marți, 12 august 2003

August 2003 - drumeţie în munţii: Postavaru, Piatra Craiului, Ciucaş, Ciomatu şi Hăşmaş

August 2003 - Postavaru, Piatra Craiului, Ciucas, Ciomatu si Hasmas

Tură organizată de Ovidiu Rânja, cu maşina spre o serie de destinaţii montane. Iniţial în program era Piatra Craiului şi creasta integrală a Făgăraşului. Plec de la Botoşani şi mă întâlnesc cu el la Tîrgu Frumos. În maşină mai era: Misha (prietena lui Ovidiu) şi Rudi (un coleg de-a lor, un ciudat). Ajungem la Braşov şi cumpărăm de mâncare şi dăm mai departe spre Râşnov. Cum ceilalti nu mai văzuseră cheile Râşnoavei din Postăvaru, dăm o tură rapid până acolo. Ne interesăm de preţul de la instalaţia de bungee-jumping şi urcăm până unde începe traseul de via-ferata. Continuăm drumul nostru până la Zărneşti cu mici popasuri să admirăm impresionantul abrupt nordic a Bucegilor. Ajungem spre seară la Plaiul Foii unde mâncăm şi admirăm impresionantul abrupt vestic al Pietrei Craiului. Durează mult până ce Rudi îşi face bagajul, plus că pe drum tot facem popasuri ca să-şi tot schimbe câte ceva. Deja era întuneric aşa că mergem tot înainte spre refugiul Şpirla. Mergem greu tot împingând la ciudatul ăsta de Rudi. Cu chiu, cu vai, ajungem la refugiu şi curios e că aici nu e nimeni. Eu cu Rudi dormim în refugiu iar Ovidiu şi Misha la cort. Noaptea aud trosnituri şi sfornăieli de moş martin, pe lângă refugiu. Îl trezesc şi pe Rudi ca să nu se sperie şi arunc o petardă din uşa refugiului. S-au speriat în schimb cei de la cort care au venit la noi în refugiu. Dimineaţa plecăm în drumeţie să facem creasta sudică a Pietrei Craiului. Rudi rămâne la refugiu aşa că urcăm rapid pe grohotiş până "La Zaplaz", unde admirăm "ferestrele" de calcar. Ziua se anunţă frumoasă şi noi urcăm rapid pe poteca de "la lanţuri" spre creasta principală. Din creastă pornim spre sud peste varfuri ascuţite pe creasta sudică. Coborâm în şaua Funduri pe grohotiş instabil şi ţinem poteca de sub abrupturile vestice. Ajungem la "Cerdacul Stanciului" şi ne căţăram pe scara metalică sa admiram portalul mai bine, apoi mergem şi la Peştera Stanciului unde în fundul peşterii se află o sursă sigură de apă, traversăm zona umerilor apoi "marele grohotiş" ca în final să revenim la Spirla la refugiu.
In ziua urmatoare mergem pe Padina Lancii spre Poiana Inchisa despre care auzisem ca e minunata. Pana in Poiana Inchisa cel mai greu lucru a fost sa scapam de Rudi care tinea mortis sa mearga. In poiana am admirat ciopoare de capra neagra care vin aici la pascut. Am luat apa de la izvorul amenajat, o raritate la această altitudine în Piatra Craiului apoi am început să căutam continuarea "brâului de mijloc" printr-o zona periculoasa cu rampe de iarba foarte înclinate ca în cele din urmă să prindem firul brâului în coborâre spre "marele grohotiş", destul de incomod de parcurs. La capătul lui începe "brâul roşu", un traseu splendid. În prima parte brâul traversează "peretele uriaş" pe brâne expuse ca mai apoi sa devină prietenos. O mulţime de flori şi plante, de la mătrăgună până la garofiţe şi flori de colţ cresc în armonie cu lumea de piatră din jur. În ultima parte, brâul e mai greu de parcurs datorită jneapănului des şi înalt. La întoarcere vedem cum vine spre noi dinspre munţii Făgăraş o furtună uriaşă. Grabim pasul spre Şpirla iar pe drum îl ancorez şi pe Rudi care tocmai vroia să se spele pe dinţi... La Şpirla mă dezbrac complet, mă săpunesc bine şi ies afară la duş. Pană spre seară refugiul era neîncăpător cu omuleţi refugiaţi de prin toate cotloanele muntelui.
Părăsim Piatra Craiului cu destinaţia Făgăraş prin Rudăriţa. Pe Rudi l-am lăsat pe la Plaiul Foii iar în locul lui a mers Marcel, un băiat de loc din Câmpulung Moldovenesc stabilit prin Bucureşti. Ducem tot echipamentul până la capătul drumului forestier, aici lăsăm pe Misha şi Marcel iar noi ne pregătim să ducem maşina la Plaiul Foii când doi bătrânei drumeţi ne opresc imperativ să-i ducem la salvamont Plaiul Foii. Pe drum aflăm că pe Berevoiescu în Făgăraş sunt doi tineri, frate şi soră decedaţi, lângă un cort parţial montat. Mai târziu am aflat că au murit trăsniţi de ploaia care ne-a fugărit şi pe noi în Piatra Craiului. Am fost marcaţi de momentul ăla, aşa că ne-am întors la corturi, am strâns tot şi pe seară am plecat spre munţii Ciucaş.
În Ciucaş am ajuns la miezul nopţii şi am campat în poiana din faţa cabanei Muntele Roşu. În jur, românaşi cu manele, mizerie şi focuri şi grătare. Dimineaţa e înnourat şi frig. Totuşi plecăm spre vf. Ciucaş prin valea Cheia. Ajungem şi la cabana Cheia aflată intr-o situaţie deplorabilă. Continuăm prin golul alpin pe o burniţă rece şi mai apoi prin ceaţă de unde mai răsar stânci cu forme bizare. Pe vârful Ciucaş, la peste 1900 m alt. stăm cam jumătate de oră cu speranţa că se rupe ceaţa, dar ghinion. Întoarcerea ne-am pregătit-o prin culmea Bratocei până în pas apoi iar la cabana Muntele Roşu.
În ziua următoare în Ciucaş avem mare noroc la vreme. Urcăm până la o şa apoi spre dreapta spre creasta Gropşoarele cu superbe privelişti spre lumea de piatră cu forme ciudată. A fost mult mai frumos decât în prima zi, iar Ciucaş e foarte pitoresc.
Părăsim Ciucaşul, mai facem un popas şi prin Braşov apoi ne îndreptăm spre masivul Ciomatu. După masă plătim taxa de campare intr-o poiană largă nu departe de tinovul Mohoş. Noaptea călduroasă de august mă face să rămân întins pe iarbă şi să admir lumea de constelaţii. Dimineaţa facem baie in lacul Sfânta Ana, mergem la tinovul Mohoş, apoi în zona Balvanyos mergem pe la "cimitirul păsărilor", peştera Ucigaşă, mofetele cu emanaţii de gaze toxice. În final urcăm abrupt la cetatea Balvanyos care mai păstrează nişte ruine modeste. În schimb priveliştea de aici merită pe deplin efortul. Spre seară ajungem în orăşelul minier Bălan, la poalele munţilor Haşmaş.
Dimineaţa urcăm pe lângă rugi de mure şi zmeură până la cabana Piatra Singuratică. O cabană foarte modestă dar cu personal amabil. Urcăm printre stâncile de la Piatra Singuratica (Ecenn) care mie mi se par apropiate cu Pietrele Doamnei din Rarău. Urmăm apoi poteca de creastă prin pajişti subalpine spre zona somitală formată din vf. Hăşmaşul Mare cu cei peste 1790m alt. Aici erau niste localnici şi montau o cruce care să fie vizibilă din Bălan. De pe vârf avem o privelişte largă spre izvoarele Mureşului şi a Oltului, spre depresiunea Ciuc şi Munţii Harghita.
Din creastă forţăm o coborâre spre valea Oltului care se dovedeşte riscantă. Cu greu coborâm o rampă cu iarbă şi săritori până la o brână străbătută de capre negre. Mai depăşim o săritoare şi ajungem într-o pădure sălbatică. Ieşim într-un drum de TAF de unde putem admira măreţia pereţilor versantului vestic, străpuns de grote şi arcade. Oprim la o stână să cumpărăm nişte caş proaspăt apoi mergem cât de repede putem spre Bălan fiind zoriţi de o ploaie iminentă. Ajungem la timp, chiar înainte de şuvoi şi plecăm cu maşina spre casă traversând pasul Pângăraţi pe o ploaie deosebit de abundentă. In Cheile Bicazului prindem un apus de poveste care înroşea pereţii de stâncă.

Un comentariu:

Ovidiu Ranja spunea...

Foarte frumos si exact, cum iti poti aminti asa toate detaliile dupa atatia ani ? si vrem si poze :)