vineri, 20 mai 2005

Mai 2005 - Munţii Rarău

Am mai urcat pe Rarău în acest interval cu o clasă de copii de la ţară, de la Blândeşti şi alta de la liceul Mihai Eminescu, un liceu de elită din Botoşani. Copii de la ţară au fost mai simpatici şi mai sufletişti. Cît am urcat de la schit nu s-au plâns de nimic iar aici au fost cu mult bun simţ. Aştia de la Eminescu au fost un pic cam sclifosiţi. Recunosc să s-a defectat maşina la urcare, iar sus vremea nu prea a fost prietenoasă. Scopul meu e să atrag spre dragostea de munte macar cate un copil din grupele pe care le aduc până aici. Sunt blamat de unii şi apreciat de alţii, dar asta nu pare să mă intereseze.

2 comentarii:

valentin toader spunea...

Fa efortul asta de cate ori poti Vali. Du copii la munte de cate ori ai ocazia. cred cu tarie ca multumirea va fi si de partea lor dar mai ales de partea ta. Iti mai amintesti tabara in care ai urcat prima data la munte. Probabil n-ai s-o uiti niciodata fiindca asta a pus piatra de temelie la personalitatea "montana" pe care o ai. Sunt convins ca macar 10% din copiii pe care ii aduci sus vor tine minte tot restul vietii aventurile cu tine. Putini dascali mai fac asta in zilele noastre. Eu imi amintesc cu mare placere cum la varsta de 6 ani am fost urcat cu telecabina, impreuna cu grupa mijlocie, pe platoul Bucegilor de educatoarea mea. Ei, azi educatoarea respectiva e directoarea gradinitei la care am inscris-o pe Zada, fetita noastra cea mare si sunt chiar mandru de asta. Toate bune.

Vali spunea...

Din 2007 nu mai lucrez in invatamant.
Deja fata ta merge la gradinita!!!! trece timpul...