Gârboavele XC – Galaţi

Bike route 897040 - powered by Bikemap 

Am pe rol organizarea maratonului Nordul Moldovei de la Botoşani de pe 30 aprilie, dar totuşi mă voi rupe, la insistenţele lui Bogdănel şi voi merge împreună cu Dragoş la Galaţi la „Gârboavele XC” organizat pe data de 7 aprilie. La Botoşani, primăvara încă nu se zăreşte dar speram că la Galaţi, fiind mai la sud locurile să fie mai călduroase şi verzi. Am o problemă la cutia de viteză cu trepta a treia de unde tot sare, dar nu văd să fie decât o problemă la timonerie. Pe drum pe la Galaţi cutia incepe să facă figuri repetate. Se pare că nu e timoneria ci chiar cutia de viteze! Încerc să schimb cât mai rar rapoartele dar la Adjud, un pieton grăbit mă face să am un reflex greşit şi gata... nu mai pot baga maşina în viteză. Băieţii speriaţi aşteaptă de la mine o soluţie. E deja seara iar maine dimineaţă se dă startul. Cu greu pornesc direct din treapta a 4-a şi mă chinui până la intrarea în Galaţi să nu cumva să încetinesc. La Intrarea în Galaţi dinspre Tecuci e un service Renault. Vorbesc cu paznicul care ne lasă să parcăm în curte şi noi mergem la o pensiune situată peste drum în cadrul unui depozit. Sunt îngrijorat cu privire la maşină, concursul e de mult pe planul 2. Dimineaţa băieţii se duc pe bicicletă la „păpădie”, o locaţie din centrul oraşului, locul de plecare cu un camion şi un autocar spre concurs. Eu rămân la service. E sâmbăta şi programul e redus aşa că primul service mă trimite la plimbare. Aflu de al doilea care e pe centura de est. Pornesc iar maşina şi ajung cu greu la Apan service. E un showroom Nissan şi un service în spate. Oamenii aştia au fost amabili şi au zis că vor încerca să desfacă cutia să vadă de pot repara. Dar treaba asta doar luni... Domnul inginer îmi spune să las maşina la ei iar dacă am timp să merg chiar la concurs. Pornesc echipat spre pădurea Gârboavele, iar pe drum sunt claxonat de maşinile cu biciclişti. Galaţiul a fost şi rămâne un oraş industrial. Acum periferiile din est şi nord arată dezolant, poate amplificat de lipsa vegetaţiei şi starea mea de spirit. Hoarde de câini vagabonzi mă hărţuiesc permanent. Peste tot acest decor sumbru, a început să cadă o ploaie rece şi abundentă de primăvară. Ajung şi la locul de start în timp util. Aici e nebunie! O îmbulzeală de nedescris la linia de start. Lumea se înghesuie sa-şi ia numerele de concurs, să plătească taxa să prindă un loc mai bun la stat. Startul se decalează iar ploaia încetează. Traseul constă în două ture a câte 20 km fiecare, în care se anunţă că avem de toate. Când se dă startul realizez că am in picioare ghetele şi nu papucii cu SPD dar e prea târziu... Pornim pe un singletrack la vale fără mari şanse de depăşire. Deja cei buni sunt departe... Dar mă înşel! Din cauza argilei lipiciose, toată lumea era la curăţat roţile. Din cauza ploii, traseul a devenit foarte greu! Împingem din răsputeri bicicleta prin noroaie răscolite de cei din faţă. Imaginile cu noi „prinsi’’ prin noroaie sunt asemenea celor din tablourile lui Grigorescu din perioada razboiului de Independenta. După prima rundă epuizantă, intrăm pe tura a două cu prea puţină tragere de inimă. Dar din cauza unui puternic vânt uscat reuşim să pedalam acceptabil. A fost şi momentul în care Dragoş şi Bogdănel au tras mai tare distanţându-se de mine. În final când ajungem şi noi la sosire, nu sunt băgat de nimeni în seamă, dar inspirat mă opresc şi solicit să fiu notat cu timpul de sosire aferent. Nu contează pe ce loc am ieşit, sunt pe undeva prin pluton, bine că nici unul din noi nu a abandonat. Revenim în Galaţi cu autobuzul organizatorilor unde petrecem o noapte la un hotel obscur. În ziua următoare, Bogdanel şi Dragoş pleacă cu autobuzul acasă iar eu mai petrec 3 zile de pomină în căutarea unei cutii de viteză pentru Renault Trafic. După ce toc o groază de bani ajung în final şi acasă.