luni, 12 septembrie 2005

Septembrie 2005 - M. Rarau - Tabara de pictura

Septembrie 2005 - Rarau
Mă întâlnesc prin Botoşani la o terasă cu Cristina Muscă, colegă de facultate şi o artistă valoroasă, care-mi propune să particip la o tabără de creaţie la stâna model de pe Rarău. Cum deja era septembrie şi şcoala începuse nu puteam sta toată săptămâna. Pornesc din Botoşani cu Robert Cobuz până la Suceava iar de aici ne ia cu maşina o artista plastică ceramistă din Suceava. Parcurgem un drum agreabil printre munţi până la Chiril, pe versasntul sudic al Rarăului de unde pe drumul alpin urcăm prudent până la cabana Pastorală. Tabăra de pictură e la "stâna model" iar Naciu ne asteaptă să mergem la adus apă. Procedura era destul de complicată că aveam la dispoziţie doar o căldare de plastic, o sfoară şi o bucată de fier. Seara stăm la poveşti până târziu. Dimineaţa mă trezeşte lumina soarelui şi plec să fac poze. E o lumină si o claritate foarte bună. Admir munţii din jur şi ecourile de pe văi. Simt nevoia să zburd ca un câine scăpat din lesă. Mă întorc la cabană şi pornesc cu toată echipa pe piatra mică din Pietrele Doamnei. Imagini de vis cu mare alpină pe valea Bistriţei şi Ceahlăul semeţ şi solitar. După masă incerc să pictez dar mă rezum la schiţe în tuş. Am în faţă un peisaj pitoresc cu Giumalăul în fundal şi incerc să fiu atent să nu "cad" spre kitsch cu peisajele astea montane. Cum am luat cu mine si echiamentul de escalada, am norocul să mă întâlnesc cu Misu' din Iasi şi un băiat Marius din Fălticeni şi urc nişte trasee faine de nivel 6+.
În ultima zi mergem să vedem peştera Liliecilor. Avenul de la intrare nu m-a inbiat niciodată să cobor, mai ales când ştiu că e o peşteră fără concreţiuni şi adăpoşteşte o numeroasă colonie de lilieci. În poiana de lângă peşteră e un schelet de început de refugiu, care nu-i înţeleg rostul.
După masă mai ben nişte iaurturi de la sponsorizarea Cristinei şi pornim cu maşina pe drumuri desfundate spre valea Bistritei apoi spre Suceava şi Botoşani.

3 comentarii:

piggy spunea...

scheletul de "inceput de refugiu" este destul de vechi. chiar era ridicata o cosmelie acolo, utilizabila (prin '95 parca). vremea (cu toate ale ei) a doborit chestiunea respectiva. deci nu e un inceput, este un sfirsit.

Vali spunea...

Barnele alea de lemn par ok, peretii nu exista. Oare cina a facut acel refugiu acolo?

piggy spunea...

Raspund dupa 8 ani. Imi amintesc ca acel refugiu era folosit de "eltisti". Era o secta numita ELTA, stateau la corturi in poiana respectiva. Nu stiu daca acea constructie era facuta de ei, dar stiu ca o foloseau cit timp ocupau poiana. Am trecut prin tabara lor in drum spre pestera. Asta se intimpla prin anii 90.