miercuri, 18 aprilie 2001

Aprilie 2001 - Cheile Bicazului, Hasmas

Imediat ce s-a topit zapada, plec in chei la catarat. Pun cortul la Raza Soarelui, alaturi de cele ale cataratorilor din Iasi si stabilesc coechipierul si traseele. In peretele Suhardului urc "Pintenul Suhardului" (4A) cu Forest (Ovidiu) secund. La intrare trebuie sa asteptam pana ce ne vine randul dupa Vali Masina, care disloca ditamai bolovanul din perete. Prima lungime mi se pare grea si friabila. Regruparea e la mana pe o fata inclinata cu iarba. Lungimea a doua e redutabila. Chiar la intrare se foloseste o cheie de mana in dreapta in fisura. Dupa bavareze, spraituri si chei traseul se termina pe varful pintenului. Cu toate ca nu sunt decat doua lungimi de catarare propriuzisa, mie mi se pare ca fiind cel mai tare traseu clasic din tot peretele Suhardului. Inainte de a iesi in padure mai e de trecut un bolovan imens incastrat in perete, apoi o fata inierbata foarte inclinata care era acoperita de zapada. Am fost nevoit sa ma incalt cu ghetele pentru ca nu puteam urca pe iarba in espadrile. Analizand timpul ne-am bagat sa urcam si Hornul Rosu. Pornesc pe un diedru si nu gasesc sa asigur decat in trei locuri. Ajung cu bine in regrupare apoi pornesc in lungimea a doua pe un scoc cu bolovani instabili, Hornul Rosu pare destul de banal asa ca descatar atent sa nu-l bombardez pe Forest si zaresc o linie e traseu pitonat pe o fisura in stanga, apoi pe o muchie. Asta de fapt e traseul "Creasta Hornului Rosu", un traseu foarte rar parcurs dar destul de interesant. Intr-adevar, traseul traseul se termina undeva intre pereti si e nevoie de cateva rapeluri pe cuie ruginite la coborare. Pe unele locuri asigurarea e mai mult psihologica decat reala, dar pentru ca pasajele sunt usoare si peisajul incantator, merita efortul.
Seara la foc de tabara prajim slana si bem vin.
A doua zi ploua si e foarte frig. Ne plictisim in cort si plec la o drumetie cu Bogdanel din Gheorgheni pe cursul superior al Bicajelului. Trecem prin satul "Trei Fantani" si urcam pe o defrisare spre creasta. Incepe sa ploua torential si sa bata vantul. Uzi si inghetati ne oprim la bufetul-restaurant din Lacu Rosu si bem o ciorba fierbinte. A urmat o noapte cu temperaturi sub 0 grade, la un moment dat am imprumutat o pereche de pantaloni de trening de la Bogdanel.
In ziua urmatoare, impreuna cu Vali Masina si Bogdanel urcam traseul "7 Noiembrie" pe varianta din stanga. Dupa prima lungime, incepe o ploaie cu grinina iar dupa ce a mai trecut suvoiul hotaram ca Bogdanel sa coboare in rapel. Raman cu Vali Masina si urc eu cap si el secund pe o stanca uda dar cu prize de mana solide. Dupa o portie de "salata de coarda" Vali, pur si simplu uita sa se lege in coarda. Isi da seama dupa cativa metri de mers la liber. Stiu ca ne-am infiorat amandoi de o astfel de gafa. Dar in rest am facut ehipa buna pe tot traseul. Dupa amiaza, soarele incalzea peretii de la Raza Soarelui, era superb pe pasajele din traseul "Ioana" (6+). Seara strang tabara si plec cu Bogdanel la Gheorgheni la el acasa, unde mananc zdrvan iar la miezul noptii sunt condus la gara de unde iau trenul spre Bucuresti. Pe Vali Masina si pe Forest i-am prins pe la inceputurile lor in escalada. In prezent ei sunt cataratori foarte buni, cu performante prin tara si strainatate. Bogdanel e un baiat fain din Gheorgheni, student la Iasi pe atunci, dar din pacate i-am pierdut telefonul si e-mailul.

Un comentariu:

Tag(Carpet)Bagger spunea...

I wish I could read your Blog...