Pentru ca nu am mai fost niciodata in muntii Apuseni, aceasta ocazie nu trebuia ratata. Cum cortul era obligatoriu, fac rost de unu foarte mare si greu. Renunt in ultima clipa la tenta cortului si iau doar betele si supratenta, un izopren si sacul de dormit. Plecam seara cu acceleratul Iasi - Timisoara, cam 15 - 18 oameni plini de voie buna, iar dimineata suntem in oraselul industrial Campia Turzii. Din fata garii circula des autobuze spre Turda. Noi ne imbulzim toti intr-un singur autobuz iar in Turda gasim un alt autobuz care ne duce chiar in saua din fata cheilor Turzii. Raman foarte impresionat de cheile Turzii si peisajul din zona. In fata cabanei lasam bagajele si purcedem sa exploram acest taram de basm. Podurile 1 si 2 sunt darapante iar podul 3, din zona peretelui Urias nu mai pastreaza decat un cablu pe care se agata cei mai viteji dintre noi. Eu mai precaut invit fetele la o traversare prin apa. Peretele Urias e impresionant si incerc sa deslusesc liniile celebrelor trasee de alpinism "Madonna Neagra", "Ave Maria" si "Vich Tibor". Beau apa de la "sipot" si admir "Cosul lui Hili" cu gandul ca am sa catar aici intr-o zi. De la podul 4 urcam la pestera Cetateaua Mica, unde se pastreaza urmele unor fortificatii posibil medievale. Ne reintoarcem la bagaje si pornim drumetia pe firul vaii Hasdate spre satul Cornesti de pe valea Ariesului. Traseu superb pe o zi superba, cu numeroase treceri prin apa rece de primavara. Tot acest interval il petrec mai mult in compania Tatianei, pana ce gaseste pe cineva care sa-i ofere mai multa atentie. La Studmont si nu numai, iesirile astea de primavara, erau o mare oportunitate pentru tinerii studenti sa se cupleze intre ei. Pot spune ca am ratat 100% ocazii de a ma cupla la munte. Ori fata nu era interesata, interesanta, ori muntele era mult mai captivant si nu era timp de pierdut. Oricum acum faptul e consumat....deci am ajuns in Cornesti de unde am luat celebrul tren, acum apus, mocanita de pe valea Ariesului pana la Salciua de Jos. Ne-am urcat cu totii pe platforma de la ultimul vagon si am admirat din mersul lent al trenului satele motesti, abrupturile Bedeleului si meadrele Ariesului.
Seara am instalat tabara pe malul unui parau din Salciua de Sus. Baietii din Studmont au venit sa vada cum dorm eu direct pe iarba, doar cu supratenta deasupra capului. Tatiana a tras linie in dreptul meu si a plecat sa se culce in alta parte...
Dimineata cand m-am trezit am constatat ca o parte deja au luat-o inainte. Pe traseu zaresc in stanga mea turla ascutita a unei biserici din lemn. Pornesc intr-acolo, sar un gard si aung in curtea manastirii de maini Salciua. Sunt foarte incantat de descoperirea facuta si petrec cateva clipe aici. O maica imi arata o scurtatura care ma duce la portalul imens (apox 80 m inaltime) al pesterii Huda lui Papara din care iese nelinistitor paraul Salciua. Dupa un urcus prin padurea de foioase ajung intr-o sa de unde admir culmea inzapezita a Muntelui Mare (1828m alt.). Ma grabesc sa ajung din urma grupul de Studmontisti si traversez in graba sate pitoresti de moti cu casele acoperite de strat gros de fan. In final ajungem la un drum unde lumea statea la bere. Iau si eu o bere de la magazinul satesc, poate cea mai buna din toate baute in muntii apuseni, apoi asteptam sa se adune lumea. in ultimul moment vine un tip si ma acuza ca din cauza mea ca am luat-o la manastire ei s-au luat dupa mine, nu au putut sa sara gardul si au fost nevoiti sa se intoarca iar dupa el mai sunt si altii, care n-au ajuns inca din acelasi motiv. Vine autobuzul iar cand porneste, vedem in vale, la o distanta apreciabila, cativa studmontisti care incerca cu disperare sa ne atraga atentia sa oprim autobuzul. O incercare timida de a convinge soferul sa mai stea nu are succes asa ca noi mergem in echipa restransa pana in satul Rameti. Din noi pornim in drumetie spre frumoasa manastire Rameti, apoi traversam cheile Manastirii si pe drum forestier urcam pana la cheile Rameti. Brusc drumul se termina, singura posibilitate de a trece ramane prin apa. Ma intorc si nu mai gasesc picior de studmontist in zona. Parca au intrat in pamant. Ochesc un alt grup cu rucsacii in spate care o cotesc brusc in padure pe o poteca firava. Aflu ca si ei mergeau la acelasi trofeu si erau insotiti de un organizator. In poiana de pe munte regasesc grupul meu din Iasi. Montez rapid supratenta si ma intorc la cheile Ramet pentru a face o tentativa de trecere a cheilor. O las pe a doua zi si ma reintorc la cort pentru odihna. O alta fata blonda de la medicina cu care mai facusem ceva conversatie in timpul zilei renunta la anturajul meu in favoarea altora cu mai mult timp liber la dispozitie si corturi mai bune.
A treia zi baieti ca Viorel (Vioara), John, Vlad Condratov, Liviu si Sorin pornesc in concurs. Eu insotit de Cornelus (vezi Sureanu - Bucegi 1995) mergem sa traversam cheile Rameti. Traversam apa , apoi escaladam un prag stancos prevazut cu o sufa de fier, mergem pe brane deasupra cheilor pana in catunul Cheia. Acest catun e poate cel mai linistit loc de pa pamant. Sunt cateva case cu oameni in varsta, o mica biserica si apa Rameti in amonte de chei. Ne descaltam si pornim pe firul apei. Ni se alatura si alti studmontisti asa ca riscul e mai mic. Marea mea problema este ca eu nu stiu sa inot iar in anumite locuri apa junge pana la piept. O buna parte din lucruri le tin deasupra capului si cu multa atentie reusesc sa trec partea cea mai adanca a cheilor. Ajung victorios in aval si dupa ce ne uscam plec cu Cornelus la o bere. Seara Cornelus pleaca iar eu raman sa asist la premiere si la proba culturala. Nu primim nici un premiu, iar dimineata strangem toata tabara si pornim inapoi spre manastire, ne inghesuim intr-un autobuz pana la Aiud, apoi cu acceleratul Timisoara - Iasi suntem din nou acasa.
 |
| Mai 1997 - Muntii Trascau |
