Iunie 2009 - Rarau la cort

Iunie 2009 - Rarau

Vineri seara, am plecat cu Gina, Cezar si Nicu la o tura de catarare in Rarau. Am luat masina lui Cezar si am pornit-o spre munti destul de tarziu. Cezar de la atata bautura, dormea dus, eu cu ceilalti ne chinuiam sa urcam prin bezna, pe drumul prin Pojorata spre creasta Raraului, iar singura scapare de a nu adormi la volan era radiocasetofonul lui Cezar la care ascultam singurul post de radio captat: RR Cultural, care tocmai participa la un cenaclu de poezii post moderniste. Au urmat 16 km de drum al naibii de dificil si cel putin o ora de poezii ciudate.
   Ajunsi la miezul noptii, il rog pe Voicu sa ne cazeze la el la Salvamont, iar dimineata ne apucam sa instalam corturile. Incepem cu faleza "Piatra Cotetului", cu traseul "preludiu  5+" . Pentru ca toti sunt incepatori, ma straduiesc sa fac un mic instructaj de "protectia muncii". Mai toata ziua o petrecem pe la stanci, iar cand ne lovea foamea mai dam cate o tura pe la corturi sau pe la restaurantul hotelului Alpin Rarau. Cu noi pe Rarau era si o grupare "izoterica" compusa mai ales din pensionari fara ocupatie care ne tot "bizaiau" cu "chestii existentiale".
    Duminica vremea vrea sa fie capricioasa asa ca o lasam sa-si faca de cap, cu ploi scurte si reci si perioade scurte si insorite. Reusesc sa catar cate ceva pe la Piatra Cotetului si pe dupa masa ne retragem de pe Rarau pe acelasi drum.
  Spre casa, la un moment dat, Cezar preia volanul, astfel, in localitatea Salcea, intr-o curba stransa, botezam acest viraj anonim cu numele de "Cotu lu' Cezar".

Iunie 2009 - Cheile Sugaului

O tură lejeră cu prietenii în cheile Bicazului, intr-o frumoasă zi de vară. M-au însoţit: Gina, Cezar, Dragoş cu Bogdan.
Am oprit direct în cheile Sugău intr-o tentativă de a trece prin apă prin toate cheile. Marmitele din vale păreau destul de adânci şi a trebuit să renunţăm la tentativă. Ne-am mulţumit doar cu o baie. Ne cazăm la campingul de la hotel Turist, iar după masă pun nişte manşe uşoare la peretele Poştei. Sentimentul de înălţime nu a fost prea prietenos cu amicii mei novici în escaladă. După masa mă "prinde" doar pe mine pe stăncă unde reuşesc traseul Lynkx -7. Încerc şi Miana 7+, dar fără prea mult succes. Seara vizitez cu Cezar o discotecă din zona, dar dezamăgire! în interior "hituri" maghiare şi 80% clienţi de sex masculin. În 10 minute eram în pat cu gândul la chefurile din perioada studenţiei...
Dimineaţa mergem la lac să ne tragem cu bărcuţa. Vreme superbă şi o mulţime de oameni dornici de grătare şi iarbă verde. Salvarea e Paul Covalschi care e în cheile Sugău. Petrecem toată ziua la căţărare aici. Nu cunosc denumirile la trasee şi nici gradele, dar ce contează cănd vremea e superbă şi bucuria căţărării e mare! Când coboram spre maşină eram stors de energie dar fericit că "m-am dat" pe perete.