duminică, 2 iunie 1996

Iunie 1996 - primul contact cu muntii Rodnei

Iunie 1996 - Muntii Rodnei


Hike route 1327903 - powered by Wandermap 
In plina sesiune universitara simt nevoia sa evadez din campusul iesean Tudor, iar iesirile regulate la poligoanele de catarare de la Bucium nu-mi sunt suficiente. Imprumut cortul colegului meu de camera, Balbaie Narcis, mai fac rost de niste bani pentru drum si pornesc seara spre gara cu gandul sa ajung dimineata la poalele muntilor Rodnei. Am incercat sa-mi caut un coechipier apoi cand m-am hotarat sa merg singur m-am miscat mai greu cu facutul bagajului si astfel am simtit prima data cum e sa pierzi trenul. In secunda urmatoare mi-am schimbat strategia si m-am dus sa dorm la prietenul John Vasilcin nu departe de gara. Dimineata la 6 eram in acceleratul Iasi - Timisoara pregatit pentru excursia in Rodna. Pe drum mi se face foame si mananc ceva carne gasita prin dulap in camin. Am parte de o indigestie teribila care nu ma slabeste pana seara. In Ilva Mica schimb trenul cu un personal de Rodna Veche. Ajung in Rodna Veche cam pe la orele 15 - 16, o comuna mare si frumoasa cu monumente istorice valoroase, nu reusesc sa fac decat o vizita la farmacie, apoi am parte la ocazie de un camion care ma lasa dincolo de localitatea Valea Vinului langa o exploatere miniera. Sunt in sfarsit in padure! Beau apa sa ma racoresc si pornesc prin aerul revigorant pe panta muntelui prin padurea de conifere tinere. La ora 19 sunt in etajul subalpin nu departe de saua Curatel. Sunt fascinat de intinderile de culmi monatane, Corungisu, muntele Rosu si Ineutul, Coama Lunga, Gargalaul... Gasesc un loc mai ferit pentru cort, iar cand campez constat ca am un cort pentru mare cu usi si benzi laterale din plasa pentru tantari. Izolarea termica revine sacului de dormit in totalitate. Admir asfintitul soarelui si jocul fuioarelor de ceata de pe versantul nordic pe cel sudic. Raman pe ganduri ore in sir pana apar stelele pe cer. Noaptea nu am probleme cu frigul, iar dimineata ma trezesc o data cu soarele. Ma simt mult mai bine astazi si incep sa-mi pregatesc micul dejun. Primusul grecesc merge f. nasol si abia reusesc sa-mi fierb un ceai. Plec spre vf. Ineu 2239 m. alt. dar inainte de a ajunge sus ma opresc un pic la crucea unui baiat de la Studmont Iasi, decedat in martie 1995, cand a alunecat spre fundul vaii. De pe Ineu am o priveliste rara si beneficiez de o zi cu vizibilitate de exceptie! In turul de orizont disting varfurile de pe creasta Rodnei pana la Vf. Pietrosu (2303m alt.) si toate masivele montane mai importante, unele chiar dincolo de granita, in Ucraina. Raman impresionat cand disting silueta alba a Pietrelor Doamnei din Rarau, zidul de piatra a Calimanilor, muntii semeti ai Maramuresului, culmile domoale ale Obcinelor Bucovinei si cupola celui mai inalt munte de gresie din Europa - Hoverla din Ucraina.
Urmez creasta principala pe coama lunga, apoi pe vf. Omu, pana la Gargalau. Ma chinui iar cu primusu sa-mi fac ceva de mancare dar pana la urma nu mai am rabdare sa fiarba cartofii si-i rontai ca pe mere. Pe Gargalau admir forma si culoarea lacului glaciar de unde izvoraste raul Bistrita (astazi lacul a fost largit fortat cu excavatorul la initiativa unui puscariabil primar de Borsa). Ajung si in saua Galatului unde optez sa cobor spre caldarea glaciara a Puzdrelor. Din cauza soarelui puternic de peste zi am frisoane de inceput de insolatie. Epuizez resturile de mancare care mi-au mai ramas si o data cu lasarea serii si incep sa tremur ca varga din cauza frisoanelor. Toata noaptea am tremurat in cort, asteptand lumina zilei.
In ziua trei vremea e la fel de frumoasa, dar intentia mea este sa cobor la Borsa, in Maramures. Trec pe langa ruinele fostei cabane Puzdrele, pierd marcajul si cobor pe niste drumuri de care pana in Borsa. Primul meu contact cu Maramuresul real fata de cel vazut din brosuri turistice este neplacut. Case inghesuite mari si hade, multa mizerie, curti cu copii multi si nespalati. De la o curte neingrijita copii incep sa arunce cu pietre in mine, lucru pe care nu l-am mai intalnit niciodata. Merg pe marginea drumului la nesfarsit ferindu-ma de basculante si tractoare, ajung si la un cartier de blocuri gen ghetou ca in final sa dau de gara. In oglinda garii observ ca sunt foarte ars de soare, am pielea rosie. Prind o legatura prin Viseu - Salva, apoi din Salva un tren foarte aglomerat spre Iasi. Adorm pe jos pe culuar pana in Moldova. Dimineata sunt din nou la Iasi unde sesiunea continua.

2 comentarii:

csuporj spunea...

Ai fost pe la inceputul sau pe la sfarsitul lui iunie? Cum e in iunie la munte, mai este cineva in perioada asta sau incepe sa vina lumea doar prin iulie? Cararile nu sunt blocate de zapada? Te ataca oare ursii sau lupii daca esti singur pe tot muntele? As vrea sa merg si eu singur dar parca mi-e un pic frica daca stiu ca nu mai e nimeni pe acolo.

Vali spunea...

Am fost pe 6 iunie, si erau cateva fasii de zapada. Am prins o vreme super ca tocmai trecuse un val de frig cu vantoase. Din cauza ca nu sunt cabane sus pe munte si nici orase mari prin apropiere, turistii prin mai si inceput de iunie sunt mai putin. Sanse sa dai de cehi sau unguri sunt mai mari decat de conationali. E fain sa mergi acum ca prinzi bujorul de munte in floare! Vacanta placuta!