sâmbătă, 5 septembrie 1998

August - Septembrie 1998 - Muntii Fagaras, Retezat, Sureanu


In timp ce lucram la Pascani, Andrei Catargiu pune la cale pentru sfarsitul lui august, o tura alpina pe muchia Albota din Fagaras. Raspund prezent eu, Gigi Curelariu. Surpriza neplacuta cand constatam ca avem bagaje prea uriase si grele, apoi Andrei il invita pe Volodea, care e fara experienta in tehnici alpine, iar din Bacau, Gigi aduce o domniță, Ioana din Piatra Neamt (studentă la medicină), tot fără experientă. Coborâm in Ucea, luam o ocazie pana in Victoria apoi pe jos pana la cabana "Fata Padurii". La cabana intrebam niste padurari cam pe unde sa abordam iesirea in muchie. Deloc lamuriti dar totusi cu harta "Pe Custuri Fagarasene" (autori Ilie Fratu și Andrei Beleaua) intuim cu aproximatie un posibil traseu. Incepem un urcus abrupt undeva mai sus de cabana pe versantul din dreapta printre tufe uriase de zmeura si mure. Cam de prin zona asta vin ursii care dau tarcoale cabanei din vale, asa ca suntem incordati si atenti la orice miscare. Dupa ce ne-am zgariat bine ajungem intr-un drum de exploatare in paragina. Îl urmăm o bucată bună până ce hotărâm să ne întoarcem din cauza ca la un moment dat in loc sa urce incepea sa se ”lase” abrupt la vale. Coboram pe versantul de vest in Furca Albotei unde prindem un drum forestier ce parea circulat. Urcam in amonte pe acest drum pana cand ne prinde seara. Punem cortulurile chiar pe drumul forestier tot mai tare invadat de vegetaţie. Dimineata ne trezim in sunet de clacsoane! Buimaci deschidem usa cortului si vedem un tractoras cu remorca plina de tigani veniti la cules de afine si mure. Tragem cortul un pic cat sa treaca, apoi strangem lucrurile, mancam si pornim si noi la deal pe o vreme ce se anunta frumoasa. La capatul drumului forestier gasim un uluc bun de urcat, iar pe un busten era scris cu vopsea "atentie se corhaneste". Am stat noi la polemici ca la urma sa ne gandim ca o fi un regionalism la cuvantul "boncanit", care inseamna ritualul de imperechere la cerbi si caprioare, mai ales ca e si sfarsitul verii. Nu bine ce ne pozitionam pe firul ulucului ca auzim un strigat si un huruit undeva de sus. Imediat il vad pe Andrei cum tipa ceva la noi si o zbugheste pe versant, apoi peste noi vad cum se prăvale ditamai trunchiu' de brad. Fugim care-incotro iar busteanul trece amenintator pe langa noi. Uite ca asa am aflat si noi ce inseamna "corhanit" si cat de diferit e fata de "boncanit".
Urla Andrei la muncitori sa se oprească si putem si noi sa urcam in siguranta. Dupa mai bine de 2 ore de urcat in continuu prin padure reusim sa iesim in gol alpin in "Furca Albotei". Aici zarile se deschid cu largi privelisti: la nord, la picioarele nostre, avem Tara Fagarasului si dealurile Hartibaciului din Transilvania, la est si sud-est admiram muchia Tarata, Turnurile Podragului, Podragu, Podragel si Albota. Suntem cam pe la 1800m alt. dar privelistea e foarte aeriana de parca am fi la peste 2000m. Pornim un urcus sustinut pe muchia principala pana pe varful Zgaucu Mare la peste 2100m alt. Ne tragem sufletul si admiram in toata splendoarea creasta Arpaselului si varful Vanatoarea lui Buteanu (2507m alt.). Muchia devine tot mai ascutita, urcam si coboram de nenumarate ori. La un moment dat pe un pasaj de coborare suntem nevoiti sa punem o coarda de rapel . Gigi trece fara probleme, urmeaza Volodea care din lipsa de experienta penduleaza un pic, suficient cat sa piarda o sticla de apa (de mare valoare), apoi fata lui Gigi care scapa coarda, penduleaza periculos, ca in cele din urma s-o tinem pe muchie. E palida la fata si tremura toata, Gigi se panichează și o mustruluiește. Eu m-am spalat pe maini si i-am zis lui Andrei ca este direct responsabil pentru Volodea iar Gigi pentru Ioana. Ne miscam totusi greu asa ca vom petrece noaptea pe varful Vartopel pe o mica platforma unde incape doar un singur cort. Toti de inghesuie in cortul meu iar eu raman sa dorm in aer liber afara. La peste 2300 m alt e superb. Am doar cerul deasupra, iar la picioare (unde mi-am pus niste lespezi sa nu alunec spre vale) sunt luminile din Tara Fagarasului pana la Sibiu. Dimineata prind un scurt rasarit, apoi cer cu nori si ploaie marunta. Strangem rapid si hotaram sa mergem pe sub muchia Vartopel pana la "Fereastra Zmeilor" unde intalnim poteca turistica spre lacul Capra si Balea-Lac. Eu, Gigi si Ioana mergem pe sub muchie, iar Andrei cu Volodea coboara o valcea, considerata de ei mai sigura. Cand ne intalnim, Volodea avea o compresa la cap ca sa opreasca hemoragia de la o piatra dislocata de Andrei. De sete bem apa din lacul Capra si continuam drumul la Balea. Andrei cu Volodea raman la Vila Paltinu la comfort sporit, noi ceilalti coboram prin caldarea Balea la Balea-Cascada, apoi cu un autocar de turisti ajungem la Sibiu. Petrecem o buna parte din noapte vagabondand pe strazile inguste din Sibiu pana la trenul de ora 3 noaptea. In Simeria schimbam cu un personal pana la Petrosani si cu un autobuz pana la Campu lui Neag. Pornim pe jos prin ploaie spre complexul Cheile Butii, lasam bagajul aici si facem pe jos o bucata din chei. Cheile sunt inguste, nu prea inalte, dar pline de forme carstice interesante. Ploaia nu conteneste asa ca pornim oricum spre cabana Buta din muntii Retezat. Uzi pana la piele ajungem aici si constatam ca a avut loc un incendiu si mai sunt cateva anexe disponibile. Ne cazam in conditii insalubre si dormim cat putem. Seara observ ca pe varful Custura (peste 2400m alt.) se depune strat de omat.
Dimineata totul e alb. Urcam spre lacul Bucura, iar pe drum singurii turisti intalniti sunt niste britanici uzi si inghetati, total surprinsi de vreme. La Lacul Bucura, lasam bagajele la refugiu salvamont si pornim spre cel mai inalt varf din Retezat - Peleaga la 2509 m. alt. Privelistea de pe varf e obturata de ceata asa ca pornim la vale spre caldarea Pietrele, printr-un ocean de jnepeni pană la refugiu Gentiana popas pentru un ceai fierbinte, iar Gigi si Ioana imi spun ca ei vreau sa coboare spre gara si spre casa. Cobor cu ei pana la Carnic, apoi cu celebrul IMS pana la Ohaba de sub Piatra. Aici in gara iau o decizie buna si ma despart de ei cu gandul la zona valea Lola din muntii Sureanu descrisa de domnul Ica Giurgiu in revista Muntii Carpati nr. 2. Iau o ocazie pana in satul Baru Mare apoi pe jos traversez localitatea spre valea Lola. La iesirea din sat, la o bariera, un padurar burtos ma ia la intrebari cum ce caut eu pe acolo, cum ca tre* sa-i cer aprobarea lui... Cum nu e bine sa te pui cu prostii, l-am bagat in seama si i-am cerut permisiunea (care a fost de fapt un moment în care am ascultat un elogiu despre cat de tare e el si ce atributii grele are) apoi am trecut mai departe încercând să-mi alung gândul că în România nu prea e loc să nu gasești câte un prost. Dupa vreo ora si jumatate de mers am ajuns intr-o poiana unde am pus cortul. A doua zi pornesc sa vad cascadele de la Sipot. Urc pe langa apa admirand cascadele pana la doua guri de pestera. Una aparent uscata si alta mai mult un izbuc, imposibil de vizitat fara echipament de scafandru speolog. Ma reintorc la cort si vad antreul cortului sfasiat si mancarea imprastiata prin poiana. Nu-mi explic ce s-a intamplat, mai ales cand am vazut ca a muscat batonul de salam dar nu l-a mancat. Seara vad ca spre cortul meu vine repejor o vacuta. Asta era inamicul meu care mi-a devastat cortul. Cu tupeu vaca se indreapta direct spre cort. Iau un leat de langa o capita si-i croiesc una la spinare sa ma tina minte.
A doua zi, singur, obosit si fara mancare decid ca e timpul sa ma intorc acasa. Din halta Baru Mare (aparent devastată) iau un personal fara lumina pana la Simeria, apoi cu acceleratul Timisoara - Iasi ajung acasa la Botosani.
Aug - Sept 1998 - Fagaras, Retezat, Sureanu

2 comentarii:

rory spunea...

Tocmai am venit şi eu de la munte... :) Sus, pe muntele Cozla, în Piatra Neamţ, stă scris cât roata carului "ATENŢIE! Se corhăneşte!". Binenţeles că habar nu am avut ce înseamnă acest cuvânt, până nu am ajuns acasă şi până nu am dat căutare pe..."goagăl"... :)
Aşa am dat de blogul tău...
Binenţeles că m-a distrat cuvântul...

GEOS GRUP spunea...

Putea sa ne coste viata...