba cu parintele Cleopa apoi am asistat la slujba miezonoptica. Acum nu avem atata timp la dispozitie si pornim in drumetie usoara prin padurea de foioase spre schitul Sihla, la pestera Sfintei Teodora. Urcam la scaldatoarea sfintei, ne rugam la micul altar din pestera, stam si la schit la slujba. Eu raman impresionat de blocurile uriase de gresie care au un potential deosebit pentru bouldering.
De la schit mergem in coborare prin frumoase poiene si paduri de foioase (fag si stejar) care toamna sunt de tonalitati variate pe culori de pastel. Lumina calda de toamna cade razant iar efectul este nemaipomenit. Pacat ca nu mi-am luat nici un aparat foto cu mine. In coborare dam si peste nu drum de TAF foarte greu de trecut din cauza noroiului, il trecem de doua ori iar mama isi pierde talpa de la gheata. Noroc ca mai are si o pereche de tenisi in rucsac. Pe la ora 16 - 17 suntem la manastirea Agapia. Vizitam manastirea construita in sec. XVII si pictata in sec XIX la varsta de 18 ani de marele pictor Nicolae Grigorescu, ne rugam aprindem lumanari si cautam o masina spre Targu Neamt. Ajungem aici si reusim sa prindem o masina pana la Suceava apoi alta spre Botosani.

Septembrie 1996 - Bucegi

Dupa doua luni jumatate petrecute pe santierele de restaurare de la Sangeru, jud Prahova si manastirea Snagov ajung in sfarsit la munte in Bucegi. Plec spre seara, singur, din Busteni spre Gura Diham si Cabana Diham. Pe drum ma prinde intunericul dar ajung fara probleme la cabana. Ma bag in seama pe acolo si obtin un loc singur intr-o camera. Ma imprietenesc cu un grup din Bucuresti condus de un baiat pletos Dragos Grigorescu. Dimineata din fata cabanei Diham admir culmile nordice ale Bucegilor acoperite de zapada timpurie, apoi pornesc spre Malaiesti, dar pe drum nu sunt atent si deviez din traseu. Urmeaza o coborare neplacuta pe firul unui parau apoi prind poteca si reusesc sa-i ajung din urma pe cei din Bucuresti. La cabana Malaiesti ne cazam in anexa si restul timpului ma catar pe niste hornuri pe sub Bucsoiu.
Dimineata zilei 3 pornim pe o vreme instabila spre cabana Omu si cel mai inalt pisc din Bucegi (2505m alt.) Mai sus de cabana este zapada, iar prin hornuri devine chiar periculos. Ajungem pe ceata si vand la cabana Omu. Ne cazam la mansarda si suntem gata sa pocnim niste pustani mai teribilisti. Dimineata ultimei zile pe o ceata deasa pornim spre cabana Babele. Apoi ma despart de grupul din Bucuresti si cobor singur pe valea Jepilor pana in Busteni. Prind un tren din Brasov direct la Botosani.

Septembrie 1996 - Muntii Bucegi

Aveam un walkman Panasonic si ascultam o gramada de jazz-rock, jazz, funk si fusion. A contat mult si abonamentul de la centrul francez din Iasi.

Iunie 1996 - primul contact cu muntii Rodnei

Iunie 1996 - Muntii Rodnei

Hike route 1327903 - powered by Wandermap 

In plina sesiune universitara simt nevoia sa evadez din campusul iesean Tudor, iar iesirile regulate la poligoanele de catarare de la Bucium nu-mi sunt suficiente. Imprumut cortul colegului meu de camera, Balbaie Narcis, mai fac rost de niste bani pentru drum si pornesc seara spre gara cu gandul sa ajung dimineata la poalele muntilor Rodnei. Am incercat sa-mi caut un coechipier apoi cand m-am hotarat sa merg singur m-am miscat mai greu cu facutul bagajului si astfel am simtit prima data cum e sa pierzi trenul. In secunda urmatoare mi-am schimbat strategia si m-am dus sa dorm la prietenul John Vasilcin nu departe de gara. Dimineata la 6 eram in acceleratul Iasi - Timisoara pregatit pentru excursia in Rodna. Pe drum mi se face foame si mananc ceva carne gasita prin dulap in camin. Am parte de o indigestie teribila care nu ma slabeste pana seara. In Ilva Mica schimb trenul cu un personal de Rodna Veche. Ajung in Rodna Veche cam pe la orele 15 - 16, o comuna mare si frumoasa cu monumente istorice valoroase, nu reusesc sa fac decat o vizita la farmacie, apoi am parte la ocazie de un camion care ma lasa dincolo de localitatea Valea Vinului langa o exploatere miniera. Sunt in sfarsit in padure! Beau apa sa ma racoresc si pornesc prin aerul revigorant pe panta muntelui prin padurea de conifere tinere. La ora 19 sunt in etajul subalpin nu departe de saua Curatel. Sunt fascinat de intinderile de culmi monatane, Corungisu, muntele Rosu si Ineutul, Coama Lunga, Gargalaul... Gasesc un loc mai ferit pentru cort, iar cand campez constat ca am un cort pentru mare cu usi si benzi laterale din plasa pentru tantari. Izolarea termica revine sacului de dormit in totalitate. Admir asfintitul soarelui si jocul fuioarelor de ceata de pe versantul nordic pe cel sudic. Raman pe ganduri ore in sir pana apar stelele pe cer. Noaptea nu am probleme cu frigul, iar dimineata ma trezesc o data cu soarele. Ma simt mult mai bine astazi si incep sa-mi pregatesc micul dejun. Primusul grecesc merge f. nasol si abia reusesc sa-mi fierb un ceai. Plec spre vf. Ineu 2239 m. alt. dar inainte de a ajunge sus ma opresc un pic la crucea unui baiat de la Studmont Iasi, decedat in martie 1995, cand a alunecat spre fundul vaii. De pe Ineu am o priveliste rara si beneficiez de o zi cu vizibilitate de exceptie! In turul de orizont disting varfurile de pe creasta Rodnei pana la Vf. Pietrosu (2303m alt.) si toate masivele montane mai importante, unele chiar dincolo de granita, in Ucraina. Raman impresionat cand disting silueta alba a Pietrelor Doamnei din Rarau, zidul de piatra a Calimanilor, muntii semeti ai Maramuresului, culmile domoale ale Obcinelor Bucovinei si cupola celui mai inalt munte de gresie din Europa - Hoverla din Ucraina.
Urmez creasta principala pe coama lunga, apoi pe vf. Omu, pana la Gargalau. Ma chinui iar cu primusu sa-mi fac ceva de mancare dar pana la urma nu mai am rabdare sa fiarba cartofii si-i rontai ca pe mere. Pe Gargalau admir forma si culoarea lacului glaciar de unde izvoraste raul Bistrita (astazi lacul a fost largit fortat cu excavatorul la initiativa unui puscariabil primar de Borsa). Ajung si in saua Galatului unde optez sa cobor spre caldarea glaciara a Puzdrelor. Din cauza soarelui puternic de peste zi am frisoane de inceput de insolatie. Epuizez resturile de mancare care mi-au mai ramas si o data cu lasarea serii si incep sa tremur ca varga din cauza frisoanelor. Toata noaptea am tremurat in cort, asteptand lumina zilei.
In ziua trei vremea e la fel de frumoasa, dar intentia mea este sa cobor la Borsa, in Maramures. Trec pe langa ruinele fostei cabane Puzdrele, pierd marcajul si cobor pe niste drumuri de care pana in Borsa. Primul meu contact cu Maramuresul real fata de cel vazut din brosuri turistice este neplacut. Case inghesuite mari si hade, multa mizerie, curti cu copii multi si nespalati. De la o curte neingrijita copii incep sa arunce cu pietre in mine, lucru pe care nu l-am mai intalnit niciodata. Merg pe marginea drumului la nesfarsit ferindu-ma de basculante si tractoare, ajung si la un cartier de blocuri gen ghetou ca in final sa dau de gara. In oglinda garii observ ca sunt foarte ars de soare, am pielea rosie. Prind o legatura prin Viseu - Salva, apoi din Salva un tren foarte aglomerat spre Iasi. Adorm pe jos pe culuar pana in Moldova. Dimineata sunt din nou la Iasi unde sesiunea continua.

Mai 1996 - Muntii Giumalau si Rarau

Dupa intalnirile de la Studmont din fiecare marti seara, eu cu cativa prieteni mai poposeam la o bere. Printre cei cu care ma intalneam periodic era si Nazi, pe numele adevarat - Petrica, baiat din Iasi, pasionat de aventura. Hotaram o tura in Giumalau cu plecare din Mestecanis. Pornim cu un tren de seara, ajungem in pasul Mestecanis pe la miezul noptii si montam cortul la lanterna. Dimineata ne trezim pe o vantoasa puternica si un nor plumburiu. Facem bagajele si pornim pe un drum forestier pe langa locul unde se vor construi mai tarziu doua schituri, salutam un grup de la televiziunea austriaca si patrundem intr-o padure nesfarsita si salbatica. Dupa mai multe ore iesim din padure in poiana Ciungi si urcam prin pajistea alpina spre vf. Giumalau (1857m alt). Chiar sub varf intram intr-un nor de ceata si nu reusesc sa vad nimic. Incerc sa fac o fotografie dar am mainile prea inghetate. Coboram mai mult alergand pe versantul estic, pe banda rosie, pana cand din neatentie ma impiedic si ma aleg cu o entorsa de toata frumusetea. Sciopatez pana in saua Fundu Colbului unde intr-o poiana linistita facem un somn de amiaza. Urcam spre Rarau, luptam cu niste caini de la stana iar imediat sub Piatra Soimului punem cortul intr-o poiana ferita.
A doua zi ne cataram mai intai pe Piatra Soimului si gasim o varianta sa urcam pana la balustrade, fara coarda, numai in bocanci. Observ ca Nazi cam risca inutil si incerc sa-l temperez. In cele din urma ma dau eu dupa el si facem la liber in urcus si coborare piatra din mijloc din Pietrele Doamnei. Dupa amiaza pornim pe creasta Raraului prin saua Ciobanilor, Popii Raraului spre plaiurile Tudirescu si Codrul Secular Slatioara. Codrul e impresionant iar forma si vechimea copacilor este uimitoare. Iutim pasul dar si din cauza hartii ne prinde intunericul. Din satul Slatioara si pana la Campulung Est, deci cale de 14km, mergem numai pe intuneric. La miezul noptii ajungem in gara de est si prindem un tren pe la 3 noaptea spre Iasi.

Remember Queen!

Martie 1996 - Muntii Bucegi

Dupa o decizie spontana, eu cu Liviu Iacob si John Vasilcin, plecam cu nasu' din Iasi spre Sinaia via Ploiesti. Echipati rudimentar pornim pe jos, pe varianta de iarna spre cota 2000. Din cauza zapezii mari, ajungem seara cand deja telecabina nu mai functiona. Batem la usa la statia de telecabina cu gandul sa dormim pe jos in interior. Un tip arogant ne tranteste usa in nas, asa ca varianta ne-a mai ramas sa coboram spre Valea Dorului sau sa ne adapostim in cabana dezafectata Miorita. Este deja intuneric si bate puternic vantul, asa ca in timp ce cautam solutii observam o cabana si pe cineva afara. Cand dam sa ne apropiem, suntem somati sa pastram distanta. Intre timp apare din cabana un tip inalt si slab, de loc din Busteni, care se uita mai lung la noi apoi ne invita inauntru. Practic am intrat intr-o cabana militara, cu regim strict. Pentru noi caldura din interior era "mana cereasca". Am dormit pe un hol pe jos in saci de dormit. Dimineata, pe o zi frumoasa, am hotarat sa coboram inapoi la Sinaia pe sub telescaun, apoi pe marginea drumului pana la Busteni. Ne-am baricadat in gara si am insirat pe soba toate lucrurile noastre ude. Un tiganas a reusit sa fure doar cateva perechi de sosete, in rest un politist ne-a legitimat iar dimineata ne-am trezit din cauza frigului.
Pornim spre Gura Diham si urcam la Poiana Izvoarelor. Admiram Acele Morarului, bem ceva fierbinte, facem poze cu niste fete dragute ca sa le aratam prietenilor nostri din Iasi ce tare ne-am distrat noi la munte, apoi continuam drumul la cabana Diham. In cabana dam peste niste colegi de la Studmont veniti la o lira montana, in frunte cu Vlad Condratov. Ne mai ridicam moralul si pornim din nou spre inaltimi spre cabana Malaiesti. Aici incercam, dar fara succes, sa-l conbinam pe cabanierul mustacios si ciufut sa ne lase sa dormim in sala de mese. Atunci eu, John si Liviu, scoatem cortul si campam la limita padurii langa cabana, pe o zona cu zapada topita. Ne imprietenim cu un grup de studenti in Bucuresti, majoritari din Brasov, in frunte cu Iraida Marculescu. Aflam mai tarziu ca cele doua fete cu care am facut poza la Poiana Izvoarelor erau chiar Ira si Jiulia (o fata din Craiova cu care as fi incercat sa ma combin). Un aspect important din excursia asta tine de resursele nostre financiare foarte limitate, asa ca dramuitul mancarii era un lucru foarte important. Noroc cu prietenii nostri din Brasov care stateau bine la acest aspect si ne-au inteles pe deplin. Ne-am distrat, ne-am bulgarit, am cantat, am legat prietenii cu acesti tineri, mai ales cu Ira.
Dimineata coboram impreuna spre Predeal, locul in care ne despartim si revenind la acceasi formula ajungem in Brasov unde din putinul pe care-l avem servim o bere Ciucas fiecare, cumparam bilete de tren si pornim spre Iasi.

Martie 1996 - Muntii Bucegi

Genesis in prima perioada cand muzica lor era mai putin accesibila

Octombrie 1995 - Muntii Suhard

Echipa formata din mine, Liviu Iacob, Doru - cu care am facut prima tura de iarna in Calimani, si Costica, un baiat din Pascani, hotaram sa pornim cu acceleratul Iasi - Timisoara spre Vatra Dornei de unde incepe creasta muntilor Suhard. Pana la 5 dimineata mai motaim in sala de asteptare din gara Vatra Dornei. Urcam o data cu rasaritul soarelui pe piciorul de munte Runc spre creasta principala, iar vremea se dovedeste a fi perfecta pentru drumetie. In prima zi parcurgem creasta principala a muntilor Suhard de la Vatra Dornei pana dincolo de saua Diecilor, dar fără a puncta Vf. Fărăoane. Noaptea eu cu Liviu Iacob facem focul si dormim pe o masa intr-o stana. A doua zi hainele noastre puţeau insuportabil de fum si stana. Doru si Costica au dormit la cort in conditii mult mai decente. In ziua a doua am urcat pe cel mai inalt varf din Suhard, "La Om" la peste 1900m alt. de unde se vedeau perfect muntii Rodnei (pudrat cu prima zăpadă), Calimani, Bargau, Giumalau, Obcinile Bucovinei si Hoverla din Ucraina. Coboram prin pajisti cu deschidere spre falnicii muntii Rodnei. In pasul Rotunda in loc sa gasim un drum modernizat asa cum e trecut pe harta gasim un drum forestier foarte rar circulat. Pana asteptam sa prindem o masina, ma apuc de mancat jir, care e chiar bun la gust. Avem sansa si ne ia un camion cu lemne pana la Ilva Mica. Sus pe lemne mi se face rau mai mult de la jirul mancat cu pofta dar si de la gropile si serpentinele din drum. Din Ilva Mica urcam in trenul Timisoara - Iasi iar dimineata ajung in Iasi. Cand urc in tramvai, lumea pune instinctiv mana la nas, iar cand intru in camera de camin, Nicu, colegul de la actorie, se trezeste brusc si-mi face scandal din cauza mirosului. Spre dupa-amiaza parca se mai aerisise si la noi in camera.

Septembrie 1995 - Muntii Rarau

Dupa ce dau restanta la Istoria Artei, in loc sa ma dau jos in Veresti sa prind legatura spre casa, raman in tren cu scopul de a mai face o tura in Rarau. Ajung dupa amiaza in Campulung Moldovenesc si pornesc drumetia pe Valea Caselor fara a stii la ce m-am angajat. Dupa Cheile Moara Dracului (care atunci nu erau inca podite) intru in padure si ma prinde intunericul. Singur, intr-o padure salbatica pe un traseu necunoscut, pe o poteca slab conturata ramata de porci salbatici, fara nici o sursa de lumina, speriat hotarasc sa ma intorc, dar pe drum vad un salas si un copil cu un felinar prin apropiere. Foarte suspiciosi si dupa un interogatoriu la care am raspuns prompt m-au primit sa dorm pe o podea murdara ca un caine. Eram fericit ca pot dormi si asa decat afara in intuneric in padure. Dimineata am multumit frumos si pe o vantoasa rece am pornit spre creasta Raraului. Traseul de pe Valea Caselor e labirintic, in mare parte prin padure salbatica asa ca tot ma intrebam oare ce-as fi facut noaptea aici? In final am iesit la gol alpin pe ceata langa Popii Raraului si am parcurs creasta fugărit de caini aprigi de la stâni, pana la cabana Meteo si apoi hotel Alpin Rarau. Am continuat sa merg spre saua Fundu Colbului apoi am coborat pe vale, pe drumul forestier interminabil, spre Pojorata. In final cam pe la ora 4 am ajuns in gara Pojorata. Pana la tren am tras un somn profund in gara pe o banca cu rucsacul sub cap, iar in momentul in care m-am trezit ma intrebam...Unde sunt? Ce caut aici?