Mai 2003 - Ceahlau

Geta, viitoarea soţie a lui Geanni e directoare la o şcoală în Negreni şi vrea să organizeze o excursie la munte. Alegem Ceahlaul şi pornim dimineaţa devreme cu un autocar ultra modern spre Suceava. Descopăr că mulţi copii din autocar nu fuseseră nici macar la Suceava iar alţii nu au văzut munţii niciodată. Oprim la Cetatea de Scaun în Suceava, apoi la muzeul Apelor din Fălticeni, la Tg Neamţ urcăm la cetatea Neamţ şi apoi la Humuleşti ca casa lui Creangă. Probabil am fost şi la Mănăstirea Neaţu, dar important a fost că am ajuns la Durău pe lumină şi am putut urca pe vreme bună. Pentru unii urcuşul a părut infernal, iar alţii s-au simţit excelent. La cabana Fântînele, unii au strâmbat din nas la cazare alţii au fost foarte mulţumiţi. La grupuri foarte mari nu poţi împăca pe toată lumea. A doua zi plecăm dimineaţa devreme doar eu cu Geanni, Geta şi vreo trei tineri profesori pe platoul alpin şi vf. Toaca. Urcăm abrupt pe lângă scări până pe vârf. Această tură a fost prima mea dată când vâd Ceahlaul fără zăpadă. Din vârf admirăm munţii Bistriţei, Haşmaş, Stânişoarei şi luciul de apă a lacului Izvorul Muntelui. Coborâm pe la Piatra Lăcrimată pe la cascada Duruitoare si închidem circuitul la cabana Fântînele. Aici lumea s-a supărat pe noi şi-a coborât la vale spre Durău. În Durău s-a stins conflictul şi ne-am întors la saltn Negreni, via Botoşani.