August 2009 - Cu bicicleta pe Cearcanu - Maramures

Traseu de bicicleta 1327759 - powered by Bikemap 

Imi tot povestea Gabi din Humor de fabuloasele lor ture pe bicicleta prin muntii bucovinei. Pe la sfirsitul verii ma lipesc si eu de oamenii astia si plec la o tura cu ei in muntii Maramures. Pornesc cu noaptea-n cap din Botosani, din Suceava il "incarc" pe Radu cu a lui "meriduta" vintage, iar din Humor fac "plinul" cu Gabi Cicu si Danut Florea. Pe la 10.30 suntem sus in pasul Prislop, de unde ne-am propus noi sa facem tura. Urcam pe un forestier prin pajisti deschise cu privelisti ample spre toata creasta muntilor Rodnei. La aprox. 1 ora de la plecare, lucrurile nu mai sunt asa de simple, pentru ca de la drum am trecut la poteca, iar de la poteca normala am trecut la treceri prin "paduri" de jnepenis des pe care cel mai usor il treceam cu bicicletele pe deasupra capului. Munca epuizanta, dar singura solutie de a innainta. Ajungem in cele din urma pe varful Cearcanul din muntii Maramures (1847 m alt). Stam sa admiram muntii din jur, mancam, apoi dezbatem problema coborarii. Scapam rapid de jnepenis, iar cand ajungem pe pasune, repede urcam in sa. Lucrurile nu sunt deloc simple, eu reusesc 2 caderi...si nu sunt singur. Iesim din plafonul de nori si iar e cald si frumos asa ca oprim sa vizitam "Podul Cearcanul", un platou suspendat, ca un urias helioport, la peste 1600 m alt. Frumusetea locurilor ne faca sa poposim mai mult.
    Iesirea din zona de creasta o facem pe poteci ciobanesti late care ne dezlantuie setea de viteza. Gasca se rute la un moment dat, eu cu Gabi pe o parte, iar Radu si Dan pe alta parte. In final ne intalnim toti la firul vaii principale pe un sinuos drum forestier, unde dam bice la viteza maxima. La un moment dat ma apropii cu mare viteza de o babuta cu un ciobanesc care mergeau agale in fata noastra. Cainele cand ma vede, ar fi vrut sa latre, dar il cuprinde panica si incepe sa schelalaie si s-o rupa la goana pe langa babuta care de spaima scoate un strigat de ajutor. Cainele se pravaleste peste bolovani drept in albia raului. Dupa ce trec, cainele isi cam da seama cam cu cine are de-a face si porneste voiniceste din albia raului sa-i infrunte pe ceilalti biciclisti. Dupa ce ne-am amuzat de acest moment, facem un plin cu apa si ne pregatim sa urcam pasul Prislop (1400m . alt) la locul unde aveam masina. Inca odata realizez ca turele pe sosea nu sunt pentru mine, pentru ca ma plictisesc.
Dupa ce las pe toti oamenii la cesele lor, seara sunt din nou in Botosani.